Dan Norea

De când pistolul l-a lăsat
Am cam intrat în penitență,
Îmi trebuie neapărat
O ordonanță... de urgență...

Sunt mândru că-s contemporan cu ea,
Cu Nae, Petre, Carmen și Ionii,
Cornel, Florin , Grigore, dar aș vrea
Să fiu contemporan cu epigonii.

O cugetare-a unui pacient:
"Când boala a venit, am înțeles
Că niciun atribut sau complement
Nu-i bun: prea mult, prea mare sau prea des."

Urmașii noștri vor avea
Doi dinți și-o singură chelie,
Talentul nostru de a bea,
Talentul tău la poezie.

Florinel, am fost și eu invitat de Elena Toma și am refuzat, cu părere de rău. Acum, când văd că în program era și lansarea ta, îmi pare și mai rău.
Sunt convins că a fost o seară plăcută și o lansare reușită.
Am citit cu mare plăcere textele din "Aceeași lună peste sat" pe măsură ce au apărut pe agonia și apoi, pe hârtie, din volumul care stă la loc de cinste în bibliotecă.
Vin și eu pentru a-ți ura să scrii mult și bine!

Am stat în cameră cu tine
Și m-am simțit destul de bine;
Îmi vine-n minte-un gând proclet:
Ce bine că nu ești poet!

Cum spui tu că nu rimează!?
Rima asta e de bază:
Regiunea-autonomă
E de comă!

Cornel, mulțumiri pentru aducerea la cunoștință a acestui volum care merită din toate punctele de vedere să vadă lumina tiparului!

Eugenia Reiter, mulțumiri și ție pentru lumina aruncată acestui text!

Cristina, felicitări pentru acest prim volum și cele mai călduroase urări de a persevera!

Poemul meu preferat este:

noaptea dintre ani –
privind foile albe
rămase-n jurnal

Sfatul meu este ca la fiecare sfârșit de an să privești numai foile pline din jurnal. Iar urarea mea este ca foile goale să fie cât mai puține!

Organizați în găști și în cabale,
Ei țara-au pus-o permanent la cale,
În calea trenului de UE-NATO,
Iar trenul, ce să facă, a călcat-o!

Stânga, dreapta, eu socot,
Sunt totuna, din păcate
Căci, băgate pân' la cot,
Are mâinile-ocupate.

Un chirurg de prin Bihor
S-a mutat la Budapesta,
Iar motivul e acesta:
"Dacă tot e să omor..."

Show-ul a avut un rol,
Azi problema-i inversată:
Buzunarul este gol,
Domnișoara - îmbrăcată!

Cristina, poemele își merită steaua. Preferatele mele sunt 1, 3, 4, 5, 6 și 8.

Conform regulilor juxtapunerii, cele două planuri trebuie să pară independente. Poemele tale respectă regula pentru că, dacă le citești în viteză, fragmentul și expresia (conform Weiss) par independente. Dar dacă citim mai atenți, ce constatăm? În poemul nr. 6, bătrânii și sălciile sunt la fel de aplecați. E drept, din motive diferite. Alt element care apropie cele două planuri: înserarea. La bătrâni e vorba de apusul vieții.
Iată cum, la o lectură mai atentă, sălciile în lumina caldă a înserării îți pot sugera doi bătrâni gârboviți, care stau pe malul lacului și (își) așteaptă apusul.

În poemul nr. 5, planul cu floarea de colț apărută nu într-o glastră sau seră, ci printre crăpături de stânci, începe să aibă legătură la o lectură atentă cu celălalt plan, orfanul premiant.

Cristina, nu fi supărată, asta e soarta noilor veniți pe agonia. Sunt convins că dacă cineva culege câteva poeme mai puțin cunoscute ale lui Basho sau Issa și le postează aici sub numele de Pompiliu Costinescu, poemele vor fi catalogate ca tristihuri în stil haiku, iar Pompiliu va primi instantaneu lecții despre cum se scrie un poem bun. Și va fi trimis să îi citească pe Basho și pe Issa.

Vine doamna și explică,
Apelând la un reper:
- Rău-i mare când e mică...
Eu la barcă mă refer!

În anii nouăzeci, când v-am propus
Democrația mea originală,
Ați vrut să copiem de la apus...
Iar astăzi, plagierea e penală!?

Eugen, ți-am văzut târziu comentariul. A apărut târziu între alte două cărora deja le răspunsesem. Știu de ce, știu și colegii de site de ce, deci nu e nevoie să vii și să explici motivul.
De altfel, îți răspund mai mult din politețe, pentru că nu faci nicio referire la textul meu, ci la ale lui Elis Râpeanu. Personal, mi se pare inutil să-i dedici un catren pe care ea nu poate să-l citească. Iarăși, consider că nu e nevoie să vii cu explicații.


