Dan Norea

Tabieturi mai frumoase
Are-un tip așa, mai copt:
Urinatul pe la șase,
Deșteptarea pe la opt.

Vin să comentez setul de epigrame "De la miting" în general și pe cea de față în particular.
Epigramele din set au toate atributele necesare unor epigrame bune: prozodie ireproșabilă, construcție corectă, poantă surpriză și, chiar dacă li se poate reproșa partizanatul de moment (lucru care e egal cu perisabilitatea), ele nu privesc fenomenul cu încrâncenare, ci cu o oarecare detașare amuzantă.

M-am oprit la cea de față pentru că în ea se regăsesc două elemente combătute în teoria epigramei:
- numele proprii, mai ales folosite ca rimă;
- monorima.
Utilizarea unui nume propriu, aici, e perfect justificată de sintagma "Ene pe la gene", element esențial în pregătirea poantei. Deci e vorba de o excepție care întărește regula.
Monorima e, pentru mine, un mister. Nu știu de ce e nerecomandabilă. Nu spun că ar trebui să fie apreciată, dar nu înțeleg de ce este depunctată.
Oricum, epigrama de față nu justifică depunctarea, din punct de vedere prozodic sună foarte bine. Are și avantajul unor versuri scurte, o adevărată provocare pentru un epigramist.

Pentru a atrage atenția, vin cu steaua.

Eu am înțeles așa
Din două catrene:
E mai rea nevasta ca
Comandantul Ene.


Cacofonia e intenționată.

În Copoul nins, de vrei,
Poți simți miros de tei,
Numai Norea simte, spun,
Gingașa floare... de prun.
(A.A.A.)

Iarna, Doamne fer' de floare,
Gerul ăsta ne condamnă
Să lipsească din dotare
Țuica bună de la toamnă.

M-ai lăsat cu asta praf!
Oare este de bon-ton
Să dai în autograf
Numărul de telefon?

Cedez.

Vântul, când prin teiul sfânt adie,
Înfioară-al florilor alai.
Unii simt miros de poezie;
Norea simte-aroma unui ceai...
(V.V.)

Drept la țintă, tu, ai nimerit
Doar că-ar vrea un ceai mai... Răsărit!
(Dan-T)

În haiku, așa cum s-a mai spus,
Poți găsi, când cauți, dacă vrei,
Multă poezie și, în plus,
Floare de cireș și ceai de tei.

...înlocuirea textului incriminat cu unul cu șanse mai mari de a fi adevărat "Doamna are mere" sau "Doamna are pere", după caz. Și doamna să fie obligată să demonstreze asta la ședințele cu tații copiilor. Doar n-o să-i învățăm pe cei mici să mintă de la vârste atât de fragedă.

Elena, cred că încet- încet se naște un volum "Terapia allandalla". Ai multe texte și, în plus, la un volum dacă ai titlul potrivit, restul se scrie de la sine. Trece-mă pe listă la numărul 1 - ca un vechi și constant admirator, merit autograful.

Superman al tău îmi amintește un pic de începuturile mele. Prin anii '80 m-au propus președinte la CAR și am acceptat, lucru care mi-a dat mari bătăi de cap. La primul copil, am fost președintele părinților de la grădiniță până la bacalaureat. La ceilalți am început treptat să mă fofilez. Mi-a demonstrat cineva că rata atentatelor la adresa președinților este mult mai mare decât la oamenii simpli și iresponsabili. Iată un argument pentru consort. La urma urmei, administratorul este adevăratul președinte al unui bloc și, dacă e să fie cineva asasinat, el va fi primul. Dacă nu de către colocatari, atunci de către con...soarta lui.

Cu polonicul m-ai lovit
Și vreau să-ți spun o vorbă:
Nu-mi place cum l-ai folosit,
Adică plin cu ciorbă.

Florinel, ai atins două puncte pe care m-am ferit să le ating în text, pentru că merită fiecare un capitol separat.
Turcii constituie un popor prietenos și tolerant, cu care avem multe în comun, mai multe decât cu multe alte popoare. Din păcate, atitudinea noastră față de turci e pre-judecată, datorită manualelor școlare de istorie, unde timp de sute de ani sunt prezentați ca dușmanii noștri tradiționali. Adevărul este că toate imperiile din jur au avut tendința să ne anexeze, dar despre celelalte nu se prea vorbea, pentru că nu era corect politic.
În schimb, toleranța religioasă a turcilor nu mai e o caracteristică proprie. Am constatat lucrul acesta și în Spania și în Egipt. E o caracteristică a religiei musulmane, care n-a încercat niciodată să-și impună credința cu sabia, așa cum, din păcate, au făcut-o creștinii în nenumărate rânduri. Evreii și creștinii au conviețuit totdeauna în liniște și pace cu musulmanii, pe teritoriile acestora.
Și în privința dulciurilor ai punctat bine! Dacă sunteți într-o perioadă de dietă, nu aveți ce căuta în Turcia. E absolut imposibil să reziști!


