Dan Norea

Hai să stăm strâmb și să judecăm drept: pe tine nu te deranjează cuvântul \"proști\". Este des folosit în epigrame, de curând a apărut o întreagă antologie cu titlul \"Prostia\".
Pe tine te deranjează cuvântul \"mineri\". Dar nu te poți lupta cu morile de vânt. Mineriadele au existat - și e greu să le ștergi din amintirea oamenilor, în special a acelora care au suferit de pe urma lor. Este crucea minerilor, chiar dacă numai o mică parte a participat efectiv.
E ca și cum cineva face referire la securiști. Degeaba vii și spui - cei mai mulți securiști n-au făcut niciodată niciun rău - și-au iubit țara și și-au făcut datoria. Nu convingi pe nimeni.

Ioane, felicitări pentru premiu, dar și pentru valoarea epigramelor!
Mi se pare cel mai reușit grupaj citit în ultima vreme. Toate șase epigramele sunt peste medie, iar media este foarte ridicată.
Umor, poante deosebite, prozodie corectă, construcție ca la carte - deci stea.

Totuși, ce mi se pare ciudat este că, după umila mea părere, valoric vorbind, epigramele sunt ușor descrescătoare, de la prima până la ultima. Ori, conform unor discuții din pauzele festivalurilor, mă așteptam ca grupajul să înceapă, dar și să se termine în forță. :)

Probând o stratagemă nouă,
Puteai, uimindu-ți adversarii,
Să le alegi pe amândouă
Și-atunci... scăpai de comentarii!!
(N.Lunca)


Ca ani, eu am șaizeci și-ncă ceva;
Și-o rea-i prea mult, sunt pus mai mult pe glume,
Dar voi, mai tineri, vă puteți lupta
Odat\', cu toate relele din lume.

1, 3, 4, 5 și parțial 6 (faza cu bate Vântu) prelucrează (destul de bine, zic eu) niște idei mai vechi. Poantele de la 2 și 6 mi se par noi, dar nu nemaipomenite.
E adevărat, e destul de greu să scrii 6 epigrame bune și originale, pe temă dată.
În aceste condiții, ținând cont că prozodia (în trecut, unul din punctele slabe) este mult peste nivelul celor precedente, consider că grupajul de față este un pas înainte pentru Mitru. Și vin cu îndemnul să mai facă încă niște pași.

Ina, văd că te interesează. Nu participi și tu? Ai avea ocazia să cunoști o bună parte a umoriștilor de pe agonia. Ia privește aici:

http://agonia.ro/index.php/article/13942663/Alb-Umor_2010

Răspund eu, pentru că m-ai apelat în titlu.

Eu am spus că prima e cea mai bună epigramă din cele șase. Faptul că, demult, ai scris și tu una similară (ceea ce Nelu, cu siguranță, nu știa) nu contrazice spusele mele, ci dimpotrivă.

La versul \"Curând am să mă fac… morav.\", nu îți înțeleg logica. E scris în ritm iambic, deci are un picior de două silabe. Mutând un cuvânt din două silabe (curând), nu se schimbă nimic. Dacă există o aritmie (dar nu e cazul), nu faci decât s-o muți.

Catrenul 5 nu conține o simplă constatare. El poate fi citit în două registre - se scula nevasta sau \"scârbavnicul mădular\" (că tot s-a vorbit intens de Păstorel zilele astea). I se poate reproșa vulgaritatea, dar nu absența poantei.

N-am făcut nicio comparație. Îți explicam că lipsa comentariilor are drept cauză unele dispariții, temporare sau definitive.
Dar iată ca Ina vine să mă contrazică.
Iar întrebarea cu pescuitul era retorică. Am plecat de la ultimul hobby al lui Traian Botic. Cu care, evident, nu ai nimic în comun. Decât, poate, vreo doamnă lipsită de umor, car ți-a inspirat textul de față. :)

Bună! Bună adică Salut. Bună și schița, scrisă în stilul tău specific, rețeta Sache - o lingură de sare și un vârf de amar.
Ziceai în comentariul unui text precedent că ai devenit invizibil. Nu ești invizibil, ești doar mai puțin citit (aici, pe agonia) și mult mai puțin comentat. La urma urmei și tu comentezi mai puțin și, pe lume, vrei-nu vrei, există o reciprocitate.
Și apoi, vremurile se schimbă, mulți au plecat, alții apar mult mai rar (printre care și tu). Unii au plecat de tot, de exemplu Luana Zosmer.
Numai bine!
Norică

Roza ce-mi dărui are țepi -
O... păsărică îmi șoptește:
Nu de la frunte-ai vrea să-ncepi,
Și, mai ales, nu părintește...
(Daniela Goea)

Venus dragă, dă-i de veste,
Păsăricii din poveste,
Că nu mă opresc la frunte...
Mie-mi place mult la munte.