Noni, neic-ușorule, drăc-ușorule, fulg-ușorule!
Mulțam pentru nămeții de zăpadă! Mi-ai dat de lucru, dacă ceva nu-mi place, este să dau la lopată.

Laurone, cred că cel mai indicat să reunească toate fotografiile într-o bază de date uriașă este Laurențiu Bădicioiu, cel care le are pe toate pe hard. Ca un exemplu, Doina Gumeniuc a făcut la Mizil peste 2000 (mii, nu sute) de poze, în două foldere. Eu nu am copiat decât cel mai mic din cele două, pentru că nu mai aveam loc pe stick.
O bună parte din poze, probabil cele mai semnificative, au fost postate pe facebook.

Todo, mulțumesc pentru aprecieri și steluță. E adevărat că, de data aceasta, am folosit mai mult fotografiile altora. Dar știi ce greu e să cauți într-un morman imens de poze și să le alegi pe cele mai potrivite pentru text? Procesul este iterativ, de multe ori îți adaptezi textul la fotografiile pe care le ai la dispoziție.
Frumoase și potrivite vorbele tale către organizatorii festivalului. Le merită din plin!

Laurone, Mitru și toți ceilalți cititori, nu am postat epigrama pentru a provoca o dispută politică, ci pentru a combate încă o dată traseismul politic, care îmi displace profund. Un sistem care permite crearea unui partid parlamentar fără nicio susținere la urne (exemplu - UNPR) este un sistem viciat din temelie.
Nu am nimic cu îmbrăcămintea Elenei Udrea sau cu relațiile ei sentimentale, tot așa cum nu am nimic cu presupusele pasiuni ale lui Văcăroiu (vodcă), Tăriceanu (mașini), Năstase (...). Sunt probleme personale și, în mare măsură, inventate sau exagerate de presă. Pot fi obiectul unor înțepături, dar nu al unor acuze.
Dar o persoană care trece de la PNL la PDL și apoi la PMP, după cum îi dictează fostul șef din cancelaria prezidențială, nu poate fi catalogată decât traseist politic. De aici și epigrama.

Din păcate, la noi s-a ajuns la situația în care nu mai poți combate corupția, hoția, traseismul, plagiatul, incompetența, mitocănia, incultura, injustiția. Pentru că, dacă dai exemple, ești acuzat de partizanat. Hai ca măcar în epigramă să ne cățărăm sus, pe baricadă și să privim în ambele părți. Avantajul este că se dublează subiectele.

Grigore, mulțumesc pentru felicitări. Să știi că puține din pozele de aici au fost făcute cu scula mea. Am primit o mulțime de fotografii de la Laurențiu Bădicioiu, Doina Gumeniuc din Chișinău și Ioan Toderașcu, cărora le mulțumesc și pe această cale.


Ioane, ți-am dus lipsa. S-a dovedit că puteai să fii bine mersi și la Mizil la festival, și la Express la o cafea (!?), și la serviciu cu lucrările făcute. Peste câțiva ani începi să regreți nu ce ai făcut rău în viață, ci tot ceea ce n-ai făcut deloc. Adică nu eșecurile ci ocaziile ratate.
Da' lasă că mai sunt ocazii.

Noni, albatr-osule, aventur-osule, bucur-osule, burt-osule, ciolăn-osule, chipar-osule, făt-frum-osule, inim-osule, lăudăr-osule, maliți-osule, mâncăci-osule, mărinim-osule, miracul-osule, năbădăi-osule, nerv-osule, poftici-osule, romanți-osule, spectacul-osule, spum-osule, tumultu-osule, vigur-osule, victori-osule, volumin-osule, zgomot-osule... invidi-osule! :)


Nelu, mulțam de argumentație. Dacă la alte festivaluri mai cedam ștafeta, de data asta n-aș fi lăsat pe nimeni altcineva să scrie cronica. Era datoria mea față de oamenii care ne-au primit cu atâta căldură pe un asemenea viscol.


Că Norică le cam știe,
De acord cu-a ta formulă.
Scris, umor, fotografie...
Dar de unde știi de sculă?
(Florinel)

Florinel, nu știe, face speculații

Îți spun doar ție (e și-așa destul),
La festivaluri este o cutumă,
Petrică doarme numai cu Chitul
Iar eu mă chinuiesc mereu cu Brumă.