Dan Norea

O tăietură transversală
Cam pe la jumătate,
Ia soața partea lui frontală
Iar soțul cea din spate.

Domnule Adrian Pop (și nu numai),

Confuzia integramă-epigramă este și ea jignitoare (poate mai puțin decât cea premeditată) numai și numai pentru că epigramiștii sunt foarte susceptibili, câtă vreme genul epigramă este uzual apreciat ca gen minor. Dacă vreți, confuzia intră în categoria "gafă".
În privința ferparelor, să știți că unele dintre ele sunt foarte amuzante, mai ales dacă sunt scrise de epigramiști. :)

În privința textului de mai sus, el a fost scris înaintea demisiei lui Vali Slavu. Aș putea spune că a contribuit, în calitate de cireașă de pe tort. Iar dezbaterea de față nu analizează activitatea ei de editor (muncă, efort, timp pierdut, dedicare, pentru care merită toate laudele) ci strategia folosită, pentru a trage concluzii pentru viitor. Subiectul dezbaterii este în mod cert epigrama, nu Vali Slavu.

Nelu Gârda are dreptate, iată că și neepigramiștii pot scrie epigrame bune. Totuși, n-ar fi mai bine "pe veci" decât "de veci"?

Și o replică la moment.

"În criptă-aș vrea să fiu cu tine"
Îi spune-n șoaptă muribundul
"Dar, toți o știu, mori după mine
Și-o să-mi arăți, în veci, doar fundul."

...de epigramă care merită efortul de îndrumare. Totul e să aibă fondul bun - idee generală și poantă. Sunt de acord cu Cornel: rima deosebită, jocul de cuvinte, faptul că "retrogradarea" este nu doar ierarhică, ci și socială, toate îi conferă valoare epigramei.

Domnule Pop, faptul că ați scris integramă în loc de epigramă constituie oricum o jignire pentru toți epigramiștii, indiferent că ați făcut-o premeditat (denigrare) sau nepremeditat (confuzie).
Ajung la ideea dvs principală. Că orice steluță, galbenă sau roșie, are o doză de subiectivism, aveți dreptate. Dar nu e cazul aici. Trebuie să știți că, inițial, textul de față a fost încadrat corect, în pagina de autor. Ulterior, domnul Radu Herinean a considerat că, mutându-l la Recomandate, va isca o dezbatere despre starea epigramei pe agonia. Lucru care i-a reușit, după părerea mea.

Revin la dezbatere. Unii dintre noi, printre care și Nae Bunduri, au impresia că dețin adevărul într-o proporție mai mare decât alții. În textul de față, incriminează modul în care Vali Slavu a păstorit epigrama pe agonia. Ori, problema nu e de valoare, de muncă, de onestitate sau de subiectivism. E o problemă de strategie. Vali a încercat să coboare nițel stacheta, pentru a stimula creșterea în valoare a epigramiștilor începători, depunând eforturi sporite în analiză și îndrumare. E o metodă didactică, să nu uităm că Vali lucrează în învățământ. Parțial (zic eu) și-a atins obiectivul, dovadă evoluția lui Dan Prundoiu. Acum, după război, se pare că pentru o singură floare nu merita să facă rabat la calitate. Dar ce vreau să spun este că Vali a fost bine intenționată și nu merită acuzele lui Nae Bunduri.

În privința valorii epigramei în general, iată un exemplu de subiectivism aplicat în epigramă. La textul "Dorință la vârsta a treia" de Ion Ruse și-au expus părerile câțiva epigramiști valoroși. A fost despicat firul în patru, s-a analizat semantica și logica unor cuvinte și expresii și rezultatul a fost o gamă largă de interpretări. Dacă s-ar fi dat note (cum propune Nelu Gârda mai sus), cred că media ar fi fost cam în zona 5-6. În final, a venit cineva din afara epigramei și a spus "Fraților, mie mi-a plăcut, are tot ce-i trebuie unei epigrame." Oare n-am ajuns în situația că nu vedem pădurea din cauza copacilor? La urma urmei, nu epigramiștii sunt cititorii de epigramă pe care ni-i dorim cu toții.