Domnule Lascarache, zău că am toată bunăvoința, dar nu pot da o replică unui catren cu:
- metrică defectă - versul 1 are 8 silabe, versul 3 are 7 silabe;
- ritmul total neregulat - versul 1 scris în iambi, versul 4 în trohei, celelalte - Dumnezeu cu mila;
- o asonanță - \"prieteni\" nu rimează cu \"pinteni\"; asta dovedește că, după atâta vreme, nu știți ce înseamnă o rimă - identitatea literelor, începând cu ultima silabă accentuată din vers; în cazul nostru \"eteni\" și \"inteni\";
- o cacofonie - \"facă complici\".
Cum, după atâția ani, nu dovediți niciun progres în materie, sfatul meu (cred că nu e prima oară când vi-l dau) este să căutați un domeniu al poeziei mai apropiat de calitățile dvs. Chiar dacă n-o faceți, vă rog să evitați pagina mea, pentru a nu mă obliga să vin mereu cu asemenea comentarii, care nu-mi fac nicio plăcere.

Din start, trebuie să spun că ce m-a surprins cel mai tare (și plăcut, în același timp) în pagina asta a fost analiza Danielei. În ultimele câteva zile, parcă a aplicat principiul acela - acumulările cantitative duc la salturi calitative. Daniela, felicitări!

Revin la epigramele lui Nelu. Prima e prima, indiscutabil. În rest, puține lucruri mai pot adăuga după Daniela. De fapt, Nelu, singurul lucru real este că ai riscat cu grupajul ăsta:
- ultima e scrisă după un banc; nu e un reproș, se întâmplă și pe la case mai mari; dar la un concurs e riscant să procedezi așa, e foarte posibil ca juriul să fi auzit bancul;
- și cu penultima ai riscat; e adevărat că doamna Elis e singurul jurat și că practică și ea epigrame mai fără perdea; dar s-ar putea să nu-și permită să le premieze;
- personal, n-am ținut niciodată cont de teoria cu titlul neutru; după mine, titlul este o componentă a epigramei, deci trebuie să contribuie și el; dar epigramiștii cu vechime combat vehement acest procedeu, datorită unor excese - titluri kilometrice care explicitează poantele mai slabe.

În concluzie își urez succes (mai ales că eu n-am trimis :) ), dar nu cred în el.

Admit, maestre, cu pudoare:
Dotată-am fost, de ursitoare,
Cu doi magnifici, naturali,
Inubliabili... lobi frontali.
(Daniela Goea)

Din partea mea, te rog, primește
O mângâiere, părintește,
(Nu vreau să intru-n amănunte)
Da\'ți spun unde încep: pe frunte.

N-au reusit sa ma invete nasii
Ce rosturi are pieptul plin de gratii,
Ca-n loc sa alapteze copilasii,
Il umfla ca sa traga-n el barbatii.
(florian abel)

Foarte bună poanta! Deși, în prima clipă m-au derutat gratiile. :)

\"Doresc o lămurire pertinentă,
De ce-are sânii mari, exegerați,
Domnița X, atât de opulentă?\"
\"A tras în piept mulțime de bărbați\"


Iar eu am ascultat un sfat,
Ce-acuma tare mă ofuscă -
Deși gregar, a triumfat:
Ales-am una rea... de muscă.
(Gigi Burlacu Pietreanul)

Îți vin, că tot ești pus pe glume,
Cu o sperietură bruscă:
Se poate și mai rău, anume
Când e și rea... și rea de muscă.


Nae, ai ajuns la argumentele de care mi-era teamă.
Știu ca e mai corect \"am ales-o\", dar pe moment nu mi-au ajuns silabele, iar în final m-am obișnuit cu versul și nu mi s-a mai părut că sună atât de rău.
Și dublura lui \"a alege\" m-a pus pe gânduri. Am încercat să înlocuiesc cu \"a opta\", dar nu-mi suna bine în niciuna din cele două poziții.
Cu faptul că \"gregari\" distrage atenția cititorului, iar sunt de acord. Mi se pare cel mai puternic din toate argumentele de până acum. Deși, cu teoria asta, nu mai îmbogățim limba. Dar nici nu cred că se așteaptă acest lucru de la epigramiști. :)
Mulțumesc pentru sfaturi, inclusiv pentru propunerea finală. Voi schimba cu siguranță versul 2. Întâmplător, penultima mea variantă conținea \"amicii rari\".

Ne dați de veste, Dl. Norea,
C-ati luat decizie-adecvată
Acum se naște întrebarea:
Naturală sau ...siliconată?
(Mihaela Popa)

Mihaela, să-ți spun cum am aflat. Se întâmpla acum doi ani, în ajun de 1 Martie.

