Dan Norea

Laurone, tăișul viscolului face ca amintirile să se instaleze mai temeinic decât la alte festivaluri. Peste ani, nu vom spune niciodată "Ce soare strălucitor era la Alba Iulia!" ci "Mai ții minte viscolul de la Mizil din 2014?"


Florinel, diferența față de anul în care era vorba să trec prin Slobozia și să te iau este că atunci proiectasem să plecăm sâmbătă dimineață și să ne întoarcem sâmbătă seara. Ori acum am plecat de vineri, când încă era vreme bună și am stat la hotel. Dacă acum doi ani am fi planificat să stăm la hotel, cu tine și nu cu Brumă, te luam pe sus și mergeam la Mizil prin cel mai cumplit viscol. :)
Așa e, replica ziaristei, voluntară sau nu, mi se pare cea mai bună poantă posibilă!

Vali, totdeauna am ținut să am coperți atractive. Ca și la oameni, ambalajul e cel care formează prima impresie.
Cu prefața și postfața e mai simplu: atâta îi trebuie lui Gagniuc să fie sincer!

Mulțumesc pentru felicitări și urări, inclusiv în numele domnului Aurel Lăzăroiu. Este un foarte bun conducător de cenaclu literar și un excelent organizator de evenimente culturale.

Florinel, în cazul acesta e mai mult decât "Du-te - vino". Elena Udrea are un traseu destul de sinuos, s-a lansat la PNL, a trecut la PDL, acum la Mișcarea Populară.


Eugen, ai dreptate, mulțumesc de atenționare. Am corectat. Nu mai reproduc varianta inițială, pentru că se înțelege din comentariul tău.

Calimero, volumul tău te așteaptă, în cel mai rău caz până în iunie, la Bran. Nu trebuie uitat că primul meu text din "Gondolă" este "Cascada", despre întâlnirea de la Bran din 2009. Au trecut deja 5 ani!

Mă bucur că ți-ai încălcat obiceiul și ai venit cu steluța. Excepțiile, adică Ina și cu mine, îți mulțumesc prea plecați.

Și, apropo' de steluțe, uitasem să-i mulțumesc Eugeniei Reiter, ceea ce fac acum. Sărutmâna, Nia!

Nae, da, haiku-ul poate fi dotat cu umor și se numește senryu. Nu știu dacă poanta depășește limita legii, pentru că nimeni nu știe unde este limita. Că se poate imagina o caricatură, asta înțeleg. Mai e și altceva de înțeles?


Nelu, e normal, o pățesc și eu frecvent. Se întâmplă asta din două motive: viteza (apropo' de jurizarea de care vorbeam la textul lui Cornel) și scurtimea excesivă a textului. Dacă aveam dreptul să îi pun titlu (Braille) ar fi fost altceva.

Ottilia, mulțumesc, dar sper să vii la lansare, Năvodari e atât de aproape...

Vali, Cornel, ați atins o problemă importantă, poate cea mai importantă în literatură și, în general, în artă. Care e publicul țintă? Voi ați legat-o de calitate, un atribut care, la epigramă, e ceva mai ușor de apreciat. Chiar dacă în jurizare apare subiectivismul, totuși majoritatea specialiștilor poate cădea de acord: o epigramă este bună sau nu este bună. Mi se pare clar că, indiferent de publicul țintă, un epigramist trebuie să se străduiască să scrie epigrame de nivel înalt și, în măsura în care poate, să îi formeze pe începători în aceeași direcție.
Poate că un cititor neavizat nu va face diferența între epigrame bune și mai puțin bune dar, cu siguranță, nu se pune problema că o epigramă foarte bună nu va fi înțeleasă și apreciată de oricine.

Din păcate, asta se întâmplă cu poezia și cu artele plastice. Artiștii de valoare împart publicul în două categorii: cunoscători și maneliști. Ei omit (poate cu bună știință, pentru a avea un alibi) că există o a treia categorie, intermediară - oamenii suficient de culți pentru a nu intra la "maneliști" și destul de puțin cunoscători ai artei moderne. Enumăr: ingineri, economiști, medici, profesori de științe exacte, persoane doar cu bacalaureat, dar cu mai multe lecturi decât unii dintre "cunoscători".
Publicul acesta, de nivel intermediar, este mult mai numeros decât "cunoscătorii" dar, din păcate, nu înțelege poezia modernă nu, din vina lui, ci din vina poeziei, care s-a îndepărtat prea mult. Acesta este unul din motivele pentru care nu se mai cumpără carte.