Judecând la rece, ce propui tu este un editor colectiv, în jurul unui editor oficial. Cu alte cuvinte, reiei o propunere care nu e deloc nouă, foarte corectă de altfel, "Hai să punem toți osul la treabă!".
Așa cum ai expus-o, ideea ta e bună doar teoretic. Dacă vrei s-o pui în practică, vei constatata că nu ai un criteriu de a defini epigramiștii activi. Să zicem că o primă condiție ar fi nivelul. Dar nivelul nu a fost acordat neapărat pentru epigramă. Cine îl împiedică pe un poet cu nivel ridicat să se declare "epigramist"? Cucereavii a căpătat nivel cu alte texte, dar dacă îi spui că valoarea epigramelor nu se ridică la nivelul nivelului (:)), se simte jignit. Deci ar trebui mai întâi creată o clasă a epigramiștilor ajutori de editor. Să zicem că îi numește chiar editorul oficial, sau chiar cel care numește editorul oficial, adică Radu. Numirea s-ar putea face fără a cere acceptul, pentru că se acordă un drept și, numai moral, se solicită obligația de a ajuta editorul.
Mai apoi, ar mai fi necesare și alte reguli, de exemplu cea de la concursul de epigrame: să fie eliminate notele extreme.

Bătrânul văduv și juna

Cu mintea plină de păcate,
Gândea pervers: "I-aș da de toate,
Să mă mai simt din nou bărbat,
Să-i dau... cămașa la spălat."


Asta chiar e o pastișă, după un banc cu un tip și-o tipă în lift: "Sunt femeie, fii bărbat!"

LIM, nu văd cum ar putea fi o pastișă pentru că, lăsând prozodia deoparte, poanta mi se pare ca și inexistentă. La o epigramă de la "bunicică" în sus, trebuie fie să zâmbești, fie măcar să ridici o sprânceană în semn de "Aha!". Foarte, foarte rar, izbucnești în râs.
Aici nu e cazul, n-am avut nicio reacție.

Eu am interpretat așa: le văd frumoase pe toate, datorită vederii slabe; le văd estompat, ca prin ceață; nu le mai văd ridurile și alte defecte. Dar fiind vorba de miopie, se poate folosi cuvântul "văd", fiindcă nu e vorba de orbire. Personal, la miopia mea de -6 spre -7 dioptrii, exact așa văd eu dacă îmi dau ochelarii de la ochi.
Iar in ultimul vers, când autorul spune că vrea să își recapete vederea, se referă la vederea bună, din tinerețe, nu neapărat (cum interpretați voi) la vederea care îi lipsea în totalitate.

PS Uneori, când e vorba de anumite femei, chiar îmi dau ochelarii de la ochi. :)

Mi se pare o epigramă excelentă. Prozodie bună, construcție la fel, poantă neașteptată. Dacă nu există similitudini (aștept colegii mai documentați), revin cu o steluță.

Deși întrebările puse de Vali sunt retorice, mă încăpățânez să răspund.

"Câți ar fi dispuși să accepte acest rol, să-și facă timp de multe ori pe zi pentru a intra pe site, să citească tot ce se postează?"

Foarte puțini. Când Vali a acceptat postul de editor, m-am mirat, știind că are serviciu și, ca orice femeie și mamă, are sarcini suplimentare față de un bărbat. Și nu vorbesc aici numai de timp și efort, ci și de stress.

"Câți ar reuși să fie pe placul tuturor, să ia întotdeauna numai decizii bune?"

Aici răspunsul mi se pare categoric: nimeni. Încă de când te angajezi la așa ceva, trebuie să pleci de la ideea că singura persoană căreia ești obligat să îi dai socoteală este cea din oglindă. Dacă Vali se amăgea cu ideea că ar putea fi pe placul tuturor, înseamnă că are o încredere exagerată în propriile forțe și dezamăgirea de azi doar așa se justifică.

Expresia „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!” nu are legătură cu munca unui editor. Cum spune Cornel: a fost numit, nu ales, are niște sarcini, care nu au nicio legătură cu vrutul sau nevrutul. Dacă își îndeplinește sau nu bine acele sarcini, asta numai cel care l-a numit o poate spune.

Deși îmi propusesem să nu intru pe agonia până nu se termină cumva blocajul politic, trec peste asta, pentru că subiectul este mult prea important.

Textul lui Nae Bunduri, deși pare unitar, are două idei distincte.

Prima idee se referă la ploaia de stele roșii acordată de Vali. După câte țin minte, Eugenia Reiter proceda la fel, adică după un concurs alegea câteva grupaje și le dădea recomandare. Vali n-a făcut decât să preia metoda.
Mai importantă e acuza că stelele ar fi acordate unor aplaudaci și adepți. Întrucât am și eu un grupaj de epigrame la Recomandate, mă simt vizat și îndreptățit să întreb: "Nae, al cui aplaudac și adept sunt? Al lui Vali? De unde ai tras concluzia asta?"

