Simulacrul m-a convins că gustul din gură
trebuie să-mi fie amar, deloc acru.
Și falsa impresie a realității de negură
îmi cere să fiu atât de violentă ca ocrul.
Am încercat renunțând din
Miros de iasomie
într-o noapte adâncă de insomnie.
Fantasme celebre
alergând printre mii de gânduri negre.
Sunete ciudate
lipsite de fond și forme aiurea aruncate.
Te strig printre
în fiecare an spun te iubesc altui om
obișnuiam să te iubesc și acum
dacă totul în jur nu s-ar fi prefăcut în scrum
dintr-o dată, o singură mână,
o singură gură cu care spun nimic
și tot
Se zbate un gând aprins, puternic violent,
mincinos cu aparență de adevăr, vid gol-goluț.
Mă întreb iară despre un alt de ce, și găsesc inert
cel mai comod răspuns, stins și impecabil
tac și respir încet după spasmele obositoare
și zac desfăcută pe patul cald cu gust de zor
în cădere pe orbita eliptică, fără scăpare
după apogeul încătușării non-sufletului gol.
zac cătușele
DN