Dan Norea
Verificat@dan-norea
„Dacă poți să-ți împlinești un vis, ești obligat s-o faci !”
Născut: 1949 în Constanța și, de atunci, constănțean convins. Căsătorit, 4 copii, 3 nepoți (deocamdată). Facultatea de automatică, secția de calculatoare între 1967-1972, prima promoție din București care a dat admitere la secția asta, deci pot fi considerat membru fondator. Ar trebui să primesc un loc în Cimitirul veteranilor. Din…
E adevărat, uneori apelez la internet pentru anumite amănunte pe care le știu, dar nu le fixez exact în timp sau în spațiu. Dar mult mai rar decât credeți, nu vin aici cu citate din wikipedia. În cazul particular al clasificării grădinilor, n-a fost cazul. Ghizii (cei buni) îți dau foarte multe informații de genul acesta. La Peterhof există, în spatele palatului, o grădina franțuzească, asemănătoare cu cea de la Versailles. Ne-a fost prezentată și ea, cu diferențele de rigoare, dar n-am vorbit despre ea pentru că nu mi s-a părut nici pe departe la fel de interesantă ca cea descrisă aici.
În general, dacă aș vorbi despre tot ce am văzut și am aflat, ar ieși o carte întreagă. Pe care, probabil, n-ar citi-o nimeni.
Ține aproape, în curând va fi gata un mic jurnal despre excursia din Creta, unde am fost în mai.
Mulțam de vizită.
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Tincuța, mulțumesc pentru vizită, invidie și aprecieri! Te mai aștept.
:)
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
În privința cealaltă, bucuria împărtășirii, nu acesta ar trebuie să fie primul scop al unei opere făcută publică? Cine scrie sau, mai general, creează numai pentru el, ar trebui să-și țină opera în sertar. Am o bănuială că acesta este motivul real pentru care arta modernă s-a îndepărtat de publicul larg - absența bucuriei de a împărtăși. Și când spun public larg nu mă refer la mitocani și inculți, de care e plină lumea, ci la pătura de oameni citiți, fie ei medici, ingineri, profesori de matematică sau pur și simplu tehnicieni de tot felul care au lecturi mai bogate decât mulți scriitori.
Mulțam pentru vizită și semn.
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Încredere? Nu știu cum să interpretez asta. Nu pretind că știu totul sau că am totdeauna dreptate. Dar când am niște convingeri, mi le susțin cu fermitate. Când greșesc, aștept să mi se răspundă cu argumente la fel de convingătoare.
Da, omul trebuie inclus în orice descriere, altfel rămâne o succesiune de fotografii reci. Omul însemnând grupul, ghidul și, de ce nu, soția. Dar în primul rând eu, cu retina mea, cu impresiile mele, cu memoria mea, cu subiectivitatea mea, cu capacitatea mea de a filtra și a reda selectiv. Autorul trebuie să fie nu (numai) fotograf, ci în primul rând personaj. Altfel, toate paginile de jurnal din lumea asta ar fi identice.
Mulțumesc pentru vizită și pentru faptul că ai încercat și ai reușit să vii cu un comentariu diferit de cele mai vechi. Eu am spus demult că ai calități (și) de critic.
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Recunosc, uneori și eu sunt invidios pe tine. Deși nu cred că am progresat prea mult. Oare am ceva la ficat?
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Vals, maître!
Pe textul:
„Vals, maître!" de Florentina-Loredana Dalian
Și, mai ales, mă bucur că jurnalele mele își ating scopul: îi îndeamnă pe cititori să viziteze aceleași meleaguri.
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Le citesc, încerc să stabilesc o ordine valorică și nu reușesc, toate îmi plac.
"Elodiile" mele!
Pe textul:
„De la Vâlcea" de nicolae bunduri
Jocul de cuvinte de aici nu e nou, dar e folosit într-un mod inteligent, iar fabulele (amândouă) sunt scrise ca la carte, cu întorsături lirice care construiesc terenul pentru poanta finală. Doar cu fabule epigramatice se poate câștiga un premiu la un concurs organizat de epigramiști!
Pe textul:
„Fabula furnicuței" de Florin Rotaru
Încă o dată felicitări pentru premii!
Pe textul:
„Epigrame pentru Vâlcea, 2013" de Gârda Petru Ioan
Mai apoi, Nelu Gârda, încă niște rânduri de felicitări! Se pare că n-ai fost mulțumit cu plicul pentru premiul III și le-ai luat suplimentar o sticlă de șampanie și una de whisky.
