Dan Norea

C-o țigară, în pridvor,
Se gândi, înduioșată:
Mirele fiind fecior,
Nu s-a prins că nu e fată.


Daniela, sintagma ta \"Lumea cu picioarele pe umeri\" pare să fie opusul aceleia \"cu capul pe umeri\". Dar de fapt are o conotație erotică, pe care nu știu dacă ai premeditat-o. În plus, îmi amintește un banc vechi despre Arghezi. :)

Găsim aici un grupaj tematic cu multe haiku-uri (zece, ca să fiu riguros), toate de nivel înalt. Sunt surprinse locuri, momente și aspecte distincte, particulare, așa cum cer regulile unui haiku. Și totuși împreună descriu o mică lume. Caii, gârla și prispa casei sugerează lumea satului. O lume vie, pe care o auzi, o vezi și chiar o miroși. O lume vie, dar nu peste tot. Întâmplător (sau poate nu) ultimul vers din ultimul haiku este \"în cimitir\".

Pentru a atrage atenție tuturor iubitorilor de haiku de pe agonia, luminez grupajul cu o steluță.

Nae, mă bucur că-ți plac. Cei neobișnuiți cu genul, la prima citire cam ridică din umeri: \"Și ce dacă?\" Din cauza asta, haiku-urile se recită de două ori la rând. Adevărul este că, deși prozodic vorbind, e mai ușor să scrii un haiku, e în schimb foarte greu să transmiți corect un mesaj în atât de puține silabe. La epigrame e puțin mai simplu, dacă nu-ți ajunge metrica de 8 treci la 10 sau chiar ceva mai mult.


Cireșe de mai -
mereu ale vecinei
sunt mai gustoase
(Gigi Burlacu Pietreanul)

Aș reformula:

cireșe de... mai
bune-s ale vecinei -
zile fără soț

Bună ideea, dar aș fi folosit-o puțin altfel:

Un gând mijește-n zori de zi,
Când totul e scăldat în soare:
E ziua cea mai lungă și...
Mi-e dor de altă \"debarcare\".

Tizule, mulțumesc pentru felicitări! Parcă-parcă am simțit eu ceva lângă umăr, ca și cum cineva nevăzut a fost tot timpul aproape de noi. :)

Ți-am scris un email, ca să-ți cer adresa poștală, dar nu mi-ai răspuns. Încă nu-i târziu, mai am câteva exemplare.

Sunt indignat de legea asta,
Mă va pândi curând năpasta
Să nu-mi dea voie la Senat
Ca pân-acuma - afumat.

Ãsta e un experiment. S-a vrut un pamflet. Am plecat de la ideea că într-un oraș modern, boschetarii dispar pentru că nu se mai găsesc boscheți. Dar se pot găsi alte locații - literele, de unde derivatul literați. Pentru ca până la urmă să se dovedească faptul că e vorba de literați și la propriu și la figurat. La urma urmei, în ziua de azi, ca și boschetarii, și literații au ajuns un fel de paria.
Inițial voiam ca de la început să aibă identități - poetul de la O, dramaturgul de la E, epigramistul de la L (ultima sugerată de Nelu)... Și, vorba lui LIM, se puteau găsi mici povestioare pentru fiecare literă. Dar, lăsând la o parte că ar fi devenit o proză (poate chiar va deveni, eu știu?), am preferat să las devoalarea pentru ultimul vers. Deformație de epigramist.

Dragă Elena, faptul că textul ăsta a ajuns (iar) pe pagina curentă de comentarii îmi prilejuiește câteva gânduri.
Mai întâi, acela că timpul trece, uneori, destul de încet. Mi se pare că au trecut 100 ani de când am citit textul ăsta. Doamne, câte s-au întâmplat între timp. Sunt sigur că și tu ai aceeași senzație. Ceea ce e bine, nu? e un semn că viețile sunt pline de evenimente, că nu rutina e cea care ne domină viața.
Mai apoi, sunt curios: ți-ai recitit textul? Dacă da, ți-ai făcut un inventar? Câte din \"nerealizările\" de la acea dată au fost bifate între timp? Evident, nu te provoc să le și divulgi, rămâne doar curiozitatea dacă le-ai inventariat. Mi se pare interesant.
Pe de altă parte, sunt sigur că la inventariere ai constatat că între timp s-au schimbat niște priorități. Și că, pe parcurs, ai avut realizări pe care acum le consideri importante în cel mai înalt grad, care pe vremea aceea nici nu apăreau pe listă. Și care te duc la gândul că, în mod evident, acum ești alt om. Se zice că din zece în zece ani te schimbi complet. Așa o fi? Textul tău ce îți spune în privința asta?

Să fie ,,epigrama,,-o poantă
Sau ,,poanta,, este epigramă ?
Prima să fie doar un zâmbet,
În timp ce-a doua râs se chiamă?
(Cornel Mărginean)

Da, este-o poantă epigrama;
Că-i zâmbet, râs sau chiar fiori
Depinde doar (și asta-i drama)...
De autori.

Domnule Cornel Mărginean, mulțumesc pentru felicitări!


