Dan Norea
Verificat@dan-norea
„Dacă poți să-ți împlinești un vis, ești obligat s-o faci !”
Născut: 1949 în Constanța și, de atunci, constănțean convins. Căsătorit, 4 copii, 3 nepoți (deocamdată). Facultatea de automatică, secția de calculatoare între 1967-1972, prima promoție din București care a dat admitere la secția asta, deci pot fi considerat membru fondator. Ar trebui să primesc un loc în Cimitirul veteranilor. Din…
Ca de obicei, cu cât aflu elemente noi despre teorie, cu atât mă simt mai tentat să mă las de haiku. Norocul meu că îmi trece repede.
:)
Pe textul:
„17 silabe sunt puține ?" de Dan Norea
Mă bate gândul să scriu un poem într-un vers de zece mii de silabe și să demonstrez că niciuna nu e în plus. De ce într-un vers ? Pentru că îmi place poezia cu rimă, clasică.
Așa că lasă cuțitul ăla, nu mai tăia silabe cu el. Ia un topor !
Pe textul:
„17 silabe sunt puține ?" de Dan Norea
Prima replică m-a făcut să zâmbesc. Este deci un senryu.
A doua m-a încântat. Mi se pare un haiku valoros.
A treia nu-mi place. Niciodată nu mi-a plăcut să las lacrimi îm urmă, fie ele de rouă. :)
Mulțumesc de vizită. De ce nu intri și tu în concursul săptămânal ?
Pe textul:
„Micuțul ghimpe" de Dan Norea
sper că nu amfost prea nepoliticos dar am simțit nevoia să mă asigur, tocmai pentru că îți citesc și îți apreciez comentariile de mult. :)
mulțumesc.
Pe textul:
„Floarea de colț" de Dan Norea
Iar 17 cărămizi sunt o adevărată avere.
Mă bucură vizita ta, te mai aștept.
Pe textul:
„Floarea de colț" de Dan Norea
Mă bucur că ți-au plăcut, te mai aștept.
Pe textul:
„Floarea de colț" de Dan Norea
\"Wow - ce nea !\"
Dacă observi are de toate, și kigo și kireji, descrie sentimentul înălțător trăit la căderea primei ninsori din an precum și nimicnicia omului în fața măreției naturii.
Așa că gândește-te mai bine câte se pot spune, prin comparație, în 17 silabe. Cu condiția să nu irosești niciuna, evident. Boierie curată, te lăfăi de-a dreptul.
Ai dreptate cu babele. N-am avut intenția, dar a ieșit un senryu. Ce să fac, se pare că zâmbesc și când mă încrunt.:)
Mă bucur că mergem alături (și) pe drumurile astea scurte, de 17 pași. Mai ales dacă apare și câte un rid... de râs. :))
Pe textul:
„Floarea de colț" de Dan Norea
că nu m-ai uitat, iubito -
îmi vine să plâng
Ba mie îmi plac amândouă. Felicitări pentru paleta largă de stiluri cu care dai târcoale umorului.
:)
Pe textul:
„Un fel de..." de Ina Simona Cirlan
Bând la crâșmă vodcă li se face frică.
Cică paraziții vin prin satelit
Și-au decis atuncea să îl dea cu flit.
Ina, mi-a plăcut melanjul tău de politică, Elodia, discoveri, sateliți - toate teme moderne (adică la modă), comentate de personajele caragialești deja familiare.
N-am pălărie, așa că îmi scot șapca.
:)
Pe textul:
„Frate, frate dar satelitu-i pe bani!" de Ina Simona Cirlan
De fapt (probabil e o lipsă în cultura mea) nu îmi imaginam că asta e o calitate suplimentară la un sonet.
Mulțumesc pentru revelație. Și pentru stea.
