Dan Norea

Am mizat mai mult pe ideea că Dumnezeu după creație n-a mai avut "obiectul muncii" acesta fiindu-i uzurpat de către omenire...
(Petre Augustin)

Aș schimba un pic, din două motive:
- "când omul a cioplit s-a lovit la dește", la prima citire dă senzația că omul e subiectul, deci el a cioplit; poate ar merge mai bine o inversiune, gen "când El cioplit-a omul";
- dar când am citit care era ideea epigramei, m-am gândit la ceva mai explicit:

Domnul în a șasea zi a sfârșit o lume
Și atunci, ca și acum n-avea timp de glume,
Însă după ce-a cioplit omul, s-a oprit,
Căci Adam imită tot ca un necioplit.

Mă rog, forma poate fi îmbunătățită, dar cred că se apropie mai mult de ideea expusă.
Mi-a plăcut epigrama dvs pentru că prima mea postare pe agonia, de acum zece ani, e o poezie cu aceeași tematică.

http://agonia.ro/index.php/poetry/29235/Facerea_lumii


Eugen, mulțumesc pentru aprecierea epigramelor mele din ciclul "Definiții". Din păcate, am recitit epigramele ulterior și mi-am găsit câteva aritmii, din cauza cărora va trebui să reiau întreg ciclul. Cele menționate de tine sunt, într-adevăr, cele mai bune.

Când găsești o rimă convenabilă, anunță-mă și pe mine, te rog. Trebuie să-mi modific o epigramă mai veche, cu aceeași hibă.

Vecinele bârfesc

Am depășit de tot hotarul glumii,
Morala mea e mult sub parametri,
Așa că am intrat in gura lumii
Însă nu mult... vreo șapte centimetri.

Ca unul care am primit invitație de participare, pe care din motive de sănătate (temporare, nu vă bucurați degeaba) n-am putut-o onora, mă bucură prezentarea festivalului. Are tot ce-i trebuie - informație, fotografii sugestive, epigrame de la fața locului și un umor personal de care Nelu Gârda nu duce lipsă.
Aș fi fost și mai bucuros să citesc epigramele premianților mai ales că, dacă cele excelente ale lui Grigore Chitul au luat doar mențiune, la cele de pe podium te poți aștepta să rupă inima târgului.
Dar am răbdare, știu că Satiricon-ul scoate în fiecare an antologia festivalului, în care ne vom regăsi toți cei care au trimis texte la concurs.

Profit de ocazie să-i felicit încă o dată pe cei care au luat diplome, pe cei din juriu, pe invitați, pe Nelu Gârda în calitate de autor al textului de față. Căruia, pentru motivele de mai sus, îi acord o steluță. Cadou, nu împrumut!

Epigramele mi-au plăcut, dar în privința ritmului de la epigrama a treia îi dau dreptate lui Ruse. Doar că el n-a știut să evidențieze adevărata hibă: dacă primele trei versuri au ritm iambic, așa cum bine zici, ultimul (Ochiul dracului) are ritm trohaic. Chiar dacă ultimul vers e mai scurt, tot nu se aude bine.

Ți-am luat-o înainte! :)

http://agonia.ro/index.php/poetry/14010025/Explica%C8%9Bia_unei_false_sinucideri

Merde, fuck, ajunge, gata!
M-a convins acest catren:
Mâine voi vorbi cu tata
Să îmi cumpere un tren.

La modu-n care ne așezi în ramă
Din cărțulia veche de povești,
Înjurătura unuia de mamă,
E o urare să întinerești!

Domnule Firică, recunosc că am fost orb. În cursul dimineții am descoperit de unul singur grătarul din mozaicul roman, dar neavând diacritice, am amânat comentariul.
Totuși, nu știu dacă grătarul este o dovadă a originii latine a poporului român. Se aude din ce în ce mai insistent că e invers, romanii se trag din traci, deci ar fi fost interesant dacă aș fi descoperit pe teritoriul țării noastre un grătar cu vreo două mii de ani mai vechi decât cel roman. De exemplu, o pictură rupestră în care, în ziua de 1 Mai, câțiva traci petrec cu mici și bere. Cu asta da, rupeam inima târgului.

Pe aceeași temă se poate construi teoria globalizării grătarului, care a trecut oceanul având pe pașaport numele "Barbecue".

Domnule Mureșan, vă înțeleg frustrarea. Sunt zile, mai ales după concursuri, când toată lumea comentează pe toată lumea și pagina de comentarii e plină doar de epigramiști. Problema nu e nouă, a mai fost pusă în câteva rânduri.
Soluția nu este să apelați la epigramiști pentru a fi mai ponderați, ci este una tehnică și anume: criteriile de selecție de la pagina de texte (proză, poezie, epigramă...) să fie valabile și la pagina de comentarii.

Domnule Firică, comentariile dvs îl fac uneori pe destinatar să se scarpine în cap: mă laudă sau mă înjură? În cazul nostru, steluța e un indiciu mult mai bun decât cuvintele, așa încât vă mulțumsc prea plecat.
Totuși, dacă aveți timp și disponibilitate, poate îmi explicați și mie ce ați vrut să spuneți cu "perenitatea GRÃTARULUI în cultura noastră".

un clasament atât de exact ca Grigore dar, în mod cert, cele de la tema impusă sunt bune, iar cele de la tema liberă excelente.

