Dana Stefan

se anunta o cronica inseriata. o voi citi cu interes. pana spre sfarsit cand va arata ca o paine dodoloatza, spun: sunteti gazde primitoare, cu sufletul curat si ochii limpezi, poeti din iasi.
va multumesc pentru ospitalitate.

Linea

arta vietii nu este sa elimini raul sau binele ci sa tii cei doi poli in echilibru. un tramvai numit dorinta este, privit din acest unghi, intervalul dintre cele doua varfuri ale oscilatiei. nu poate exista vibratie fara \'golul\' dintre cele doua coline..

placut,
Linea

povestile acestea ale tale, cu talc, ar trebui citite cu voce tare de catre un bunic intelept ce aduna in jur nepoti neastamparati si strulubatici. ce e insa de spus este ca nepotii sunt oameni mari..
cu deosebita savoare textele tale, chiar daca aici gustul amarui da o aroma rosului, pana in umbra arsa..

te citesc, te rog sa mai spui..

cu pretuire, Linea

mariuco, admiratie pentru efortul tau. ai un elan de invidiat ce molipseste. felicitari pentru redactarea de pagina, a ceasului aniversar..

cu suflet langa tine, citindu-te,
Linea

\"La multi ani\"! domnule Florin Rotaru

tot ce poate fi mai bun pentru sufletul tau.
cu drag, Linea

dar ne lasa si sa stam pe margine si numai sa ne uitam, da? da?? DA?! :)
alina, dai seara bip buzz boing daca e nevoie de hei-rup.
mariuco, mi-e dor..

Linea

multumesc pentru invitatie. vineri seara sunt in iasi. dani bratu, sa nu pleci din gara pana nu cobor din tren! am bagaj! tuica de pruna si prajituri de casa. :)

Linea

acolo unde timpul si spatiul se sfarsesc, ca sa ramana doar plecarile si venirile celuilalt, incercam sa limitam ilimitabilul, sa fractionam infinitul, sa divizam indivizibilul pentru a stabili inceputuri si sfarsituri acolo unde ne e pofta de iubire cat pentru o eternitate..

uite, am scris si eu odata referitor la cum se intampla cand ai prea multe de spus celuilalt:

\"desavarsirea trebuie ca inseamna sa te exprimi fara cuvinte..TACAND. pot sa tac atat de spectaculos, pe cat de exuberant stiu compune focuri-artificii de cuvinte despre cat de frumos va fi cand o sa ajung sa tac.
dar daca exista in geografia mea spirituala, o tainica alternanta intre ape fara de sfarsit si scurgerea de clepsidra a silabelor-cuvinte in picaturi de timp, as putea trece peste cuvant, si mai mult, as fi in stare uite, acum pe loc, sa-ti inventez si o poveste dupa un dicton al unui pictor oriental care spunea: \"arta cuvantului este viata spiritului prin ritmul lucrurilor\"..\"

alfabetul TAC.

e nemaipomenit sa simti ca si altii bat drumul.

Linea

un poem impecabil. intr-o pictura, daca e necesar, pana si ciorile pot fi roz, daca hartia le imbie, si artistul le stie aduna acolo. tocmai aparenta nepotrivire a albastrului cerneala, cu negrul pasarilor iernii, imi acorda acum toata libertatea de gandire si imaginar. albastrul cerneala este cea mai adanca privire, albastrul este si cea mai rece dintre culori, aceste insusiri sunt cunoscute, dar in valoarea sa absoluta, albastrul este culoarea cea mai pura inafara vidului total al albului neutru. deci uite cum se leaga imaginea acum, ca o pictura! albastrul- metafora a puritatii albului. apoi, a intra in albastru seamana intrucatva cu Alice din Tara Minunilor de cealalta parte a oglinzii. albastrul e asadar reveria, dar devine o cale a visului cand e inchis. gandirea constienta lasa loc celei purtate de gand, tot asa cum lumina zilei devine pe nesimtite lumina albastra a noptii. climat al irealitatii, albastrul rezolva deci in sine insusi contradictiile si alternantele care ritmeaza viata umana. miscarea sa pentru un pictor precum Kandinsky de exemplu, este deopotriva miscare dirijata spre propriul sau centru, si care in acelasi timp, atrage omul catre infinit..
si daca am ajuns cu gandul pana acolo, pana si hartia poroasa poate suporta atunci, orice culoare..

e minunat punct de pornire spre infinit acest poem de tip haiku, ce respecta pana si tiparnitele unei lumi ce nu ne va apartine niciodata..
felicitari autorului!

Linea

da..poemul se incadreaza in tiparnitele sufletului tau de-o vreme incoace..anotimp ce se petrece ca sa lase loc unui alt anotimp, poate cuib al toamnei rod, poem al introspectiei, vartelnita ce deapana ziua si noaptea, umbra si lumina, fiinta de nefiinta..
intrebarea e tocmai grauntele de speranta ce confera vitalitate poemului, pentru ca altfel, florile de cires vor fi inghitite de neantul apei, iar Omul prin constructia lui, nu se va putea resemna din asta, niciodata..
nu inteleg de ce a fost respins acest poem la concurs.
indiferent de constructia lui, ce poate fi pentru unii putin neobisnuita si iesita din tipare prin interogatia din final, forta cu care se impune meditatia asupra anotimpului revigorarii ce ne va napadi iar si iar, confera acestui poem de tip haiku valoarea pe care eu o remarc printr-un semn. o steluta.

