Pe malul înalt

trei micropoeme-haiku ce mi se par deosebit de reușite. Primul sugerează că mama, prin veghea ei, este mai puternică decât imensitatea mării - ce ar putea face rău copilului.
În al doilea, ce se apropie mult de senryu, \"respectul reciproc\" ar fi cauza insuccesului pescarului
Al treilea, prin imaginea ce o degajă, este un poem de dragoste.

Așa e, domnule Nicolae Tomescu, ai sesizat bine semnificațiile. Cu observația că, la primul tristih, am introdus premeditat o oarecare ambiguitate. Mama poate fi mama unui copil care înoată, sau mama unui pescar ieșit cu barca, sau pur și simplu mama unui marinar plecat departe cu vaporul. În ultimul caz, veghea este mai mult o așteptare plină de speranța revederii, decât un ochi vigilent.
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri.