Dan Norea

Dacă nu mă înșel, este unul din puținele concursuri internaționale de haiku organizate la noi.
Am încredere în organizatori și le transmit pe această cale felicitări și urări de succes!
Juriul este deosebit de competent și sunt convins că va contribui la succesul concursului.
Pentru ca nimeni din cei interesați să nu rateze anunțul, îl luminez cu o stea.

Ai fost una dintre primele mele prietene pe agonia. Dacă există lumea îngerilor, cu siguranță privești la noi de undeva, de acolo. Dacă nu există, trebuie creată.

Au intrat în cont doi hoți,
Frumușei, cu glas de miere,
Pentru că o știm cu toți:
Unde-i unul, nu-i putere!
(Ion Diviza)

Vorbele-ți nu au temei
Căci puterea nu se-adună;
Tu ce crezi, nouă femei
Pot să nască într-o lună?

Îți spun acum pe șleau, ritos,
Lipsit de flerul mioritic:
Aici deja ești prea frumos
Și nu mai ești autocritic.
(Ion Diviza)


Poza e făcută de soția mea,
Eu n-am nicio vină,-așa mă vede ea.
O să-i spun îndată: "Uite care-i miza,
Fă-mă urâțel, să semăn cu Diviza."

Tu te făcuși, bre, de poveste
Când ți-ai postat... caricatura!
(Ion Diviza)

Foaie verde tura-vura,
Mi-am schimbat caricatura.


Nici soțul meu nu are cont...
(Ica)

Pot să-ntreb, la o adică:
Singurică, singurică?

Pe facebook, vă vând un pont,
Soața mea nu are cont,
Ca urmare, ce să fac?
Sunt burlac.

E-o problemă doar de limbă
Spun azi domnii de la centru:
Prepoziția se schimbă:
"PRIN" s-a-nlocuit cu "PENTRU".
(Tataia)

Excelentă epigrama! Prozodie bună, poantă pe măsură, satiră cât cuprinde! Dacă ar fi respectat și regula autonomiei (explicită fără titlu și explicații), merita o steluță. Așa, vin doar cu felicitări!
Și replica:


Pe lângă cei mai vechi ciocoi
Au apărut ciocoii noi
Și vin c-o întrebare mică:
Azi, cine-i Dinu Păturică?

Simțind că se apropie năpasta,
Lui Boc, Băsescu-i spune: "Azi constat
Că e momentul. Vezi demisia-asta?
Păi tu ești premierul… de-semnat !”

stradă cu polei -
baba se ține bine
ajut o fată

Materialele indicate de d-l Bădicioiu în bibliografie le-am citit la prima ediție dar, de atunci până acum, menzilul (dacă o fi undeva pe acolo) mi-a ieșit complet din memorie.
În schimb cu Anuarul epigramiștilor ai dreptate. De trei ori am încercat să-l citesc și de fiecare dată am adormit pe la litera B. La Diviza n-am ajuns niciodată. :)
Acum, serios, credeam că nu ai niciun telefon în Anuar, altfel nu înțeleg de ce mi l-a mai cerut d-l Bădicioiu. Cunoaște binișor lumea epigramiștilor și sunt sigur că știe de existența Anuarului.
Cât despre epigrame, nu le laud degeaba. Există o sectă a epigramiștilor de valoare (în care ai intrat și tu de multă vreme) care nu au cum să scrie decât epigrame bune. De multe ori foarte bune. Ceva mai rar - excepționale.
Dacă mai scriu epigrame vreo 15-20 ani, fac și eu cerere de intrare în secta asta. Până atunci, mă uit la voi de jos în sus și aplaud.

Am înțeles - cum ne explici -
(Și sper să nu-mi răspunzi cu ură)
Că-n toate câte-ai scris aici*
Tu, faci, mereu, "literatură"!
(Dan-T)

Literatură scriu, bon-om
Așa cum poți vedea în poză,
Precum "Burghezul gentilom"
Ce-a scris întreaga viață proză.


Nelu, stai liniștit, mă alintam și eu. Am înțeles de la început ce ai vrut să spui.

Mi-au plăcut, în ordine: 1 (la distanță mare), 3, 2, 4.

