Dan Norea

...nu chiar la nivelul celor de la Vama. Primele două mi-au plăcut în mod deosebit.

Un grupaj excelent, cu două epigrame foarte bune (2 și 3) și două antologice (1 și 4).
Felicitări!

Dragă Ananie (asta pentru că apelativul Noni nu mai e folosit demult), am citit șarja ta o dată și-ncă o dată, adică de maxim două ori. După care m-am dus în bucătărie și am băut un pic de oțet, ca să-mi dispară zâmbetul lățit pe figură.

În final m-am bucurat că s-au rezolvat două mari probleme:
- viitorul tău partener dintr-o altă viață;
- viitorul președinte UER.
Ultimul punct îmi stătea pe suflet, ținând cont că toată lumea fuge de funcție ca dracul de tămâie.

Dacă tot n-ai luat premiu la Vama, îți dau eu o stea. Dar asta cu condiția:
- să modifici "ca cristalul" pentru care necunoscătorii te pot acuza;
- să faci textul cursiv, cam pe unde începe ultimul sfert - probabil ai niște Enter în plus.

Drum bun la Vama!

Vaaai, Laurențiu!
:)
Mulțam pentru aprecieri!

Noni, mai întâi trebuie să-ți spun că pe agonia titlurile cu majuscule sunt interzise. Nu mă-ntreba motivul.

Eu, tu, Brumă-avem o ie,
Dar problema-i: Țucă știe?


Ica, mulțumesc pentru aprecieri și felicitări! Cât despre stea, păstreaz-o, că nu se știe. :)

Ioane, la pățaniile tale se adaugă nu numai haina mea, ci și geaca lui Nelu Gârda, pe care a uitat-o în trenul de Craiova.
Dacă e să intru în detalii, de fapt am pățit exact ca tine. În trenul Constanța-București, obosit în ultimul hal, am adormit. Când am deschis un ochi, am văzut peronul din Gara de Nord. Știind că trenul pleacă mai departe la Brașov, mi-am luat geanta și borseta și am țâșnit din tren. Haina a rămas în cuier.


Laurone, cam așa mi-am început recitalul de la Craiova.

După ce am uitat haina în trenul spre Craiova

Ca să ajung la Festival,
Cu-atâția domni și doamne fine,
Din tren în tren, purtat pe val,
Dădui și haina de pe mine.


Și, Noni, pentru că nu știi și nici nu poți să postezi fotografii, iată una chiar din momentul în care recitam catrenul de mai sus.

Foarte bune, Ica! Felicitări!

Vezi că la ultima, în penultimul vers, ai un typo "nevi". Poate erau niște nervi, poate niște negi... Nu-mi dau seama, că e întuneric. :)

Mulțumesc, Laurențiu!

Într-un fel mă bucur că n-am luat premiu la Vama. Îmi trebuia un weekend mai liniștit între Craiova și Gura Humorului. Remarci modestia? :)

Cred că la Vama tu vei scrie cronica. Sau mă înșel? :)

Noni, aș face niște corecturi, pentru a uniformiza ritmul. Primele două versuri au un ritm iambic normal, de 11 silabe, cu ultima neaccentuată. Ultimele două au tot ritm iambic, cu o cezură după silaba 7, 13 silabe (deci tot număr impar), dar ultima silabă accentuată. Mi s-a părut mai ușor să introduc cezură și în primele două versuri.


A cincea-i cea mai bună, de-aicea, epigramă
O s-o citesc la Vama dar, sincer, îmi e teamă
Că o să-ți deie cupe și diplome, buluc
Iar eu, beteag de spate, n-am cum să le aduc!


Dacă ești beteag, du-te la la băi și fă gimnastică în apă, masaj, nămol, mofete...

Înainte de a citi comentariul lui Cornel, deja îmi alcătuisem topul: 4, 2, 1, 3.
Ultima mi se pare atât de bună, mult peste celelalte și mult peste aproape tot ce am citit în ultima vreme, încât merită să atrag atenția asupra ei cu o steluță.
Singura problemă este că oamenii profund religioși s-ar putea simți lezați. Din acest motiv, mă întreb dacă ai primit un premiu la Vama.

Felicitări!

Îmi place teribil modul (prin asta înțeleg nu numai ideea, ci și realizarea ei) în care este satirizată inventarea și ulterior umflarea cu pompa a unui epigramist - scriitor la modul general, artist la modul și mai general - în funcție de anumite interese. Lucruri de acest gen se văd cu ochiul liber. Apar peste noapte epigramiști "valoroși", pentru a crește artificial ponderea unui club sau pentru a crește procentul unei anumite categorii - tineri sau femei. Acești "valoroși" umplu revistele, antologiile și ocupă la festivaluri locurile meritate de epigramiști adevărați.

La fel de bine este prinsă ideea organizării unui festival de profil de către persoane/ organizații total neavenite. Juriul poate fi format și din femei de serviciu, pe motivul că premianții se bucură oricum, iar ceilalți cârcotesc oricum. Cârcoteli care, din păcate, apar și la concursurile organizate impecabil.