Grigore, dacă n-ai știut,
Steluțele-s doar... împrumut!
(Dan-T)

Scrii clar din ce în ce mai bine,
Așa ne pare nouă,
Și vreau să investesc în tine:
Îți dau chiar azi vreo două!

Grigore, mulțam. Cât despre aparat...

Declar acuma adevărul tot,
Căci aparatul spart e-o mare dramă:
Mi-a dat cu el în cap un mafiot,
Cel despre care-am scris o epigramă.

Tataie, aprecierile unui om atât de exigent mă onorează. Mulțumesc!

În privința notelor de drum, nu trebuie decât să te uiți la textul precedent, postat ieri cu numele "Clanul sicilienilor".

Eugen și Grigore, aveți dreptate, asta e și ordinea mea. Din păcate, mai mereu scriu textele pe ultima sută și e greu să scoți la minut trei epigrame bune la aceeași temă.

Vali, mulțumesc pentru recomandare.

Vali, așa e, dar e un fel de cutumă, o regulă nescrisă, care vine din Evul Mediu al agoniei. Din 2005, de când scriu eu epigrame, nu știu niciuna cu mai mult de două stele, dar și acelea extrem de rare.
Se pare că epigramiștii sunt mai zgârciți. E drept că multă vreme n-au fost decât 3-4 epigramiști cu nivel de steluțar. Cred că jumătate din steluțele mele le am de la neepigramiști.

Îți dau dreptate, acum când în sfârșit s-a schimbat un pic raportul, cred că ar fi cazul să reevaluăm politica de acordare a steluțelor. Evident, fără a cădea în extrema cealaltă.

M-am bucurat să revăd cu ochii tăi locuri dragi și persoane dragi. Printre care, la loc de cinste, cei șase agoniști. Și pentru asta îți mulțumesc.
Vin târziu cu un comentariu pentru că, la vremea respectivă, n-am prea intrat pe site. Atât de târziu încât, iată, a mai trecut încă un festival la care n-am putut fi prezent și de la care aștept, nerăbdător, impresii.

Se pare că pe agonia s-a creat deja un stil de cronică, cu fotografii, clasamente, epigrame, scurtă descriere a evenimentelor, toate pe un ton vioi și atractiv. Te felicit și mă felicit pentru că, într-un fel, am contribuit și eu la crearea acestui stil.

Și evident, deși cam târziu, îi felicit pe toți premianții de la Alba!

În primul rând, mulțumesc.
În al doilea rând, ca să vezi cât de mult țin eu la tine, îți îndeplinesc dorința instantaneu. Iată, în câteva minute m-am urcat în avion, am fost până în Spania, m-am întors și am postat o descriere în două părți a excursiei.

http://agonia.ro/index.php/personals/13954653/España_es_diferente

http://agonia.ro/index.php/personals/13954697/España_es_diferente

Mădălina, mulțumesc!
Dar Sicilia e mai puțin Italia decât orice altă provincie. E încrâncenată și în același timp molcomă, îmbină asprimea munților cu gălăgia și culoarea sudului. N-are nimic din trufia milanezilor, nici din moliciunea ușor desfrânată a Florenței și a Romei sau din avântul marinarilor genovezi și venețieni. I-aș asemui mai degrabă cu grecii și cu spaniolii din sud decât cu italienii.


Nelu, uitasem un lucru. Dacă vrei să mă citești și la întâlnirile de 50, 60, 70, 80, apoi du-te, fă-ți niște analize și vezi-ți de sănătate, măi băiatule!
:)

Lavinia, mă bucur mai mult decât crezi că fotografiile ți se par mirifice. Asta pentru că tocmai am terminat acum o lună un curs foto și e primul concediu în care îmi folosesc noile cunoștințe. Peisaje frumoase sunt peste tot, dar trebuie să știi să le pui în valoare.
Și da, știam demult că vârsta este doar o cifră. Dar abia de câțiva ani am început să mă conving.


Nelu, mulțam pentru aprecieri și pentru steluță. Mai ales că nici tu nu prea stai în casă.
Mai mult decât altora, ție pot să-ți spun: dacă tot n-am putut veni la Cluj din motive de boală, am folosit timpul pentru a finaliza textul de față, pe care îl tot amân de cinci săptămâni. Deci pot repeta leitmotivul din text: fiecare rău are și ceva bun în el.
Cu un singur lucru nu sunt de acord. Dacă află asigurările părerea ta că am dat cu aparatul de pietre, consideră distrugere cu premeditare și îmi anulează asigurarea. Poate mai fac naibii și închisoare.


Florinel, ce îți pot spune este că nu suntem singurii. Fratele meu, cu doi ani mai în vârstă, merge și el anual la întâlniri cu colegii de facultate, de fiecare dată în alt loc din țară. Dar noi, ce e drept, suntem mai speciali. Ca să îți dai seama, doamnele din promoția noastră au format un fel de club Femina - un grup de 12-15 colege, toate din București, se întâlnesc o dată pe lună, la o cafea.
Cât despre Sicilia, ăsta e și scopul textului: să conving cât mai multă lume că nu înseamnă doar Mafia.
Dar mă bucur și că ți-a plăcut textul.