Dana Stanescu

Dragii mei. De aseara am citit. Am deschis pagina si am vazut mai intai ilustratiile puternice, deja in stilul cunoscut al Lineei. Abia apoi am inceput sa citesc versurile. Bine, dar sunt haikuu-ri, mi-am zis. Bine, dar sunt haiku-ri scrise dupa canon, mi-am zis iar. Bine dar sunt atat de frumoase incat am simtit nevoia sa pun palma pe ilustratie si sa citesc fiecare vers in liniste, sa patrund in universul fiecaruia, sa simt apa valurindu-se , vantul zbatand panzeturi, sa simt ploaia venind, sau picurile direct pe piele, roua dimineata, sa admir o fata sub o salcie, sau sa imi agat privirea in stelele puncte... si apoi sa imi las gandurile, la randul lor, sa hoinareasca prin prafuite alei...

Eu stiu ca la un moment dat, toate acestea se vor strange intr-o carte, parca o si vad, cu file mari galbene, versurile mici intr-un colt si o ilustratie minimalista cu influente orientale.

Las aici un semn pentru momentul de incantare ce mi l-ati produs amandoi si mai ales pentru sinceritatea ce razbate dincolo de imagini si versuri.

nu aveam cum sa nu ma opresc aici. cand l-am citit prima data pe nichita, nu am inteles nimic, apoi, mai tarziu, s-a deschis cartea si parca imi vorbea numai mie. si te invidiez pentru maestria cu care ai imbinat atat de frumos trairile si cuvintele ca intr-un puzzle...

tare mi-a placut

mai, sache, mai si mai fasi mata? ce gasi eu aici?

uite ploaia, nu e ploaia, ia pantoful, da-mi pantoful, te iubesc, dar du-te la ... ma-ta si pana la urma se dovedeste ca soacra il iubea mai mult.

eu am doua obiectii. intai ca, pardon, costeii nu prea mai stau la camin, pe acolo gasesti acum mai mult bogdanei, catalinei, razvanei. si doi, nu se mai poarta pantofiori de lac de mult, they are sooo out of fashion (iti traduc eu mai incolo). acum cu pe ploaie, furtuna, uragan, si mai nou tornada e indicat sa mergi descult. e si mai romantic, intreab-o pe Corina.

eu cum vad sagetator , cum sar. inca nu am vazut vreunu care sa se dea batut asa usor.

mi-a placut finalul dar iar vin si zic, prea trista prea....

i-ar as face cumva sa renunt la acel \'mi-e\", as mai lucra prima strofa.
dar am simtit atmosfera noptii apasatoare.

nu pot sa nu fiu de acord cu dl. Nicolae Diaconescu. Ideea nu e nici noua dar nici rea, atat doar ca ar fi trebuit sa iei partea unui personaj, ori colegul tau enervant, ori asistentul, si sa le ingrosi trasaturile , pentru ca mie imi par la fel creionati. poanta cu spitalul de nebuni iarasi poate fi buna daca e mai scurta si nu ar trebui atat lungit finalul cu insinuarea. in acelasi timp, dai prea multe explicatii, amanunte pe care le poti doar insinua.

adica poti scoate ceva bun in stil umor negru absurd.

nu am putut sa urmaresc povestea, ai vorbit prea mult cu tine. pacat, ca mie imi plac povestile.

personal, cred ca ai 3 imagini demne de 3 haiku-ri. luna plina rasfranta intr-o ciutura, ultimele 2 versuri si picatura de roua pe frunze de salcam. as fi renuntat la \'visul unei picaturii\' pentru a pastra doar senzatia de contemplare si detasare.