Nelu, subliniezi bine o caracteristică a textului, de care nu sunt foarte mândru: este mai degrabă un reportaj util decât literar. Asta din mai multe motive.
Fac incursiuni istorice, pentru a lămuri (mie și altora) anumite aspecte din prezent. Dar o fac prea didacticist. Asta îi dă textului o tentă de eseu.
După ce am muncit ca să realizez o documentare riguroasă, parcă îmi pare rău să nu comunic și altora rezultatele. Evident, informațiile sunt utile oricărui amator de excursie în viitor, dar textul începe să semene cu un ghid turistic.
În sfârșit, pedanteria mea naturală mă îndeamnă să prezint totul grupat și ordonat, în loc să mă las purtat de (o eventuală) inspirație. Asta dă textului o vagă alură de tratat științific.
Paginile de jurnal clasice prezintă totul în mod cronologic, apelând la un stil literar, cu floricele, epitete și metafore, pentru a justifica apartenența la un gen literar. Eu am evitat totdeauna prezentarea cronologică, am preferat o ordine a mea, proprie și un stil ceva mai oral.
În concluzie, nu cred că struțo-cămila rezultată poate fi încadrată într-un gen anume. Dacă poți tu (sau altcineva), rămân recunoscător.


Ottilia, mulțumesc pentru aprecieri. Ca o dobrogeancă ce te afli, sunt sigur că ai simțit o mai mare apropiere de text decât alți cititori.


Elena, ai pus punctul pe I. De ani de zile mi-am propus să învăț mai multe despre arta fotografiatului, dar am amânat din lipsă de timp. Și chiar îmi trebuie mult timp pentru că, în mod cert, nu am un talent nativ pentru asta.
Dar îți promit, pentru a te scuti de tremuriciuri viitoare, că mă pun pe treabă. Poți să-mi dai câteva link-uri pentru site-urile alea prietenoase de fotografie?
Nu știu dacă există site-uri specializate în arta fotografierii și altele în arta prelucrării fotografiei. Pentru că mă bate gândul să iau fotografiile vechi la mână și să le aranjez (rotații, cropuiri...), în vederea unui viitor volum de pagini de jurnal.
Mulțumesc anticipat!

Ca să simplificăm și să scurtăm discuția:
Inițial am vrut să arăt că am în iad hectarul meu pavat cu bune intenții. Atenție, nu cu toate intențiile mele bune, deci nu se pune problema reciprocei. Cele eșuate sunt suficiente ca să pavez un hectar. Întâmplător, s-ar fi potrivit foarte bine cu citatul pe care i-l atribui lui Samuel Johnson.
Dar mi-am adus aminte că proverbul complet, așa cum îl știam eu, se referă la "drumul spre iad". Din această cauză arată epigrama așa cum e acum.
Cine a fost primul, Johnson sau altul și care e prima formă care a apărut, mi se pare neesențial. E posibil să fi suferit o transformare în timp. Dar în mod cert, la ora actuală, la noi, cunoscută e forma cu "drumul spre iad". Caută pe google.

Nu cred că era necesară o notiță în subsol. Tu știai proverbul (chiar dacă în altă formă), eu îl știam, Eugenia Reiter îl știa (mulțumesc pentru recomandare), nu știu de ce crezi că era necesară o explicație. Pentru cine?

Dan

P.S. Acum nu cred că e cazul să continuăm. Dar altădata, când folosești expresii ca "După majoritatea specialiștilor", e bine să vii pe loc cu citate.

P.S. 2 Sunt suficient de căpos ca să încerc să am ultimul cuvânt. Dar presimt că vom ajunge amândoi la "OffTopic"

Nu mă surprinde nicidecum ideea
Că harul ei acolo se găsește;
Dar la bărbat, cam tot în zona 'ceea,
E amplasat organul ce gândește.
(I_ka)

Aici se văd efectele
Și se punctează-accentele,
Nu se unesc defectele,
Se reunesc talentele.

Vali, ai intuit bine, e o tradiție de zeci de ani în familie: le cumpărăm copiilor jucării interesante cu care, dacă sunt cuminți, au și ei voie să se joace: biliard, darts, seturi de badminton... :)

La ultima nelămurire, răspunsul este un NU hotărât. E vorba numai de joc și, ca să-ți spun sincer, am pomenit de Paște pentru că n-am găsit altă rimă.

Pentru că:
- este promovată cu brio epigrama de valoare;
- Vali și-a dovedit calitățile de selecționeră (pe care le știam, de altfel), alegând epigrame una și-una;
- textul în sine, chiar dacă nu are o valoare literară deosebită, se citește cu plăcere;
- m-aș bucura ca toți amatorii de umor în general și de epigramă în particular să savureze cascada de epigrame
...luminez textul cu o stea.


Mi-a plăcut replica lui Laurone. Vin și eu cu una:

Vă spun aici care e fița:
Când Vali merge la o cramă
Își lasă soțul cu hangița,
Iar ea le spune-o epigramă.