Bună cronica! Dar am eu așa o impresie că vei petrece iarna în zăpadă, modestia te dă afară din casă!
:)
Pe textul:
„Festivalul Național Povestea vorbei - Rm. Vâlcea, 2013" de Gârda Petru Ioan
RecomandatSigur că e sosie, dar sunt convins că întrebarea ta era mai mult retorică. :)
În privința prețului excursiei, trebuie să fac o precizare. Suma totală nu e semnificativ mai mare decât o excursie în Franța, Italia sau Spania. Doar că durata fiind mai mică, prețul pe zi de excursie e foarte mare. Celelalte excursii durează 10-12 zile, ori în Rusia am avut la dispoziție o seară și o zi întreagă la Moscova, o după amiază și trei zile la Sankt Petersburg. Se pierde mult (timp și bani) cu avionul, au fost patru curse, întoarcerea din Sankt Petersburg s-a făcut via Moscova.
Domnule Tomescu, mă bucur că pagina mea de jurnal v-a redeșteptat amintiri plăcute. Pe vremea dictaturii se puteau face excursii la prețuri rezonabile în țările socialiste și ăsta e unul din marile mele regrete, că n-am profitat la timp de oportunități. Ce să fac, pe vremea acea aveam alte priorități. Ca să înțelegeți mai bine, vin cu un banc.
La o conferință internațională religioasă,in pauză pe o bancă afară, se găseau un prelat catolic,un popă ortodox și un rabin.
Catolic: Ce părere aveți dvs. despre când începe viața? noi credem că viața incepe odată cu procreația.
Ortodox: Cred că nu aveți dreptate. Viața începe când s-a născut copilul și este o ființă independentă. Domnule rabin, Dvs. ce părere aveți? Când începe viața?
Rabinul se gândește, oftează și spune: Când începe viața? Viața incepe după ce copiii au crescut și s-au dus la casele lor.
Pe textul:
„Două capitale imperiale" de Dan Norea
Într-adevăr, ultimul e unu haiku veritabil. Cel puțin așa sper.
Nelu, din comentariul tău plin de umor, cel mai mult îmi place titlul. :)
Cristina, bine ai revenit pe pagina mea. Și nu cu mâna goală, ci cu o steluță. :)
La al doilea (cel cu tentă americană) nu știu dacă ai sesizat că versul al doilea sugerează "Mare e grădina ta, Doamne!".
Ultimul se abate de la subtitlu (secvență senryu), dar nu cred că ar fi meritat postat separat. E un haiku bunicel dar, așa cum bine ai spus, eu mă simt mai bine ca autor de senryu.
Pe textul:
„Copaci însemnați" de Dan Norea
Felicitări pentru încă un grupaj reușit! Uite-așa pui de un volum care va lua premii, la rândul lui. :)
Pe textul:
„Epigrame trimise la București, 2013" de Chitul Grigore
Cred că-i vorba despre SFOARÃ.
Tras pe sfoară înțeleg, dar întinsă!?
Pe textul:
„Ghicitoare" de Mihai Miro
Autoepitaf
Cu soața mea, în vremuri grele,
Coabitând aveam o bază;
Eu - azi sunt oale și ulcele...
Ea - încă mai coabitează.
(Nae Bunduri)
În criptă, așa i-a-ngropat,
El jos, ea mai sus, doar nițel.
E domnul pe veci supărat:
Și-acum stă cu fundul la el.
Pe textul:
„ Epigrame pentru concurs_Bucuresti oct 2013" de nicolae bunduri
Ori mai bogat, ori mai sărac,
Poți fi încununat cu laur
De-ajungi la nunta cea de aur.
C-ai rezistat juma’ de veac
(Tataia)
La douășcinci i-am dat, vezi bine,
O verighetă de argint,
La patruzeci o s-o alint,
Voi spune "Ține cu...ru...bine!"
Pe textul:
„Concurs Bucuresti" de Constantin Iurascu Tataia
La prima nu înțeleg de ce băutul cernelii ar fi legat de rezultatele slabe la învățătură. E vreo expresie în sensul ăsta?
A doua e trasă la temă.
A treia n-are poantă deloc.
Ultima are poantă, dar cam amară pentru gustul meu. Cred că ai plecat de la bancul "Care e diferența între banchetul unor bețivi și un parastas? La ultimul e un bețiv mai puțin".
Poți mai mult, după părerea mea.
Pe textul:
„Voluntari(at)" de Prundoiu Dan
Pe textul:
„Epigrame pentru concursul de la București, 2013" de Gârda Petru Ioan
