Mirage_ spre al șaselea simț

E o biserică în lume acolo cine intră se descalță de ochi la intrare perechi de gene se deschid pe rând formnând bătăile de inimă ale înaltei biserici e adevărat nu se știe cât de înaltă e acea construcție căci nu poate fi văzută e doar impresie - după ce iți pui ochii înapoi câteodată te trezești cu alții de pe alte planete galaxii se întâmplă să dai undeva în colțul privirii de eroi legendari pe care obișnuiai să-i lași între mit si uitare atunci vine clipa când te inundă sângele cu nemurire cu tot e ceea ce rămâne după consumul de întuneric de sub pleoape. Dar e o biserică în lume acolo cine poposește vreme de două ceasuri iese cu pruncul în brațe se pomenește legănându-se luat de presentimentul atingerii ei a celei ce știe cel mai bine sa legene - moartea. și pe treptele acelea de lumină bântuie un gând ce nu se poate forma în memorie ca și cum s-ar dori nașterea uitând scările de unde impresia ruperii de orice legătură concentică de simultaneitate: acei ochi lăsați la intrare care te-au făcut mai bogat cu o viață dar care te-au descărnat de tine și uite cum între două deschideri de pleoape ești tu gol numai tu în bătăile de inimă ale înaltei biserici crești crești cu scările pe tine alți oameni se vor descălța curând iar cât de înaltă e biserica nimeni nu va ști doar că va aduna în timp din ce în ce mai mulți ochi.