Pe textul:
„Cuvinte haine" de Dan Norea
Ina, dacă tu îți scoți pălăria, atunci eu mă înclin până la pământ. Un text umoristic apreciat de tine are sigur ceva sămânță de zâmbet în el. :)
Mulțumesc amândurora pentru vizite și zâmbete. Care zâmbete vi le înapoiez înzecit.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))
Pe textul:
„Cuvinte haine" de Dan Norea
Panseluțele sunt florile mele preferate. Îmi place aspectul lor catifelat și multitudinea de nuanțe care acopera tot spectrul.
Mulțam pentru vizită, totdeauna m-a bucurat nespus prezența ta.
Pe textul:
„Micuțul ghimpe" de Dan Norea
Cu un om s-a-ncăierat.
Ultimul fiind nebun,
Animalul a turbat.
(Mihai Miro)
Fiindcă te plângi că te-au mușcat,
Însă încă te mai porți,
Trebuie verificat,
Câine și om de nu sunt morți.
(milos petru)
O să-mi pun afiș pe dos
Ca să mă feresc de lupi:
\"Nu mușca, sunt veninos !
Da\'-ți dau voie să mă pupi.\"
Pe textul:
„Homo homini lupus" de Dan Norea
Cred că am urmărit niște contraste. Probabil intenția nu mi-a reușit prea bine. De altfel, de câte ori citesc teorie despre haiku și citesc după aceea exemple celebre, constat că regulile sunt încălcate... regulat. Tare derutant.
Și atunci mi-am format propriile mele reguli, care să nu contrazică prea mult teoria. Eu fac o paralelă cu impresioniștii. Un haiku trebuie să surprindă un anumit aspect la un anumit moment. Și să redea impresia.
În particular, al doilea text pleacă de la o vizită făcută de curând în orașul copilăriei mele, Turnu Măgurele. Există acolo un turn de apă destul de impozant, care în copilărie mi se părea că se înalță până la cer.
Cimitirul elefanților, zici ? Păi ținând cont de diferența de vârstă, tu ești abia un elefănțel :)) Asta ca să nu zic despre mine că sunt un elefant bătrân, deși este cât se poate de adevărat. :)
Pe textul:
„Castele de nisip" de Dan Norea
Felicitări, jargonul de pe mess este în sine o sursă inepuizabilă de poante. Dacă își mai aduce contribuția și un personaj angelic, se lasă cu hohote interminabile.
Ce e mai rău e că încep să mă prostesc și eu cu niște prescurtări de mai mare râsul.
Așa cum ziceam, pentru porția de râs - 10q !
:))
Pe textul:
„Kt ash vrea s pot iubi p cn vreau..." de Ina Simona Cirlan
RecomandatSar papuașii, vrei nu vrei,
Si cu uimire-am constatat
Că și matale-ai înviat!
(Anda Andrieș)
Cu uimire, iată, știu
C-ai fost mort și-acum ești viu.
Dar mi-aș fi dorit, bădie,
Să fii moartă și-apoi... vie !
Pe textul:
„Femei...femei" de nicolae bunduri
Mulțumesc pentru felicitări. Dar locul V nu e mare ispravă, pe lângă numeroasele locuri de podium obținute de gazda noastră.
Și spune-mi, te rog, în micropoemul tău cine e încă verde - câmpul sau Dan ?
:))
Pe textul:
„Haiku (7)" de Florentina-Loredana Dalian
Atât de bine am dansat
Încât pentru acces mi-a dat
Codul numeric. Personal.
Pe textul:
„Cod rosu" de nicolae bunduri
Obosit în zori –
Se îndreaptă către casă
Cu pași rătăciți
Pe textul:
„Haiku (7)" de Florentina-Loredana Dalian
Fiind din fire foarte schimbatoare
Incearca, fii si tu curtenitor,
Si-or sa te calce cu-ambele picioare.
(Laurentiu Ghita)
Dacă le cazi slugarnic la picioare
Reiese clar că nu sunt schimbătoare
Căci toate se comportă cam la fel:
În preș te schimbă... și se șterg pe el.
Pe textul:
„Qui s\'aime se taquine" de Dan Norea