:)) m-ai amuzat cu ultimele doua poezii, parca o haina noua care te prinde. nu m-am putut abtine sa nu rad desi stiu ca e si un strat foarte serios acolo.
felicitarile mele, mi-au placut mult.

doar eu stau liniștit pe margine de ceva și privesc toată nebunia asta
în definitiv nu trăiesc decât o singură dată buna detasarea din final

Felicitari celor trei pentru aparitia in revista Poezia, remarcabila prin eleganta prezentarii si continutului sau.

alma, ce sanziana frumoasa ai avut.:) la cat mai multe

:)) am citit poezia de cand ai postat-o dar acum las semn. na, ca la asta nu m-as fi gandit, sa caut cum ii zice in latina... da\' buna e! si joaca ta.

mi-ar fi placut si mie sa fiu acolo. dar uite prin textul tau am aruncat si eu o privire intr-o seara de joi si am simtit atmosfera de Eliad.

Lizus fuge si se ascunde. nu ai nici o sansa, tot vei inflori. cat depre calcule, duca-se...

tu ai intotdeauna poezii vii si foarte bogate in imagini, nici nu ma asteptam ca acest poem sa fie altfel. Ca o sanziana Diana vanatoreasa.

eu cateodata simt ca ma rasfatati:)

Thais, Sandra, Adina, Mihai Balaes, Adrian, Nan Florian, Costin ma bucur ca fiecare m-ati \'simtit\' in aceasta poezie. e genul de poezie curata pe care il scriu cateodata, dar o afisez cu destul de multa strangere de inima aici.

Adrian, de cand nu te-ai mai trantit in iarba? mie imi e dor de asta.

Nan Florian, ma intrebi de unde a pornit. sunt mai multe. acum cateva zile, datorita serviciului, a trebuit sa mergem cu masina printre niste dealuri si paduri foarte frumoase. Pe drum am vazut multe margarete, si acum regret atat de mult ca nu i-am spus soferului sa opreasca sa iau un brat, pe toate le-as fi luat de as fi putut.
apoi ieri dimineata am iesit sa fotografiez cerul asa cum am vrut, dar nu am gasit sanziene ci alte flori. apoi am plans de suparare ca mi-am pierdut toate fotografiile facute de-a lungul ultimului an (noroc cu ce mai am aruncate pe net) si ca inca nu m-am familiarizat cu alt soft pentru prelucrarea imaginilor... si am zis , bine, daca nu pot sa pun ce vreau eu, macar sa incerc sa descriu fotografia din mintea mea.

Sandra, multam pentru sanziene, un lan, cat de frumos!
Costin, scriu in multe tonalitati, asta imi e cel mai drag, dar si cel mai vulnerabil.

Nan, gandeste-te ce ai simti daca ai gasi pe prag o fotografie si multe margarete?

va multumesc mult de trecere

mi-a placut poemul tau dens si bine ancorat in lumea noastra poetica virtuala.
uneori e atât de târziu peste lume dar tot exista speranta unui anotimp viitor.

poezia ta are greutate in priam strofa si apoi se grabeste spre final mai usoara , si pentru mine, mai placuta. ultima strofa a fost pe gustul meu.

Linea, semnul tau il iau si il impletesc mai departe. Ma bucur ca ai gasit o clipa de incantare aici.
Ela, sunt nebuna dupa flori, azi m-am limitat doar la trei. am bucur si eu de semnul tau aici.
Elia, am visat impreuan cu ochii la cerul atat de albastru pe care am incercat sa il pun aici. am facut si fotografii, dar de ieri m-a tradat computerul asa ca...
Bianca, pentru ca nu am putut sa pun fotografia azi, am incercat sa desenez. da:) despre ce va fi...

mai intai i-ai nasuct numele, apoi a alunecat el din corpul tau apoi...sa fie incercarea de a-l recrea in fiecare zi...
o poezie ca o clepsidra intoarsa brusc.
cand te va naste el?

mica si delicata ca o femeie iubita. m-ai facut sa ma gandesc la un lan marginit de sanziene .

mie mi-a placut atmosfera tandra a poeziei si gradarea versurilor. doi indragostiti care cresc in iubirea lor tinandu-se de mana