Prima are toate atuurile să fie considerată antologică - prozodie, construcție, satiră, poantă, joc de cuvinte. Vin doar cu o mică observație, nu atât din partea mea, cât a unui cârcotaș virtual: la un vers atât de scurt, ritmul amfibrah nu se prea recomandă. Ce vreau să spun: ritmul, aici, e dictat de sintagma "Via Mizil". Ori, în portofoliul personal nu e musai să intre cu Mizilul, acesta poate fi înlocuit cu un oraș cu accentul pe prima silabă, pentru a trece întreaga epigramă la ritm iambic. Un exemplu, scris la repezeală:

Pân' la Botoșani
Beau cu niște NAȘI
Vinul de Tohani
Scos din VIA Iași.

Dar trebuie să recunosc, nu auzisem niciodată de menzil. Acum știu ce înseamnă!

La un moment dat, d-l Bădicioiu mi-a cerut numărul tău de telefon. Cu ocazia asta, am constatat că nu îl am nici eu. Poate mi-l trimiti pe email, cu prefix cu tot. Nu se stie niciodată.

Plin de consecvență,
Domnul deputat
Vara, la scadență,
S-a evaporat.

Sfatu-aș vrea să ți-l ascult
Dar gândesc ca un netot:
Cum pot să fure mai mult
Dacă acum fură tot?
(Mitru)

Teoria veche astfel a sunat:
Totdeauna încă este de furat.

Și pentru că și pe mine mă corectează lumea, vin și eu să corectez pe cine pot. Ai două aritmii: "fure" și "acum". :)


Vali, comparația ta nu e bună, pentru că bănuiesc că tu nu prea ai habar de fotbal. Jurații cu pricina cunosc marea majoritate a regulilor, doar experiența le lipsește.


Nelu, în afară de felicitări (mulțumesc!), nu înțeleg nimic.
Prima mea epigramă nu seamănă cu epigrama de anul trecut a lui Toderașcu (singura care se referă la Mizil):

Orașul Mizil și renumele său

MIZILU-și poartă mândru eticheta,
Căci ieri, pe strada mare – cea cu crama -
ROMEO se plimba cu JULIETA,
Iar azi mă plimb și eu cu EPIGRAMA!


"La fel 2 și 4" ce vrea să spună? Și 2 și 4 amintesc de Toderașcu?

Care e aritmia din 3? Vali mi-a găsit una (pe drept cuvânt) în 4.


Nae, chiar dacă nu știam de regula asta (prima și ultima), tot aș fi aflat-o. Mi-a spus-o Ion Diviza la prima noastră întâlnire, la Buzău în 2008. E drept că se referea la ordinea dintr-un recital, dar e la fel de bună la un concurs.
În particular e o problemă de marketing (cum să-ți vinzi marfa), ori eu fac asta de ani de zile la serviciu.
Problema este dacă îți poți aprecia epigramele în mod obiectiv, ca să le așezi în ordinea asta.
Dar mulțumesc pentru sfat, buna intenție este evidentă și o apteciez ca atare.

Gigi, dacă ai scos un volum de epigrame cu un an în urmă, nu înțeleg de ce nu ai anunțat. Aș fi cumpărat și eu un exemplar. Sau ai anunțat și nu am fost eu atent?


Nelu, Florin, analizați un pic ritmul. Fiecare vers este format din două emistihuri (jumătăți de vers despărțite printr-o cezură). Accentele pică așa: _/_/_/_ _/_/_/_

Deci, pentru a suna bine, nu numai versul cu pricina, ci toate versurile trebuie citite cu o mică pauză la mijloc. În practică, poezia poate fi scrisă cu versuri scurte, trecând la linie nouă fiecare emistih, dar ar rima doar din două în două.
Tocmai din cauza asta, la versurile lungi de acest gen, singura rimă posibilă este cea împerecheată. La una încrucișată, emistihurile ar rima din patru în patru și ar suna ca naiba.
Totuși, de ce Florin s-a oprit tocmai la acel vers? Pentru că este singurul în care cezura pică între "să" și "te cer", care uzual se citesc dintr-o suflare. E ca și cum am avea două versuri:
Permite-mi așadar să
te cer de la părinți

Pe scurt, cred că nu e nevoie de nicio modificare.