Ca o paranteză, apreciez că cei mai mulți epigramiști de valoare fac parte din acest public intermediar. Puțini epigramiști pot afirma argumentat: poezia asta (modernă) e bună! Culmea e că nici poeții între ei nu pot cădea de acord: poezia asta e bună, pentru că... Dar asta e altă problemă.

Elena, nici nu știi cât mă bucură părerea ta. Când i-am schimbat titlul, la sugestia lui Cornel Udrea, din "Inbox" în "Gondola de Constanța", Ina a strâmbat din nas. A trebuit s-o conving pentru a nu știu câta oară.
Și cu cealaltă opinie ai dreptate. Am băgat-o pe Ina la înaintare ca să-mi vând volumul de senryu. Chestie de marketing, ești singura care s-a prins. :)


Florin, de ce îmi minimalizezi rezultatele? Am făcut nu "o faptă bună", ci atâtea fapte bune de câte ori am convins-o pe Ina. S-o fi auzit: "Ce șansă avem noi la concurs" (aici avea dreptate), "Cine ne citește pe noi", "Ce să fac cu atâtea exemplare", "Mie Gondola de Constanța nu-mi spune nimic"...
De câte ori am convins-o? Deși întrebarea e indiscretă, răspunsul e clar: "Fără număr, fără număr". Am pretenția să ajung în rai cu atâtea fapte bune la activ.

David Valentin,

Media aritmetică (variantă)

Când Ina pune sarea toată
În ciorbă, nu știu de-ți convine;
Friptura mea-i mai nesărată
Deci, per total, eu zic că-i bine!


Cornel, știam că am riscat punând comentariile așa cum erau, dar mi-am asumat riscul. Cine le citește își dă seama, din tonul colocvial, neelaborat, că sunt comentarii la cald. În plus, le-am ales cu atenție, toate au autori în care am mare încredere.


Nae, așa e, CUC-ul are o activitate umoristică diversificată. Ca un exemplu, doamna Ana Ruse, care își lansează o carte împreună cu mine, este un CUC veritabil care scrie, printre altele, epigramă și senryu.
Pentru sintagma "valoare ridicată" dau și o bere, pe lângă volumul pe care l-am pus deja deoparte pentru tine. :)


Ioane, joaca multora de pe agonia conține, la o privire mai atentă, multe perle. Nu trebuie decât un ochi atent, care să le selecteze și să le valorifice.
Sigur că ai asigurate volumele tale, doar ai compătimit cu mine la multe din textele de acolo, fie ele epistole sau senryuri.
În rest, eu aș zice că și eu am avut noroc de Ina, nu numai ea de mine. :)

Florinel, mulțumim. Când vei primi volumele, odată și-odată, vei constata că nu le-ai citit decât parțial. În "Inbox", aproape jumătate din texte sunt noi. Iar în "Ucenic", figurezi și tu cu niște haiku-uri, la care ți-am dat replica.


Nelu, același lucru e valabil și pentru tine: n-ai citit decât o parte din texte. Așa că pune mâna și citește tot.
Și replica.

Ina și cu mine avem o piscină comună cu apă sărată

Cum Constanța are portul
Și Veneția-i la mare,
Noi ne-am împărțit efortul:
Eu pun apă, Ina sare.

Ioane, primul meu text de pe poezie.ro are data de 1 nov.2002, la îndemnul lui Laurențiu Orășanu. Dar până în 2014 abia adunasem 10-12 poezii în total.
Abia prin 2005 am început să postez texte în mod regulat, poezii și proze scurte. Țin minte că mi-au prins foarte bine niște încurajări venite de la Ina Cîrlan.
Iar începând cu decembrie 2005 am trecut (și) pe epigramă, stimulat de tine, Sorin Olariu, Mitică Genuneanu, Atropa și alți câțiva. Jupp și Florin Rotaru își răriseră aparițiile, iar Calimero scria epigrame mai mult accidental.
Am ținut minte încurajările primite și, la rândul meu, am încercat să procedez la fel, atât cu cei care s-au lansat aici, cât și cu cei consacrați, veniți din afară. Cam așa s-a format un fel de spirit de castă al epigramiștilor de pe agonia, care are la bază două ipoteze:
- toți suntem buni, nimeni nu e cel mai bun;
- orice înțepătură sau critică are în spate buna intenție.
Cam asta e istoria sosirii mele pe agonia.

