Poezie

Vis

3 min lectură·19 iunie 2002

Mediu

Cand umbra inserarii peste oras se-ntinde,

Plimbandu-ma pe strada, aleanul ma cuprinde;

In mintea-mi zbuciumata, in melancolic ceas,

Un gand atunci se naste si-ar vrea sa prinda glas;

Atunci, in feeria amurgului, viseaz-

Ma ridic din tina si sper si cutez,

Ma visez intr-o lume de ireale vise,

O lume a minunii si-a portilor deschise.

Atunci te cred un tanar indragostit pribeag

Ce trece prin visare al orelor sirag,

Te cred mereu alaturi de cea care ti-e draga,

Pe care ai visat-o de-o lunga viata-ntreaga.

Pesesti pe-asfaltul strazii cu Ea mereu in gand-

Frumoasa ta naluca cu ochii surazand,

Inchipuire stearpa, fiinta fara glas

E-alaturea de tine...Asa, tot pas cu pas,

Naluca reinvie, si-atunci cand o privesti

Alaturea de tine e-o fata ca-n povesti:

E blonda, ochi albastri, frumoasa ca o zana-

Si cum o mai dezmiarda privirea ta pagana!!!

Uimit de stralucirea minunii fecioresti

Ca un smintit in fata ei stai si o privesti

Si nici nu-ti vine a crede ca ai in fata ta

Idolul mintii tale, cea mai frumoasa stea...

O iei atunci in brate, plutind ca-ntr-un vis

Si urci in cel mai mandru din lume paradis,

Ii mangai gales parul pudrat cu aur fin

Iar dansa te priveste cu chipul ei senin,

Si iti zambeste-ntruna dulceag, seducator-

Cufunda-te in marea lumescului amor:

O, tinere,vrajita e-ntreaga ta faptura

Si-n jur nu vezi nimic, decat iubirea pura..

........................

Atunci tu strangi in brate distinsa ta povara

Si-nlantuie-i grumazul, si mijlocul, si iara,

Saruta-i lung si gatul, si umerele-i goale-

O frige greu sarutul, martor iubirii tale...

Esti imbatat, sarmane,de-a tale plasmuiri-

In patima visarii, dezbrac-o din priviri

Si poart-o in tacere spre patul tau umbros

Impodobit cu roze si flori de abanos..

Priveste-o cat de blanda-i si cat e de frumoasa,

Stapana mintii tale.. e-atat de dragastoasa!

II mangai a ei mana, si coapse si picioare,

La pieptul ei aleanul isi afla alinare,

Ca pe o sfanta-n lume-o saruti si-o-mbratisezi-

Sarmana creatura, ce fericit te crezi!!!

Manona ta gingasa, cuminte si supusa

Te-nvaluie-n privirea-i de dragoste nespusa,

Si stand asa alene si goala-n fata ta

Cand o atingi cu mana incepe-a tremura,

Si-mbratisarea-ti este atat de voluptoasa

Iar jertfa dinainte-ti atat e de frumoasa-

Un trup angelic, gingas, scluptura de Cararra

Ca marmura de alba-i in mana ta, bratara..

Tu mangai in nestire suvita-i aurie

Si-n ochii ei albastri citesti taine o mie,

O-nlantui, si-mpreuna cu Ea sa fugi ai vrea

Din lumea ei de basme, s-ajungi in lumea Ta..

Dar tinere, aceasta e stearpa plasmuire,

Iar blonda ta frumoasa e doar o nalucire-

Nebune, tu zadarnic te-ai imbatat cu vise

Caci pulbere-i ce mintea ta gandise;

Si cand te plimbi tu singur sub bolta azurie

Icoana cele-i scumpe in tine reinvie,

Si-ti faci din nou iluzii sub umbra inserarii-

Dar toate sunt pierdute in teama asteptarii..

032.962

Despre aceasta lucrare

Autor: Dana Surubariu
Tip: Poezie
Cuvinte: 469
Citire: 3 min
Versuri: 67
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Dana Surubariu. “Vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-surubariu/poezie/20679/vis

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

FB Felicia Flor Baltag✓1 iul. 2002

Daria,ti-am citit poeziile si am simtit ca porti in suflet o durere foarte mare,o durere ce vine din dragostea neimplinita.Daca ma insel nu pot decat sa ma bucur,dar daca e adevarat doresc sa-ti spun ca inima poate iubi si a doua oara,numai sa o lasi.
Sincer, imi pare rau ca iti scriu tocmai acum,dar am fost in sesiune si nu am avut timp sa intru pe site,iar in privinta textelor tale,mi-a placut mult aceasta poezie.Pui in evidenta parfumul,drogul dragostei ce ne stapaneste,atunci cand ne indragostim,si in plus am observat ca-ti place Eminescu,ca si mie.Scrii frumos,versurile tale vin din trairea sufletului si nu o spun de dragul de a o spune,iar daca se mai iveste uneori cate o greseala,sa stii ca toti gresim.Pe curand!

DS Dana Surubariu✓1 iul. 2002

Multumesc Floris,
Esti foarte amabila cu un suflet chinuit, care, desi a fost foarte sigur pe el o viata a facut imprudenta de a iubi, de a crede in fanatismul unei iubiri imposibile..
Stii ce ma uimeste la tine, ca asemeni persoanei care m-a determinat s-o iubesc , folosesti cuvintele " si nu o spun de dragul de a o spune"... fatidice cuvinte.., atunci cand intr-adevar nu sunt spuse din inima pura, dar sunt indreptate catre una imaculata...Si poti sa-ti imaginezi durerea care o poate provoca? Sa te fereasca Dumnezeu sa o cunosti..si nu-ti doresc sa fii vreodata deceptionata din iubire, pentru ca in acest caz ai sa concluzionezi ca intelepciunea la care trebuia sa apelezi la inceput nu iti mai este de nici un folos.. si nu o vei mai suporta..Ea nu va putea decat sa-ti sopteasca apoi decat singurul sfat intr-adevar rau: "invata-te cu singuratatea in doze mici si letale"

DS Dana Surubariu✓1 iul. 2002

Si inca ceva.... NU AM NEVOIE DE NICI O ALTA DRAGOSTE... Mi-ajunge... Iar eu spre deosebire de altii chiar nu arunc cuvintele de dragul de a le arunca.. si mai ales sentimentele...
Si daca am spus ca iubirea pe care eu o elogiez este unica si vesnica, incomensurabila si irevocabila... crede-ma ca asa este..Si te asigur, ca alta NU VA EXISTA...