În teoria literaturii, repetiția este o figură de stil, alături de epitet, comparație, metaforă, antiteză, etc. Deci așa, în principiu, n-avem niciun motiv să ne ferim de ea, dimpotrivă.
În particular, sunt cazuri în care repetiția unui grup de litere poate deveni deranjantă din punct de vedere fonetic. Mai pe românește, zgârie la ureche.
Dar nu este cazul aici. Și eu sunt de părere că repetiția întărește poanta.

...cu a lui Tataia.
Locul I, pe deplin meritat de Nicușor Constantinescu.
Locul III, loc meritat pe podium al lui Vasile Vajoga.
Din epigramele lui Gheorghe Gurău, a doua folosește o omonimie veche (a scăpa), ultima un nume propriu pentru rimă (Penta), iar celelalte două nu justifică nici ele medalia de argint. Domnul Gurău a beneficiar din plin de lipsa de experiență în epigramă a unora din dintre jurați.

Todo, felicitări pentru această postare. Ai acționat în spiritul transparenței de care organizatorii de la Mizil au dar dovadă până acum. Așa ne putem face o idee mai exactă despre funcționarea unui juriu cu structură mixtă - epigramiști și nonepigramiști. Un juriu plin de bun simț, din moment ce a acordat premiul I unui set atât de bun de epigrame.
Totuși, le-aș propune organizatorilor ca în ediția viitoare, în lipsa altor opțiuni, să apeleze nu numai la Nicușor Constantinescu, ci și la alți câțiva din câștigătorii anilor precedenți: Moleșag, Larco, Toderașcu, Laurone, Elis Râpeanu, Tataia...

- Prozodia. Nelu dă dovadă de o măiestrie de versificator ieșită din comun, care nu face deloc rabat la prozodie, deși sunt aici (le-am numărat) 16 strofe.
- Documentarea. În mod evident, poezia a fost trimisă (fără succes) în concursul de poezie de la Mizil. De aici o mulțime de denumiri locale: Fefelei, Tohani, Baba Ana, Boboci, Rușețu...
- Enumerarea inginerească a metodelor de înavuțire prin furt, speculă și corupție. E o parte satirică de care, peste ani, urmașii generoși și onești ai celor care vor ieși cu bine din Apocalipsă se vor minuna: "Doamne, ce vremuri, ce moravuri! Bine că s-au terminat!" :)
- Finalul. Am constatat de mult timp că epigramiștii scriu epigrame chiar atunci când trec la alte genuri literare - poezie în general și în particular (sonet, rondel). Avem aici în mod cert un poem epigramatic.
În această idee, în volumul de proză scurtă de care sper să mă apuc anul acesta, voi insera un capitol "Proză scurtă epigramatică". Fac public anunțul pentru ca, nu cumva, cineva să-mi fure ideea până mă învrednicesc eu să o finalizez. :)

...de a alcătui un grupaj de șopârle la adresa Mizilului și a lui Bădicioiu. Amuzante și bine realizate.

Din partea prozaică (P.S.-ul) mă bucură:
- Comportarea bună a agoniștilor, care alcătuiesc o bună parte a celor menționați. De altfel, la Mizil agoniștii au fost mereu pe podium: Tataia, Laurone, Todo, iar anul acesta - Vili Vajoga. Felicitări!
- Transparența organizatorior, care au pus pe tavă notele, cu riscul (inevitabil) de a-și atrage acuze de incompetență (că de necinste nu poate fi vorba).
- Faptul că bănuiala mea s-a dovedit întemeiată: cei afișați pe site constituie doar vârful aisbergului. Cu alte cuvinte, Larco și Petrone nu sunt ultimii din clasament, ci doar încheietori de pluton. Plutonul fruntașilor.

În sfârșit, iar și iar mă minunez de faptul că Mizilul, un orășel atât de mic, reușește să organizeze în fiecare an (ba chiar de două ori pe an) festivaluri de asemenea amploare. Felicitări organizatorilor, dacă ne citesc!