Castele de nisip

Dane, mi-au placut metrica si elementele. Nu mi-a placut metaforizarea din primele doua poeme. Al treilea mi se pare cel mai implinit, desi si acesta are o metafora, aceasta este mult mai putin evidenta, nu cred ca mai e nevoie sa aduc eu acum vorba despre limbajul nostru de tip \"occidental\". Iar cat priveste \"cimitirul elefantilor\", it makes the two of us :-)

Andu, zău că n-am intenționat să folosesc metafore :)
Cred că am urmărit niște contraste. Probabil intenția nu mi-a reușit prea bine. De altfel, de câte ori citesc teorie despre haiku și citesc după aceea exemple celebre, constat că regulile sunt încălcate... regulat. Tare derutant.
Și atunci mi-am format propriile mele reguli, care să nu contrazică prea mult teoria. Eu fac o paralelă cu impresioniștii. Un haiku trebuie să surprindă un anumit aspect la un anumit moment. Și să redea impresia.

În particular, al doilea text pleacă de la o vizită făcută de curând în orașul copilăriei mele, Turnu Măgurele. Există acolo un turn de apă destul de impozant, care în copilărie mi se părea că se înalță până la cer.

Cimitirul elefanților, zici ? Păi ținând cont de diferența de vârstă, tu ești abia un elefănțel :)) Asta ca să nu zic despre mine că sunt un elefant bătrân, deși este cât se poate de adevărat. :)