Domnule Adrian Firică, din ce spuneți (un Spărgător de nuci fabulos, balerina cu poante perfecte, mi-a spart mințile), încep să am o bănuială: balerina respectivă v-a spart nu mințile, ci nucile. :)
Mă bucur că aveți amintiri atât de plăcute despre baletul constănțean. După opinii obiective, se pare că și astăzi este cel mai bun din țară, cel puțin dintre orașele de provincie.

La coapsele-astea mai livești,
Coperțile sunt frumușele,
Dar spune-mi, cum poți să citești
Și ce se află între ele?
:)

La castraveți, ceva îmi scapă:
Știam demult, din timpul școlii,
C-au nouășcinci la sută apă...
Deci cinci la sută au ecoli ?

Ioane, se pare că ai o intuiție grozavă. Acum 5 ani, când mă îndemnai să mai caut câțiva umoriști în Constanța și să înființăm un cenaclu de umor, eram complet sceptic, nici prin gând nu-mi trecea că așa ceva chiar se va întâmpla. Dar uite că după tine au mai venit și alții să mă îndemne același lucru și a avut loc un fel de fenomen al picăturii chinezești - încet-încet m-am convins că e posibil.
Mulțumesc pentru felicitări și urări. Să fii sigur că nu ne oprim aici, mai sunt multe volume de scos.


Domnule Adrian Firică, și eu am văzut în câteva rânduri \"Lacul lebedelor\", prima oară încă pe când trăia Oleg Danovski. Dar să știți că erau mai puține poante ca la lansarea noastră. :)

Mulțumesc și celor care au putut fi prezenți (cazul Ottiliei și al lui Val) dar și, în egală măsură, celor care au au avut intenția, dar n-au putut ajunge. În această situație au fost (acum aflu) Cornel Rodean, dar și Laurențiu Ghiță, care a fost și el la un pas să vină, dar a fost împiedicat de o problemă de serviciu apărută pe neașteptate.

Cornel, dacă ajungeai, ar fi fost cu adevărat o surpriză extraordinară. Evident, îmi pare rău că n-ai reușit să ajungi, dar și mai rău îmi pare să aud de entorsa ta. Sper să îți treacă repede.
Mulțumesc pentru felicitări și sănătate!
Dan

LIM, scuze pentru întârziere, abia acum am văzut comm-ul.

aceleași pietre
stau sub același soare -
totuși alți oameni

Așa e, domnule Nicolae Tomescu, ai sesizat bine semnificațiile. Cu observația că, la primul tristih, am introdus premeditat o oarecare ambiguitate. Mama poate fi mama unui copil care înoată, sau mama unui pescar ieșit cu barca, sau pur și simplu mama unui marinar plecat departe cu vaporul. În ultimul caz, veghea este mai mult o așteptare plină de speranța revederii, decât un ochi vigilent.
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri.

...în volumul proaspăt apărut. Mă rog, nu știu dacă e similară, dar se bazează pe același joc de cuvinte.

Căsnicia ce durează-i când cei doi se completează

În casa lor e liniște și pace,
Căci se iubesc cu dragoste fierbinte;
Soția pune inimă-n ce face
Iar soțul minte.

POANTA
în ideea \"Hai să-ți vând o poantă\".

Nu cred că e ăsta răspunsul, am vrut mai mult să aduc ghicitoarea pe pagina de comentarii si să sparg gheața, în sensul că poate-poate mai dai vreun indiciu.

Până acum, singura concluzie certă este că răspunsul are genul feminin. Tot e ceva.

Cam faci mișto, nea Ruse tată,
Deși ești concucist cu el,
Că are fruntea foarte lată,
Uitând că mintea... nu-i la fel.
(Nelu Gârda)

Deși ideea mea e justă,
Neluțu nu vrea s-o admită,
Căci mintea mea e ascuțită,
Pe când a lui e doar îngustă.

Era să zic felicitări dintre coapse (adică mai puternice decât cele din inimă), dar nu se potrivește cu așa un moment festiv. :)

Îți doresc o lansare ieșită din comun, așa cum (nu mă îndoiesc) este și volumul tău! Și aștept nerăbdător volumul cu sonete.

Dan Norea

Ottilia, în primul mă bucur că ne-am cunoscut. Invitația de a intra în CUC rămâne valabilă. :)
În al doilea rând vreau să te felicit pentru lirismul (datorat talentului tău poetic indiscutabil) cu care ai redat atmosfera serii, în contrast cu cea premergătoare, care nu anunța nimic bun.

Chiar dacă n-ai făcut poze, au făcut mulți alții. Poți vedea una din ele, în care ești și tu, pe pagina mea, unde am făcut o scurtă prezentare a serii.

Revin la întrebarea lui Nelu Gârda, care spera, probabil, să spui mai multe despre desfășurarea serii. Am făcut-o eu. Dar întrebarea poate fi interpretată și așa cum ai făcut-o tu. Adică da, sper că asemenea seri vor mai urma la Constanța. Aștept o invitație din partea ta. Nu?