Poezie
Îți mulțumesc, poete!
... omagiu poetului George FILIP...
1 min lectură·
Mediu
Nu vreau să crezi, iubite prietene-poet,
Că sunt un tip patetic, căzut în desuet,
Dar versul plin de dor ce-l scrii cu măiestrie
Mi-a stors din ochii goi lacrimi de apă vie.
Deși am citit mult – respir prin poezie –
N-am întâlnit la nimeni curatul har ce-l ai
Când așterni poezia pe coala de hârtie –
Poate numai la Vieru sau Marele Mihai.
Durerea ce reiese din strofa-ți lăcrimândă
În mine-a mișcat lumea – te rog să nu zâmbești!
Nu des mi-e dat să simt în lirica plângândă
Atâta forță, patos – ce-n vers le zămislești.
Nu pot să-ți spun cuvinte capabile de laudă,
Dar vreau să-ți mulțumesc prin poezia mea
Că ești, exiști în lumea plină de vid și fraudă –
Te-nalți și ‘nalți și dorul cu poezia ta.
M-ai ridicat la rangul onoarei de a-ți fi
Prieten întru rimă și frate întru carte.
Îți mulțumesc, poete! Și, aș mai vrea să știi
Că-n suflet mi-ești aproape, deși tu ești departe…
Chiar dacă drumul nostru va fi să nu mai fie
Încrucișat de versul ce-ți duce-n lume harul,
Prietene poet… doar sufletu-mi o știe
Respectul ce ți-l port – ridic în sus paharul!
022066
0
Este un gest nobil sa il arati lumii cu toata bucuria din care izbucneste aceasta uriasa emotie
Este bine sa stii ca esti destul de poet ca cel pe care il pretuieste o lume mai mare te simte - prieten.