Incident de 1 Martie

I-am prins în piept un mărțisor
Și-am înțepat-o-așa, ușor.
Nici nu o doare, nici nu plânge,
Că-i curge silicon, nu sânge.


Ea mă primea, în scene tari,
În spate doar și nu-i o toană:
Era cu sânii-atât de mari,
C-avea probleme la coloană!
(Nelu Gârda)

E cea mai lentă dintre ospătare,
Când o trimit s-aducă o cafea,
Trimite sânii la înaintare
Și dup-o lungă vreme, vine ea.


Și te-am crezut la început barbar,
(Milos Petru)

Nu înțeleg de ce te-ai bâlbâit,
Vorbind cu repetiții, cam bizar.
E drept că și aseară m-am cinstit
Dar nu eram cum zici, eram la bar.


Anca Roshu, Nae Bunduri, ca să termin odată povestea cu \"gregarii\", trebuie să vă spun un pic cum a fost. Versurile 1, 3 și 4 au venit de la sine. Cum la versul 2 nu mă hotăram, am făcut o listă de rime pentru \"mari\". Era o pagină întreagă, peste 50 cuvinte. Asta o spun ca să nu se creadă că am ales cuvântul pentru că n-am găsit altă rimă. Din toată lista, am ales \"gregarii\" tocmai pentru că mi s-a părut cel mai potrivit ca semnificație - prieteni care merg cu turma, care nu sunt în stare să dea un sfat.
Dar... Nae, în niciun caz nu m-am gândit la uger. M-a amuzat legătura pe care ai făcut-o, dar dacă aș fi bănuit că cineva va face o asemenea deducție, zău că renunțam la gregari. N-am considerat niciodată sânii unei femei (indiferent care) drept uger.

Anca, așa e, înainte de a mă uita în DEX, asta era și impresia mea, că gregar sugerează spiritul de turmă. Dar nici după ce m-am uitat nu mi se pare că e greșit folosit.
Mulțumesc pentru intervenție.



A trebuit s-aleg din două rele...
Eu am ales pe cea cu sânii mari.
(Dan Norea)

\"Deși lipsit de ajutor,
Ai luat decizia cea bună!\"
(Daniela Goea)


Citindu-ți epigrama
Corect realizată,
Mi-am dat acuma seama
Că ești o rea... dotată.
:)

Ca să fiu sigur, am citit DEX-ul înainte de a scrie catrenul. Nu știu dacă reiese că așteaptă un sfat. În intenție mea, dimpotrivă, tocmai de aceea e lipsit de un sfat util, pentru că amicii sunt gregari. Deci am folosit cuvântul cu bună știință, în sprijinul construcției.

Fiind atât de des cusută,
O-ntreabă doctorul: \"E clar
Că treaba este neplăcută.
Nu vreți mai bine un fermoar?\"

De Păstorel ar fi aflat
Că este nașul noului
Model de vin, s-ar fi mutat
În Cramele Copoului.

Ceva cu tusea măgărească (într-un context diferit) am scris ceva mai demult. Eu am plecat de la aforismul, oarecum denigrator, al lui George Călinescu „Epigrama este un strănut literar”


În aer rece inspirat,
Dorind tenace să răcească,
Niciun strănut nu s-a iscat
Ci doar o tuse măgărească.

Dacă îmi aduc bine aminte, tema spovedaniei online a fost lansată de Atropa. Ceea ce nu înseamnă că e epuizată, dimpotrivă. E o temă, nu o găselniță.
Atunci, la textul ei, am venit cu două replici; cea de mai sus și cea de mai jos.

Pentru-a afla acei Părinți
Iertare pentru ce le ceri
Am conectat la biții sfinți
O cameră de luat vederi.


Dar, Nelu, ca să nu pară că trăiesc numai din amintiri, vin și cu o replică la catrenul tău - foarte bun, de altfel.

Eu nu pot folosi jargoane
În formularul cu submit
Că sunt căsuțe check – butoane:
„-Ai preacurvit?” „-Am preacurvit!”


Păcatul e calitativ, nu cantitativ

De vrei să-l micșorezi, ești cabotin,
Păcatul, din păcate,-i un buton;
Nu poți să spui \"am preacurvit puțin\",
Căci împreună-i un oximoron.

Cornel, nu e vorba de termeni englezești, ci de termeni informatici. Referitor la spovedaniile online, am scris și eu mai demult un catren în aceeași idee, unde încerc să subliniez contrastul între biserica ortodoxă (presupusă conservatoare) și infomatică.


Se profilează-un site la fix
(se vede bine încotro)
gen “spovedanii XXX
a rond biserica dot ro”