Poezie
Fetitei mele
2 min lectură·
Mediu
Fetita mea, esti încă mica
Dar viata-ti stă-nainte.
Din toate nu stii mai nimica,
Ascultă, ia aminte:
Un tren de vei vedea în drumul tău,
Strălucitor si poleit frumos si bine,
Nu te pripi, că înăuntru-i plin de rău,
Lasă-l să plece fără tine.
De-auzi un tren venind în noapte,
C-un suierat prelung, ca un suspin,
Să nu asculti la mincinoase soapte
De vrei să nu te umple cu venin.
Si dacă simti c-atunci când a trecut
Miresme-mbietoare a lăsat,
Fii linistita, nimic nu ai pierdut:
Chiar si parfumul poate fi stricat.
Când vine pe nepusă- masă,
Tu să nu plângi si să nu-ti pară rău,
Atunci când pleacâ si te lasâ;
Să stii că nu e trenul tău.
De vei primi vreodată-n dar
Un trenulet de turtă dulce,
Să nu te-ncrezi, că-i în zadar
Si prea departe nu te poate duce.
De-i îmbrăcat în catifea
Si moale ca un puf de păpădie,
Treci mai departe, nu urca ,
Că si-asta-i înselătorie.
Invată linistita să taci si să-ntelegi.
Să te feresti de cei ce nu-s, dar par.
Atunci vei sti ce să alegi
Si asteptarea nu-ti va fi-n zadar.
In ziua când îti este scris,
Asa cum e, veni-va înspre tine
Un tren ce are-un geam deschis:
Nu sovăi, că altul nu mai vine!
Eu, în vârtejul vietii am uitat
Că fiecare are trenul lui
Si nu mai stiu în care m-am urcat.
Tu, fi atenta când trebuie să sui.
De mă întrebi de ce eu altfel am făcut
Si-acum mă cred isteata si-ti spun povesti,
Nu voi putea decât să te privesc tăcuta.
Să întelegi tăcerea mea, ca tu să nu gresesti.
Căci, doar acum, gândindu-mă la tine
Am înteles că trenul mi-a plecat.
Si eu nu vreau, decât să-ti meargă bine.
Iti multumesc, c-ai ascultat.
035706
0
FB