Dan Norea

Laurone, abia aștept să văd cât a mai rămas din reportajul meu măiastru după ce ai intrat în el cu satârul!

Nelu, îmi adaug și eu mulțumirile (aici, că în cronică n-am avut loc) lui Laurone și soției sale, plină de calități (dintre care una a fost deja pomenită, era ceva legat de obrăznicie, în sensul bun, evident).
Pentru a preveni eventuala dispariție a Photobucket-ului, mi-am propus ca, atunci când voi ieși la pensie, să salvez toate reportajele, din excursii și de la festivaluri, cu fotografii cu tot. Oo, uitasem, am ieșit deja la pensie!

Vă mulțumesc amândurora pentru vizită și semn. Aprecierile vostre mă bucură și mă stimulează să adaug încă niște zeci de cronici la volumul care, probabil, nu va apărea niciodată.

Are zi, dar si noapte - Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572), când mii de hughenoți au fost masacrați în Paris (cumplite fapte).
Pe de altă parte, în Brașov există Gara Bartolomeu.

REGINA mă vrea
NEBUN de iubire și
viril ca un CAL

dar uitasem steaua.

- ne-a informat despre eveniment, participanți, desfășurare, clasamente pe secțiuni,
- ne-a delectat cu imagini bine alese,
- ne-a înveselit cu poante și epigrame
...și toate astea într-un cadru plăcut și unitar...
...îi mulțumesc autorului și luminez textul cu o stea.

Că cei trei autori sunt mari, unul mai mare ca celălalt, asta n-o contestă nimeni. Un liftier le-a și atras atenția: "N-aveți voie să urcați toți odată!"

Că volumul merită să dispară din librării, e dorința noastră, a tuturora. Dacă peste trei săptămâni mai văd vreun exemplar, mă angajez să le strâng pe toate și să le dau foc.

Că o librărie este locul cel mai potrivit pentru o lansare, e evident. Dar nu Eminescu, cea mai potrivită ar fi fost librăria Garagiale, care sigur și-ar fi dorit să facă un cvartet cu cei 3.


Acum, serios, privind retrospectiv, pot spune că sunt onorat că i-am cunoscut pe Gârda și pe Ghiță pe vremea în care erau niște iluștri necunoscuți (aș fi spus "eram", dar eu mă simt la fel și acum). Sunt la fel de onorat că Gagniuc este alături de mine în CUC încă de la începuturi. Îmi exprim pe această cale bucuria că sunt prieten cu cei trei G, regretul că nu mă cheamă Gorea și speranța că voi participa la lansare. Promit să fac pe draGu-n patru să fiu prezent. Vă aștept și pe voi, ceilalți cititori, bucureșteni și nu numai!

Sigur că da, ce copil nu s-a urcat vreodată într-un cireș? Mă rog, mă refer la copiii de acum 40-50 ani. Astăzi, după ce-i dai pe nepoți afară din casă, încep să butoneze telefonul mobil.

Invers decât în cazul normal, aici parodia e cumva mai tristă decât originalul. Poezia propusă de Lucian Perța este mai degrabă nostalgică, pe când cea a lui Nelu Gârda oscilează între satiră și pamflet. Ceea ce nu-i scade din valoare. Toate regulile parodiei (cele pe care le știu eu) sunt respectate riguros.
Și cum poezia a stat deja două zile nebăgată în seamă, consider că merită o stea, atât pentru valoare cât și pentru a atrage atenția asupra ei.

...nu e membru, ci picior. E un joc de cuvinte, piciorul metric poate șchiopăta mai ușor decât cel obișnuit.

Icuța știe, e adevărat,
Nici n-a-ncercat să mă reclame
Când dintr-un sân gustos eu i-am mâncat
Doar treizeciși ceva de grame.

Florinel, nici nu se pune problema să lipsești! Figurezi și tu în carte, chiar dacă nu ești dobrogeană decât prin adopție.
Vorba aia a mea a apărut în dublu din greșeală. Am vrut să-i mut locul și am aplicat Copy-Paste în loc de Cut-Paste. Mulțam de atenționare!

Nae, astă epigramă
Merită s-o pui în ramă!


Epigrama are tot ce-i trebuie: satiră la momentul oprtun, prozodie perfectă, trei versuri fluente care îl pregătesc bine pe al patrulea, un joc de cuvinte perfect și o poantă sclipitoare. Merită să o evidențiez.
Nae, felicitări!

În fată de te-ai transforma
Eu mâna nu mi-aș mai lua
Din sânul tău, din sânul tău...
Și, apropo, vii la Buzău?

Propun să-i ardem și pe guvernanți

Pentru astfel de văpaie
Vine Nelu, vine Mitru,
Vine Ica, vine Nae,
Fiecare cu un litru.

Ai dreptate, problema este că întâi am scris haikuurile, abia pe urmă am căutat fotografii. Dacă nu le-am găsit pe cele mai potrivite, asta e, alta n-am.
La a treia m-am gândit eu că sintagma "coardă întinsă" e derutantă, dar nu-i puteam spune altfel, nu cred că există vreun sinonim în alpinism. Iar în ultimul vers e "alpinistă" și nu "alpinist" din motiv de silabe. Cei care scriu haikuuri sunt oameni serioși, nu fac nicio legătură între "coardă" și "alpinistă". :)
Și eu sunt de părere că versul "cu credință-n cel de sus" e cel mai puternic din toată secvența.
În plus, cred eu că valoarea e dată de grupaj, am găsit trei ipostaze diferite de "fir întins".

Cristina, ce surpriză plăcută!
E drept, primul poem e mai degrabă un haiku. Dar se potrivea prea bine cu celelalte ca să nu le postez împreună.
Mie ultimul îmi place cel mai mult. Alpiniștii sunt oamenii care își încredințează viața unii altora. Aici, evident, e vorba de încrederea în alpinistul cel de sus, invizibil, care pentru moment devine Dumnezeul celui dedesupt. Pentru a sugera mai bine ideea, am scris versul doi cu litere mici.

Mulțumesc pentru vizită, apreciere și steluță.

Eu îmi iubesc soția și îi acord respect.
Atâta-i de frumoasă! Și are-un intelect!
Dar pentru-apreciere e bine să compari,
Cu cine? C-o vecină, păr blond și sânii mari.

Inițial, am avut impresia, în special din cauza versului 3, că epigrama nu are valoare decât împreună cu originalul. Pe urmă am recitit-o și am constatat că merge foarte bine și singură. Cu alte cuvinte, este o epigramă ce nu va fi măturată de tăvălugul timpului.
Felicitări!

Cornel, poate că primul e cel mai bun, dar nu e nici el original. Poanta "salata varză" e cunoscută printre epigramiști.

În a doua am vrut să sugerez că și câinele e bețiv. Dar se pare că ideea nu a ajuns corect la cititori.

La a treia ai dreptate. Mă mai gândesc.

Nelu, puține, dar mai sunt și festivaluri fără cronici. Mă refer la cronici pe agonia, în stilul de-acum consacrat. Exemple din 2014: Slatina, Galați, parcă Tg. Jiu, mi se pare că și Craiova.

Rămâne un vis publicarea lor într-un volum. Ar fi interesant pentru toată suflarea umoristică, dar de unde bani?