Dan Norea

Grigore, mulțumesc pentru aprecieri și felicitări, atât în numele meu, cât și în cel al agoniștilor.
Și o replică:

De când au vizionat formația Kronos

Spectacolu-a avut efect funest,
Epigramiștii toți, la unison,
Scriu doar în amfibrah și anapest...
Iar cei mai fustangii scriu în peon.

Nelu, am recitit articolul și chiar nu-mi închipui ce noutăți a putut găsi cineva care a fost la fața locului.
Vali, oare care dintre comentarii te-a distrat? :)
Eugen, totdeauna mi-au plăcut picioarele lungi. Inclusiv în poezii. Dar părerea mea este că sună bine mai ales în versurile lungi, ori specialiștii susțin că acestea nu sunt recomandate la epigrame.
Nelu, Vali, Eugen, mulțumesc pentru aprecieri și steluța roșie.

Țara bască s-a-ntristat,
Căci consideră o dramă
Noul nume, transformat
În Bilbao Epigramă.

Nelu, mulțumesc, sunt onorat, mai ales că și tu faci lucrurile cu toată seriozitatea (unui umorist!). Mă rog, tu adaugi și un strop de talent, nu'sh de unde-l scoți.


Pe strune-ar vrea să-i cânte, hoțul,
O serenadă... prin balcon,
Dar vai și-amar de-l prinde soțul...
Că-i va cânta la-"acordeon".
(Dan-T)

Dacă mă prinde soțul lui Vali...

Să-i salvez al său blazon,
Cum sunt plin de caracter,
Mă arunc de la balcon.
(Vali șade la parter).

Atunci când are sensul "mereu", se scrie "întruna". Cratima e folosită doar "într-una" din zile.

Altfel, ideea e bună, dar cred că se mai poate lucra la construcție.

Am aflat, așa-ntr-o doară,
Cum că Dan, cu-auzu-i fin,
Vrea să cânte la chitară.
Ura!... Nu îmi e vecin!
(Vali)

Vecină chiar aș vrea să-mi fii,
Să vin așa, din întâmplare,
Să comentăm fotografii...
Mai mult în zilele impare.


Numai pălăria? :)

Vali, mulțumesc de aprecieri, am încredere în gustul tău, mai ales că ai în casă o artistă veritabilă. Dar, dacă ai ocazia, arată-i fotografiile lui Teo și vei vedea că găsește ea niște sugestii. Uite, ca un exemplu, la fotografia nr. 13, mi s-a spus: "Era mult mai bine dacă porumbelul era întors spre interior." I-am răspuns: "Eu i-am ciripit să se întoarcă, dar dialectul din Nessebar e diferit de cel din Constanța".

Mitrule, dacă ar fi să glumesc puțin, aș spune că eu n-am nevoie să-mi demonstrez că pot orice vreau, pentru că știu dinainte că pot. :)
Dar, redevenind serios, îți pot spune că atunci când fac ceva, vreau să fac bine. Nu vreau să fiu perfect, nu vreau să fiu primul, dar vreau să fiu mulțumit de ceea ce iese din mâinile mele. Dacă nu pot/ n-am talent/ n-am timp să învăț - renunț.
Ori la fotografie nu puteam renunța. Așa că am încercat să mă perfecționez.

Cu titlu de anecdotă (deocamdată), te anunț că în câteva luni vreau să învăț un instrument muzical, probabil chitara. Am la dispoziție (sper) ceva mai mult timp decât Socrate.

Domnule Firică, în limbajul adevăraților fotografi, termenul "poze" are o nuanță peiorativă. Așa că expresia "poze admirabile" pare un oximoron. :) Dar o accept cu seninătate pentru că, în ciuda cursului, mă consider în continuare un diletant.

Pentru că am fost la fața locului, traducerea mi se pare clară: Bistro "Vechiul Nessebar".

Berile au fost culese de prin minibaruri și apoi așezate la loc, intacte. Nu de altceva, dar trei dintre participanți erau minori. Ceea ce nu m-a împiedicat să beau ulterior o bere cumpărată din alimentară. Rece și buna!

Vali, dacă nu era intervenția lui Nae Bunduri, nu ajungeam pe textul tău. Când l-ai publicat, lipseam de pe site. Iar când m-am întors, m-am uitat în urmă doar la epigrame.
Mi se pare un text bun, care a realizat tot ce și-a propus: noi, cei absenți, să aflăm rezultatele și, în plus, să ne facem o idee despre desfășurarea festivalului. Cu alte cuvinte, să aflăm ce-am pierdut prin neparticipare.
Sincer, dacă n-aș fi fost acum câțiva ani cu mocănița pe Valea Vaserului, aș fi fost pe voi invidios la culme. Așa, părerea de rău e ceva mai mică. Țin minte că atunci am făcut și o epigramă:

Pe Vaser, iubea o fată
Un mocan de veche viță
Și, având cale ferată,
Și-a adus-o… mocăniță.

Observ (abia acum) niște aritmii de care pe vremea aceea nu-mi prea păsa.


Nae, cu epigramele lipsă ai dreptate și nu prea. E drept, eu încerc să înviorez cronicile cu epigramele din concurs. Dar, cum nu pot publica decât cel mult una de fiecare premiant, e posibil (chiar probabil) ca epigrama aleasă să nu fie relevantă pentru locul ocupat în concurs. Cu alte cuvinte, pot fi stârnite niște discuții inutile.

PS Fotografia cu clona lui Lucian Perța mi se pare de excepție. Vali, cine a făcut-o, tu sau Dorel Lazăr?
Iar Diviza, pe post de mecanic-șef, e magnific.