Linea

felicitari castigatorlor, participantilor, si initiatorilor acestor genuri de manifestare a poeziei din sufletele noastre, ale tuturor! castigul este al nostru, si nu in ultimul rand, al cititorilor, iubitori de cuvinte nerostite..
cu drag de voi toti, Linea

timpul nu este decat un sentiment:inafara unei trairi amare sau dulci - nu exista. prin faptul ca pot calatori, lumea este. prin faptul ca vad, drumul se lasa vazut..

Linea

daca ar fi doar atat de simplu, \"haicu\'e\" , impletitura asezata in asa fel incit privind una din pietrele prinse in montura, sa le vezi pe toate celelalte reflectate in ea, tot asa, cum orice sentiment nu poate fi el insusi, pentru ca le implica pe toate celelalte..

prea tare te doare haiku-ul tau ciobit. ma doare sa te vad cum iti bati propriile cuvinte in cuie in speranta ca ai putea-o lua iar de la inceput, chiar cu pretul sacrificarii cuvantului..
eu sunt amaradul tau acum, si astept in tacere sa te intorci, dar nu de unde vii..

pe harta teritoriului, timpul si spatiul figureaza la loc de cinste. ele ne ajuta in ordonarea lucrurilor noastre, legand starile succesive unele de altele..
dreapta, stanga, sus, jos, inainte, inapoi, depind de pozitia ta, domnule silisteanu: cel din fata ta te vede cu dreapta ta spre stanga lui, si uite tot asa..spatiul si timpul sunt doar elemente ale limbajului tau, prin care iti conturezi mediul si starea.
pentru ca tu stii bine, poetii spun:
\"copacul este tridimensional,
umbra lui e bidimensionala,
ceea ce se duce
este umbra a ceea ce este...\"

Linea

bogdan, reia fir cu fir acest text ce insumeaza mici fragmente..citeste de pe agonia autorii care scriu haiku-uri. ca sa intelegi cum miezurile invelesc samburii fiecarui poem marunt.
apoi fa exercitii si citeste cu voce tare, sa auzi cum suna ritmic, cuvintele.
succes!

cea mai de neclintita iluzie dintre toate iluziile umane se spune ca este aceea ca timpul trece..
nu exista un moment initial al devenirii noastre ci mai curand, cred, suntem o suita de evenimente ce converg nu spre un trecut, prezent sau viitor, ci spre inceputul lumii in care stam cuibariti in timpul nostru din care facem si suntem parte: timpul este astfel, NUME, iar noi suntem poate, Numele Inchipuirii gandirii la el..

cu placere te citesc aici, bogdan

Linea

din spirit de solidaritate sunt eu aici, acum, daniel bratu.
pentru ca acest poem e de data asta numai al tau si cu tine. nu incape comentariu aici. tu ai de ales, pentru ca oscilezi inca cu toate ca iti dai seama singur ca balanta nu are cum sta in echilibru perfect, de vreme ce tu nu esti echidistant in raport cu cele doua capete..
o masca rade, o masca plange, cuvintele tale sunt supuse la prea mari cazne acum..atat de frumoase treceri si petreceri ar mai sti ele inca sa fie..constructia, osatura lor aici o dovedeste. insa..
dani, scutura colbul si fa pasi inainte, te rog..

drag, Linea

oana, imi permit eu sa-ti explic putin, pentru ca am experienta extemporalelor, sa zicem..:) in primul rand, un extemporal nu se masoara cu tzoloshtocul. vin copiii si intreaba: pai mie de ce mi-ati dat nota mai mica, eu am scris patru pagini si doar colegul una! e mai greu sa explic unui copil decat unui om mare, ce e raportul asta.
apoi: eu desenez din pasiune. si daca veniti toti sa-mi spuneti ca n-ati auzit voi de mine cum stiu sa desenez, eu tot desenez. sa-ti mai explic?! noi suntem propria noastra masura oana.. nivel 0?? atat intelegi doar, despre tine?! convinge-ma. experimenteaza cu un simplu creion si-o hartie, si asculta cum iti spun eu acum, minuni ies dintr-un asemenea condei, tocmai pentru ca a gandi simplu, e poate cel mai cinstit exercitiu al mintii si sufletului. simplu, nu simplist!. expresivitatea punctului si liniei nu e o rusine pentru nimeni, oana..parerea ta nu conteaza?..hm..pentru cine nu conteaza ea? tu esti membru egal al acestui site, la fel de respectat ca si toti ceilalti care au pornit din celasi punct ca si tine..nu e suficienta motivatie si stimulent, ca sa ajungi apoi sa te delectezi, respirand ca dupa un efort, cu toate facilitatile ce vor rezulta din pasii marunti dar siguri facuti pe sfoara de matase?..
sa ma ierti..
ii vorbesti prea frumos lui radu ca sa nu mi se faca si mie pofta de un atare dialog. nichita a incercat sa-ti spuna acelasi lucru, concis asa cum ii e felul. eu insa sunt o artista nauca habauca, of of...

mai exista insa si o alta povestioara cu tilc: omul speriat ca ii vorbeste calul, o ia la fuga apoi, unde-a vazut cu ochii. ce se intampla atunci cu cainele care il urmeaza si el fugind? ce se intampla cu cainele care speriat si el de toata tarasenia, ii e totusi solidar stapanului si-i spune: doamne, cum sa nu te sperii, unde-am mai vazut noi un cal vorbitor?!

un poem al adancurilor din fantani, da..
multumesc pentru.

Linea