Poezie
Fabula furnicuței
1 min lectură·
Mediu
Era un furnicuț odată
Îndrăgostit lulea de-o fată,
O furnicuță cam nurlie
Ce îi era, în fapt, soție.
Iubire cum aveau cei doi
Nu mai fusese-n mușuroi
Și n-avea cum să se găsească
În toată lumea furnicească.
Și totuși, de o vreme-ncoace,
Ședea soția ca pe ace
Fiindcă îi cânta în strună
Un greieraș, sub clar de lună.
O, Doamne, corzile-i viclene
Îi picurau fiori în vene
Și a luptat cât a luptat
Dar, finalmente, i-a cedat.
Morala noastră este asta:
Îți poți iubi oricât nevasta,
Poți s-o educi, s-o crești de mică,
Te va trăda când... o furnică.
064998
0
Din cate am auzit eu, nu te-a tradat, ti-a adus un premiu!
Mi-a placut fabula!
:)