Cu ultima idee ("Nivelul epigramei pe Agonia, din păcate, a scăzut.") sunt de acord. Motivele sunt cele enumerate de Nelu Gârda și Cornel Rodean. Cu ce nu sunt de acord este ideea indusă că absența epigramiștilor valoroși i se datorează lui Vali Slavu. Am discutat tangențial cu o parte dintre ei și fiecare are motive personale, diferite între ele. Singurul motiv comun ar putea fi sezonul de concedii. E adevărat, i-am sugerat lui Vali să organizeze mai repede un concurs, pentru a redresa situația.
Din expresia lui Nae "Prietenii știu de ce" rezultă că ar mai fi și alte motive. Sugerez ca prietenii care știu de ce să le spună adevăratele motive prietenilor care nu știu de ce.

"Nu a mai existat ce se întâmplă de acum două luni în România: de asta am spus că suntem la marginea lumii și mă aștept, cum vorbeam noi în pauza de publicitate, la un război civil. Lumea să înțeleagă că e foarte grav. Eu cred că urmează un război civil pentru că acești oameni, USL-ul, nu se lasă..."
(Monica Macovei, declarație la Realitatea Tv

Iată că nu Ruse e cel care se gândește la război civil. În orice caz, nu primul. De altfel, în particular, există deja un război de gherilă între instituții și chiar în sânul aceleiași instituții. E adevărat, ca în orice război civil, fiecare tabără îi consideră pe ceilalți vinovați. Personal, consider vinovate ambele tabere, dar important e altceva - faptul că suntem împărțiți nu numai la nivelul de sus, ci și la nivelul nostru.

Exact pentru asta am intervenit. Eugen ce mi se pare mie inacceptabil este să îi faci tu un proces de intenție lui Ruse: "Dacă se gândește că ar putea vâna pe câmp compatrioți, îi aduc aminte că justiția militară e severă".
Exact ăsta e motivul pentru care am insistat să nu mai facem comentarii politice în subsolul epigramelor. Uite unde se poate ajunge.

Miniștrii informați în mod concret
Că pâinea albă face diabet,
Îți spun în față, fără de sfială,
Că ei preferă pâinea integrală!
(Neculai Lunca)


Știm că ei preferă pâinea integrală,
Parlament, miniștri, oameni plini de fală,
Nimeni nu mănâncă, treaba e știută,
Pâine în procent de șapteșcinci la sută.


Variantă

Știm că ei preferă pâinea integrală,
Parlament, miniștri, în costum de gală,
Toți susțin că este, pe bună dreptate,
O dovadă certă de integritate.

furând o pâine
(Dan Norea)

A vrut să stea o lună la răcoare,
Dar un judecător i-a spus-o clar:
"-Trei ani îți dau! Și fără suspendare,
Deoarece nu ești... parlamentar!"
(Neculai Lunca)


Miniștrii și legiuitorii
Aprobă, înșirați pe-o salbă,
Metode ca judecătorii
Să capete o pâine albă.

zic, "trompa ridicată" s-o tai c-un bisturiu, că nu se-nchide, fată, capacul la sicriu. și, pe de altă parte, îți dau un sfat plocon: "orgasmele deșarte" - ăsta-i oximoron.

– E-albastră situația ca cerul…
Eleno, parcă-aud elicopterul!
Ia-ți un capot măcar, de vrei să vii,
Și, Victoraș, ai grijă de copii!
(Grigore Chitul).............................Excelentă!


Că drumul e-n spirală, este clar
Ca spectator, din scaun, când asiști,
De-un lucru mi-este teamă, un coșmar,
Să n-avem parte iar de teroriști.

Când văd că politicienii
Se bat în public, caraghios,
Ce pot să zică cetățenii?
Că nu există prag de jos.


Dragă Eugen,

"E un pas înaine că recunoști că ești fanul unei tabere."
Eu nu cred că ești lipsit de logică, ci doar că vrei să mă necăjești. Din moment ce eu declar că ambii boxeri lovesc sub centură, cum tragi tu concluzia că sunt fanul unuia dintre ei? Adică ironia din catrenul "Discuție între fani" nu e destul de evidentă? Să ți-o explic atunci: m-am pus în locul unui fan Băsescu și îi acuz pe dușmanii lui că încalcă regulile democrației mai mult decât a făcut-o acesta la vremea lui.

"Eu nu am poziții partizane, cel puțin până acum."
Cum să te cred, când zbori ca un fluture din epigramă-n epigramă, combătând pe toți cei care par să fie împotriva lui Băsescu?

La noi doar unu-i pugilist,
Căci adversarul e pucist.
(Eugen Sfichi)

Păi, cine e mai plin de ură,
Îți demonstrez, neîndoios,
Căci amândoi dau sub centură,
Dar omul tău a dat mai jos.
:)

Nesimțirea e în toi,
Mult și bine mai așteaptă,
În politică la noi
Nu există luptă dreaptă.