Sfatul tău e cam tardiv,
(Bănuiesc, și tu știai)
Că eu, în definitiv,
Stau, aici, pe lângă R.A.I.
(Dan-T)

După ultimul tău vers,
Treaba e cam albăstruie,
Cred că ești un pic pervers...
Te-ai decis pentru RAI DUE.

Eugen, expresia de pornire este un proverb universal cunoscut - "The road to hell is paved with good intentions". Wikipedia spune "Authors who have used the phrase include Samuel Johnson, Terence McKenna, Bruce Dickinson, Madonna, Billy Joel, Coleridge, Sir Walter Scott, Søren Kierkegaard, Honoré de Balzac and Karl Marx". Deci nu e un citat din niciunul dintre acești autori, ci invers.
Și varianta românească "Drumul spre iad e pavat cu bune intentii" e destul de cunoscută, suficient ca să nu trebuiască să postez o notă în subsol. Încearcă să o cauți cu un motor de căutare și vei găsi puzderie de utilizări.

Nici referitor la viciul de logică nu cred că ai dreptate. Nu reiese deloc din epigramă că TOATE bunele intenții pavează drumul spre iad. Dar și aici, tot wikipedia ne lămurește: An alternative form of the proverb is "hell is full of good meanings, but heaven is full of good works".

Cu "dintre" în loc de "din", ai dreptate, dar nu mi se pare propriu-zis o greșeală, ci o exprimare mai puțin ortodoxă. Prozodia mi s-a părut mai importantă.

Domnule Nedelcu, am citit și am apreciat cum se cuvine și primele două episoade, dar am impresia că aici te-ai autodepășit. În sensul că am râs de la un capăt la altul, fără pauză. Textul de față nu e o dovadă, ci mai degrabă o confirmare, că ești un umorist pur-sânge.

Episodul de față este oarecum independent, nu contribuie cu mai nimic la desfășurarea acțiunii, la dezlegarea misterului și la apropierea deznodământului. Și totuși, dacă mai urmează alte câteva asemenea episoade, pun pariu că nu va mai interesa pe nimeni motivul supărării bietului copil. Așa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, interesant e drumul, nu destinația.

Pentru că:
- ai reușit să transformi un Saint Bernard, de obicei un câine mai degrabă plicticos, într-un personaj veridic și simpatic și să ne arăți lumea privită prin ochii lui;
- ai reușit o gradare crescendo a gagurilor, de la static la un dinamic nebun;
- ai intercalat cu succes diverse comparații și metafore amuzante, gen "stăpână cu blană albă pe cap", "comentau de mama focului... mai ceva ca pe Euforia TV", "mișcările de wrestling", "nici un regizor n-a avut până acum curajul să-i dea figurii lui Joker o înfățișare atât de dramatică";
- umorul este natural, atât cel de acțiune, cât și cel de limbaj, fără a lăsa nici cea mai mică impresie de forțare

vin să luminez textul cu o stea, pentru ca toți iubitorii de umor de pe site să vină și să-l savureze.
Felicitări!
Dan Norea

P.S. Așa, ca un exercițiu, te-ai gândit să scrii același episod la persoana I-a?

Cu un guvern atât de fad,
Ce toate visele le-a frânt,
Tu încă-ai vrea să mergi în iad
Acum când iadu-i pe pământ?
(Milos Petru)

Asta e purificarea prin foc, spun guvernanții

Vă spun, stimat auditoriu,
Încolonați într-un alai,
Mărșăluim prin Purgatoriu...
Adică la un pas de Rai.


Promisiuni fărăderost,
Îmi pare doar un loc anost:
Nu poți fuma, nu poți să bei,
Și... nu poți agăța femei!
(Dan-T)

Desculț mergând, pe-un drum de șpan,
Sau unul presărat cu flori,
De vrei s-ajungi lângă satan
...E de ajuns să te însori!
(Florian Abel)

Răspuns comun, am observat că vă aveți ca frații

Îmi permit să-ți dau un sfat:
Du-te, fiule, în Rai că
Bănuiesc, te-ai săturat
Să agăți înc-o drăcoaică.


Cu așa CV-iu, Norică,
De tărâmul celălalt,
N-are rost să-ți fie frică.
De la dale... treci la-asfalt.
(Marius Bartis)

Apropo' de asfalt, autostrăzi...

Când Udrea va ajunge-n Rai,
Turismul va să înflorească
Încât toți dracii, în alai,
Vor merge să se spovedească.

Acolo, la „momâi”
În locuri, deci, străine,
Bărbatul intră-ntâi,
Așa că… după tine!
(Vali Slavu)

De ani de zile m-am rugat
Cum am putut mai bine
Și astăzi s-a realizat:
Ești moartă după mine!


Doar binele pavează căi?!
Intențiile mele-au fost
Să-i bag, să-i rup, să-i sparg și să-i...
Deci, nu am cum să prind un post.
(Florian Abel)

Păi haide să-ți explic acum
Care-i destinul tău ciudat:
Tu n-ai nevoie de un drum,
Vei fi în iad... parașutat.