Așa, în treacăt, mai este satirizată și vechea meteahnă a românilor: conducătorii unor organizații serioase promovează pe criterii pecuniare. Așa se întâmplă la revoluționari, la deținuți politici, la handicapați... Încât începi să te întrebi dacă nu cumva ar fi mai bine să desființăm toate beneficiile acordate unor asemenea categorii.

Cornel, felicitări pentru o satiră excelent realizată!

...de ce ați postat grupajul de două ori.
Dacă tot am intrat, să-mi spun părerea.

Prima e bună, dar nu era nevoie de liniuțe pe post de paranteze, erau mai potrivite virgulele.
A patra scade mult valoarea grupajului, e un banc, versificat destul de copilăresc.
A cincea are aritmii.
Cel mai mult mi-a plăcut a șaptea. Cu o construcție ceva mai bună, poate intra în portofoliul personal.

Succes în continuare!

Mulțumesc amândurora pentru aprecieri!

Referitor la cărțile dispărute ale lui Elis:

S-a supărat, ce-i drept, Elis Râpeanu,
Dar peste ani, în urbe-o să răsară,
Sorbind di cărți, un geniu X. Plopeanu,
Epigramistul cel mai bun din țară!

Nelu, așa e, lume bună. Păcat că n-ai fost, tu mai lipseai! (scuze că mă repet, dar tare îmi place expresia :) ).
Mulțumesc pentru aprecieri și steluță!
Agonicii au atins un minim istoric, greu de egalat. Sunt convins că la următoarele festivaluri, vor umple fotografia, poate chiar vor da pe-afară. De altfel, propun să se numească, pe rând: FESTINelu, FESTIVali...

Nae, îmi ești prieten, dar mai prieten îmi e adevărul. Trebuie ștearsă din mințile cititorilor ideea că locuitorii Plopenilor sunt hoți de cărți, indiferent dacă pentru ei este o acuză sau o laudă. Povestea e următoarea. Elis Râpeanu și-a instalat pe o măsuță un teanc de cărți, cu scopul de a le vinde. După jumătate de oră, a constatat că au dispărut. Evident, cei care le-au luat erau convinși că sunt gratuite, la fel ca pliantele expozanților.
Partea amuzantă este că Elis a încercat în repetate rânduri, la microfon, să îi convingă pe "infractori" să dea banii sau măcar să returneze cărțile. Zadarnic, aceștia părăsiseră demult locul crimei.


Vali, mulțumesc pentru felicitări și steluță! Venind de la tine, sunt convins că le merit.


Noni, fotografia cu agoniștii a fost făcută în mod clar pentru amuzament. Mă bucur că a avut efect. Cu sacoșele, treaba stă așa. Eu le lăsasem în mașină. Nae a dat să ia sacoșa lui Șchiop, pentru ca acesta să ne poată fotografia. M-am opus și am luat-o eu, ca să nu pară Nae super premiat, iar eu deloc. Așa că am fost fotografiat cu sacoșa Merelui Premiu.
De bolovani, e normal că n-ai zis nimic, pentru că nu se râde de funie în casa spânzuratului.
Am fost prompt cu cronica, paradoxal, pentru că sunt foarte ocupat în perioada asta. Altfel, știi că sunt adeptul procratinării până în pânzele albe. :)

Nae, MEU acela nu aparține unui domeniu restrâns, este un termen inventat de mine. Puteam să-l așez în titlu, cam așa:

Viitorul MEU (Moslem European Union)

Dar am considerat că e un plus de poantă, de aceea am așezat "explicația" la sfârșit. În rest, aluzia la stelele UE și semiluna musulmană cred că sunt și ele destul de clare și, sper, sugerează viitorul "luminos" al Europei. Adică nu înțeleg unde e domeniul restrâns de cunoaștere.
Totuși, am reținut observația și mulțumesc!


Nelu, prin "cădere" am încercat să sugerez acțiunea politică și propagandistică de punere sub acuzare în ajun de alegeri. Evident, indiferent dacă acuzele sunt reale sau inventate, cei mai mulți se ridică precum Hopa Mitică!
Mulțam și ție!


Pentru amndoi: mai discutăm la Craiova!

...pentru premiu (nu spun care, urmează cronica)!

Cele două de la prima temă mi se par cele mai bune. Mai exact, ordinea (mea) este descrescătoare - 4, 3, 2, 1.

Să ne vedem cu bine la Craiova.

Așa-i înveți tu pe tinerii epigramiști?
Versurile 1 și 2 au ritm trohaic, versurile 3 și 4 iambic.
În plus, cârciuma introduce o aritmie. Dar asta se poate ierta, pentru că e un citat.

La prima nu înțeleg. Nu mă derutează rima îmbrățișată și nici metrica 9-8-8-9 (ambele permise), ci ritmul. Versurile 1 și 4 au ritm iambic, 2 și 3 trohaic. Ori asta nu mai permis.

În rest, bunuțe. Cu un plus pentru epigrama nr. 4

Da, Vali, sincer mi-au plăcut temele. Dar ce a contat cel mai mult a fost că voiam neapărat să merg la Plopeni. :)