Mitrule, Radu Ștefănescu nu vine din afara zonei epigramiștilor. Acum câțiva ani, se dovedea un umorist de excepție, în special în domeniul parodiei și epigramei.
Dar asta nu face steluța mai puțin valoroasă, pentru că este un critic deosebit de exigent.

De altfel, și eu am considerat că grupajul lui Nelu merită steluță. M-am abținut pentru că Nelu tocmai îmi dăduse o steluță la un grupaj de haiku și n-am vrut să se interpreteze că facem troc. Probabil am greșit, singura persoană de care trebuie să-ți pese este cea din oglindă.

Ioane, îmi plac epigramele tale. Dar pe pagina asta, nu pot să nu evidențiez replica lui Nelu Gârda:

Viorel, aici mi-e teamă
Că le vezi un pic pe dos:
Când Diviza intră-n cramă,
Nu mai iese, este scos. :)


Explic acum ce face Diviza atâta vreme în cramă, cu o epigramă ceva mai veche.

Un poet tot scrie-o dramă
De trei zile, într-o cramă
(După prima zi -se zice-
N-a putut să se ridice).

După ce am tras o dușcă,
Seara-i un moment mai bun,
Poa' să fie goală pușcă,
Tot degeaba, eu sunt tun.


Nelu, încă o dată, felicitări pentru cele două premii!

Vali a explicat de ce a trecut câteva comentarii la OffTopic, dar n-a exemplificat. E vorba de greșeli de scriere: "Tre' să fi", "Sperând să scri", unde verbele ar fi trebuit să aibă doi "i".
Pentru că greșeli de acest gen sunt relativ frecvente, îndrăznesc să pun la dispoziție un text pe care l-am scris acum câțiva ani. Sper să nu se simtă nimeni jignit. Chiar m-aș bucura dacă ar fi de ajutor.

http://agonia.ro/index.php/personals/13895408/Punctul_pe_i

Of, Nelu! Nu ne-a rămas decât o singură soluție: să-l atragem pe Larco în agonia. Și așa, de câte ori strigă Vali pe la festivaluri "Agonia, hai să facem o fotografie!", Larco e primul care se înființează. Eu cred că are o slăbiciune pentru Vali. Dacă află că a ajuns editor, vine sigur.

Dar, mă rog, în lipsă de altceva, e bun și locul II. Și încă de două ori. Felicitări și felicitări!

Iar pentru aducerea la cunoștință, Cornel Rodean, mulțumiri!

Am întârziat un pic cu comentariul, fiind plecat în documentare pentru un nou jurnal de călătorie. Dar, ținând cont că după Nelu Gârda, sunt al doilea partener de dialog (cel puțin cantitativ), nu puteam lipsi, nu-i așa?

Tataie, am recitit volumul și am constatat că nu numai ideea este bună, ci și realizarea. Ai făcut o selecție dură și competentă, pentru că nu toate replicile de pe agonia erau publicabile. Felicitări și la mai multe!
Ca o observație, văzând sita deasă a selecției, mă simt mândru că am rămas în cursă cu atât de multe catrene.

Nelu, mulțumesc pentru recenzie și felicitări pentru tonul, în același timp serios și amuzant. Cred că e timpul să te grăbești, dacă Florin Rotaru scoate și el un volum asemănător, rămâi cu buzele umflate. :)


Spirit viu și juvenil,
Cu Tataia eu nu pot
Să mă simt decât copil,
Dar nu fiu... mai mult nepot.

Nelu, adevărul este că, spre deosebire de multe alte participări mai vechi la RH, am scris tristihurile astea despre petalele de cireș cu plăcere. Și am constatat că au plăcut și altora. Printre care și ție, un comentator exigent, lucru care mă bucură.
Mulțam pentru vizită, comentariu și steluță.

Într-un stil mai degrabă românesc decât japonez, se combină aici umorul cu satira și cu jocurile de cuvinte, rezultând un grupaj de senryuri unul mai bun decât celălalt. Nelu, după cum te știu eu, pentru tine fiecare zi e ziua muncii, cu alte cuvinte în fiecare zi ai în inimă un foc continuu. Dragoste pentru întreaga omenire, evident, nu numai pentru jumătatea ei mai frumoasă. :)

Ioane, agoniștii din Chișinău pot fi liniștiți, Ion Ruse e la fel de bine ca acum câteva luni și vă transmite urările lui de sănătate. Nu mai postează nimic pe agonia pentru că nu are internet: în comuna lui, Săcele, cineva a furat în două rânduri câteva sute de metri de cablu.
Altfel, e la fel de activ, vine la toate întâlnirile CUC. Ba chiar s-a oferit să organizeze întâlnirea CUC din mai într-un cadru feeric, pe malul mării, la Corbu de Jos. Așa că, probabil, va apărea la sfârșitul lunii mai o scurtă foto-cronică a acestei întâlniri aici, pe agonia, unde Ion Ruse va fi unul din eroii principali.

Todo, ai dreptate, n-am văzut zâmbetul. Ce m-a indus în eroare este faptul că discuția asta a mai fost purtată pe aici și exista opinia că "oară" și "eară" (sau similar "oasă" și "easă") nu rimează.
Bine v-am (re)găsit! Sper să apar mai des pe agonia.

Nea Mitrule, nu cred că rimează "ușoară" cu "seară". :)
(Todo)

Indiscutabil, Todo stăpânește prozodia mult mai bine decât Mitru. Dar, în acest caz, am un mic dubiu. Aici, în diftongii "oa" și "ea", "o" și "e" sunt semivocale. Deci ultima vocală accentuată este aceeași - "a". Sunt convins că problema este cunoscută și aștept lămuriri de la teoreticienii în materie de prozodie.