Cornel, am mai avut discuții pe tema aceasta. Îți dreptate în principiu, fiecare evaluator trebuie să aibă o metodă proprie, nu să dea note după ureche. Dar ce spun aici, acum, este nu pentru tine, ci pentru neepigramiști, pe de o parte și pentru epigramiștii cârcotași, pe de altă parte. Pentru că prezentarea aceasta, cu aspect științific, poate da impresia (falsă) că evaluarea unei epigrame se poate face exclusiv prin metode matematice.
Dacă evaluarea unei epigrame s-ar putea face cu micrometrul, atunci orice juriu din lume ar scoate un același clasament. Ori eu contest vehement acest lucru, tot cu metode matematice.

Ipoteză:
Fie A o mulțime de epigrame (să zicem 400, primite de la 100 participanți) și fie X, Y și Z trei mulțimi de evaluatori (să zicem câte 5 în fiecare juriu), toți epigramiști de valoare, competenți și onești, toți stând în față cu metoda lui Cornel (ponderi 3+3+3+1) și cu un calculator de buzunar.
Concluzie:
Niciodată toate cele trei jurii nu vor scoate același clasament. Și nu mă refer la ordinea integrală a celor 100 de participanți ci, atenție, la primii 3!

Când de internet, alene,
Vrei să te ascunzi puțin,
Fă și tu ca Diogene
Însă... cu butoiul plin!


Ioane, înțeleg că sărbătorești 10 ani de agonia.
LA MULȚI ANI!

Epigrama lui Petrone este atât de cunoscută în cercul nostru de epigramiști, încât nu mi-am dat seama că, totuși, era bine să menționez autorul, pentru cititorii neepigramiști.

În privința comparației cu catrenul lui Enescu "la presiunea unui prieten", asta îmi amintește de un banc mai vechi.

- Tovarășu' Bulă, de ani de zile nu spui nimic la ședințele de partid. Dumneata nu ai nicio părere?
- Ba am, dar nu sunt de acord cu ea!

...dar ăsta e riscul, atunci când ai la concursuri participări antologice (voi pune două puncte, dar nu e enumerare): uiți că juriul citește cu viteză, pentru că sunt enorm de multe epigrame. În cazul nostru, peste 600.

La 1, ritmul amfibrah nu e ușor de sesizat, mai ales la verbul 2.
la 2, când dai de relația logică petroliști-rafinate, toată lumea se întreabă: ce legătură are asta cu Mizilul?
La 3, poate ar fi ajutat o altă construcție, din care să reiasă că boala este cea care nu știa de imunitate. La prima citire, și eu tot la senator m-am gândit. Altfel, poanta e excelentă.
La 4, construcția e ușor confuză, pentru că vorbești de vecin, dar te gândești la vecină. În plus, egoismul/ altruismul nu prea au legătură cu iubirea. Dimpotrivă. :)

Să ne înțelegem epigramele sunt bune, dar după ce le scrii, trebuie să te pui în pielea unui jurat.

La orice concurs, iese pe locul I cel care își adaptează crețiile preferințelor juriului. Dacă pe locul I ar fi fost un poet oarecare, aș fi spus că e necinstit. Dar Abel știe ce e aceea o epigramă bună și a dovedit-o în multe alte concursuri, deci e clar că aici a avut o abordare strategică. Felicitări!

În privința "similitudinii" supusă atenției de către Eugen Sfichi, între cele două catrene nu văd nicio legătură. Mai exact, există între ele aceeași legătură ca legătura cu o altă epigramă despre față și spate.

El poartă-n spate, ca oștenii,
Povara celor opt decenii;
Și-n față, deasemeni, poartă,
Dar... s-o lăsăm mai bine moartă!

Mulțumesc mult de cadou. Cu foarte mult noroc, va ajunge și al lui Dan Norea la destinatar... :)
(Nelu Gârda)

La întoarcerea de la Mizil, se pare că Petrică a ajuns cu întârziere acasă, în timp ce Dan Norea încă mai caută drumul...
(Florin Rotaru)


La asta am doar un răspuns:
Norocul vă petrece,
Fi'ndcă acasă am ajuns
Doar lunea, pe la zece.

Atenție, la zece seara!

Felicitări, un joc de cuvinte reușit!

În introducerea la festivitatea de premiere, domnul Corbu a precizat că prima epigramă (cea tematică) are o pondere mai mare decât celelalte. Nu spun că așa e normal (din moment ce nu e precizat în regulament), ci că așa s-a jurizat.
În aceste condiții, 4 epigrame la temă au cântărit mai mult decât 1+3.
Deci Laurențiu a procedat foarte bine.

Cum, exceptând-o pe Ju-li-e-ta, epigramele sunt foarte bune, pot spune sincer: Felicitări pentru premiu!

Uitasem: ai un typo în titlul primei epigrame.