Dana Nicoleta Popescu

odihnă-blestem 12 ceasuri ard pe oglindă ghemuită pe balansoar înțepenit dorința lunecoasă ca o pisică brațul stâng amorțit de prea multă inimă cu unghiile înfipte în carnea gândurilor vis

orhidee a spus Blaise Cendrars fără să știe că sângele cioplește orhidee cu palmele pe urechi să nu fugă afară muzica sferelor ochi crescuți pe dinăuntru pentru minunea ivită nicicând

Vorba ta gheață pe când a mea flacără oricum le-am aduna nu reușim decât variante pe tema distrugerii și ți-aș spune atâtea gestul tău l-aș vrea aer pentru țărâna gestului meu dar mereu

Candidez pentru Nobel cu o nouă lege a fizicii – sau poate a psihicii? – nimic nu se transformă totul se pierde nimic nu se câștigă mi-am servit de cobai pentru că sunt un univers acționând

Tăcerea rostogolirii pe podea simulând mișcarea de spin a pământului sau țipătul prin care de două ori pe zi dezbrac această piele a mea scuturând-o bine poate așa mai iese

Căldură neașteptată în ritualul păgân ce zdrobește o frunză în pumn cu conștiința perfectei suprapuneri a nervurilor moarte pe liniile din palma mea vie nu mi-a mai fost frică măcinând

M-am dispersat într-o bucată de marmură astfel ca fiecare fibră să-mi fie bine strânsă între două cristale pe urmă m-am adunat înapoi dar altfel inscripție izbăvită sub dalta interioară

Prea simplu ca să-l înțeleagă prea complet ca să-l urmeze prea tragic ca să-i miște prea fast ca să-l adore posedat de viață frânt de sirtaki unicul zeu care a cunoscut moartea și fericirea

E o ființă ciudată care știe să tacă în gura mare în toate limbile și civilizațiile îmbrăcat în fâșii de ființe inexistente dezbrăcat de aplauze și lumini crude machiat în zâmbet cu

Menestrelul își avea destinul agățat de gât deopotrivă cu harpa era nevoit să umple săli goale cu golul altui timp seniorii cunoșteau toți corabia ce-o răpise pe Gudrun din forma arcuită a

Plecată strigătului totem dalta s-a înfipt în ceasul tăcând liniște potop sau Pygmalion?

Nisipul se scurgea flegmatic prin talia de viespe coloane răsucite de templu indic de unde-atâta calm mă enervez siguranța ei disprețuitoare lâncezind timpul ce sfidare la adresa ceasurilor

pe iaz cresc crini în loc de nuferi lumină, lichidă luntre! petale bătute în cuie pe smokingul pentru five o’clock tea portretul ți-e oglinda Dorian Gray orhidee a spus poetul fără să știe

Zâmbetul împietrit de cariatidă al clipei când se scurge pentru alții castelul de cărți de joc e-aproape gata mai bine jucăm un pocker ce să facem cu castelul nici măcar din Spania nu e numai