Dan Norea

Promit că o să-i bat la cap!
(Rodean Stefan-Cornel)

- De ce porți, nene, pălărie ?
Mă-ntreabă astăzi un puștan.
- Pentru greșeli de prozodie
Am un cucui de la Rodean.
:))

Cornel, glumesc, dar problema e serioasă. Cred că n-ar fi o idee rea să deschizi un curs de prozodie cu tot ce presupune ea -rimă, ritm, metrică- plecând eventual de la zero: numărat silabele și evidențiat accentele. Cel mai stimulativ ar fi să iei exemplele, bune și rele, chiar de pe site. Mi se pare evident că avem aici câțiva colegi bine intenționați, cu umor, construcție rezonabilă a catrenului, poantă la locul ei, dar care nu cunosc regulile de bază ale prozodiei.

Când erai mai tinerel
Punea-i mâna pe-o cadână.
Azi ajuns,te văd,cam chel,
N-ai nici ce ține în mână?
(Ion Cuzuioc)

Am pus și astăzi mâna pe o babă,
Dar am memoria atât de slabă !
M-a invitat la ea pe canapea
Și n-am știut ce să mai fac cu ea.

Trei capre la trei vecini !
Tare mult cred că te-nchini
La Hristoși și Dumnezei...
Ca să moară toate trei.

Primul episod l-ai postat cu aproape șase luni în urmă. A trebuit să-l recitesc pentru a avea continuitate. Știu că drumul e mai important decât destinația, dar aici se pare că, în ritmul ăsta, ajungem la Mihnea peste câțiva ani... sau niciodată.

Am reținut:
\"Mă rog în gând să am puterea de a nu judeca...\", mă rog și eu uneori la fel.
\"E ușor să fii bun când ești fericit...\" - părere de om simplu. Fericiții sunt de obicei egoiști, nu văd nimic în jur. Dacă ar vedea cu adevărat nefericirea altora, s-ar stinge a lor.

Aștept cu interes...

Nu știu dacă e evident, în replica mea era vorba de o doamnă rubicondă, între sânii careia aștepta masa de seară un bebeluș flămând.

Știu că asta nu spune nimic nimănui dar, și la haiku și la epigramă, îmi vine greu să scriu pe o temă impusă. Iar unele, cum e acest pepene, nu mă inspiră chiar deloc. În particular, din cauza asta am renunțat să-mi postez aici textul de la Kukai.

Despre soacră și-ai ei ani,
Orice-ar fi și-n ce condiții,
Zău că nu dau nici doi bani...
În catren număr poziții.
:))

între doi pepeni
exagerat de-înfofolit -
un bebeluș

Cu Angelina a lui Brad
Aș vrea din suflet, dragii mei,
S-ajungem împreună-n iad
Și eu să fiu pedeapsa ei.

Nu înțeleg vreo două aspecte:
- de ce are marca \"expresii sau cuvinte vulgare\" ?
- de ce e încadrat la proză SF ? F da, dar S nu prea e.

În rest, ideea unei partide de șah cu un înger, pentru a hotărî locația -iad sau rai- îmi place. Inclusiv poanta finală - remiza amână momentul cu câțiva ani.

Când moartea firul vieții-l vrea tăiat
Soluția finală e un pat.

... s-a întâmplat ca în povestea cu muntele și Mahomed. De câte ori îți citesc un text, îmi propun \"la următorul sigur las un semn\". Semnul fiind un catren, știi că numai așa comentez poeziile serioase.

Până la urmă ai venit tu la mine... Și mă simt un pic vinovat, dar mai presus de orice mă bucur. Că ai venit, că ți-a plăcut, că ai lăsat un semn...
Mulțam !

Dan

- Beau cu halba !
- Eu cu țapul !
Pe vecin nu-l duce capul
Și, fudul, privind spre ea:
- Beau și eu cu capra mea !

Pornirea-ți nu-i invidie curată,
Ci e cu gelozie-amestecată,
Din ce-am văzut în curte la vecin,
Parcă era chiar capra subMarin.

Ai mare dreptate, întâlnești pe site texte și replici excepționale. O parte din ele merită să figureze în orice antologie epigramatică. De aceea m-a bucurat atât de mult ideea Antologiei Agonia. Abia aștept să o văd pe hârtie.
Cu aceeași prietenie,
Dan Norea

ca să faci o glumă tare,
ia narcotice în masă,
și-n delir de chemi salvarea,
până vine, mori în casă.
(Mihai Alchimescu)

E știut că la Salvare
Trebuie o programare,
O chemi deci, dacă ai minte,
Cu trei zile înainte.


Dan, dintre cele trei epigrame postate mi-a placut mai mult prima, dar cele doua replici pe care le-am citat mai sus mi se par exceptionale. Felicitari!
(Constantin Colonescu)

Colo, după cum probabil știi deja, marea problemă a unui epigramist este IDEEA. Mai departe, structura epigramei, prozodia, nu sunt decât chestie de tehnică. Important e să ai un pic de ureche muzicală, ceva umor și cât mai multă experiență. Care vine cu timpul.
Din cele trei epigrame din pagina principală, prima se bazează pe un banc, unul bun, așa încât nu putea ieși decât o epigramă bună. Celelalte două se bazează pe omonimia cuvintelor \"circulație\" și \"trafic\". Au legătură cu tema, dar umorul e mai puțintel.
În schimb la replici e mai ușor, poți lua ideea de la parteneri. Nu ideea principală, pentru că ori o iei așa cum e (și atunci se cheamă plagiat), ori o prelucrezi, și sunt toate șansele să devină dependentă de context.
Din cele cinci replici postate de mine până acum, ai ales bine. Cele două cu OTV-ul (și poate, cea cu salvarea) au preluat o idee minoră, deci au valoare independente de context.
Cea cu peisajul, ca și cea cu armele, au preluat ideea principală și nu le voi avea niciodată în vedere în cazul unei selecții viitoare.

Mulțumesc pentru aprecieri, te mai aștept cu comentarii atât de obiective. :))

Pentru ei e-o bucurie,
Că-i război sau pace,
Să le dea ca jucărie-
Arma cu trăgace.
(Ion Cuzuioc)

Știi, ai dreptate, polițiștii-s
Niște copii mai în etate
Ce joacă \"Hoții și vardiștii\",
Însă cu arme-adevărate.

Un cetățean a fost furat
Și iute-un echipaj
Ca hoț l-a identificat
Pe unul \"Peisaj\".
(Constantin Colonescu)

La secție, lui \"Peisaj\",
Portret robot au vrut să-i facă,
Însă în loc de-un personaj,
Ieșea o miriște și-o vacă.

Puțini, dar greu să îi suporți,
Din câte s-ar fi constatat,
Criminaliștii lor nu-s morți,
Da-s împroșcați toți cu rahat.
(milos petru)

Am înțeles acum și eu,
Mirosu-acela-atât de greu
Să ne convingă-i este dat
Că-i un canal adevărat.

De ce, mai nou, caută Dan Diaconescu criminalii
(milos petru)

La OTV au început
Să-i caute pe asasini ?
Probabil de-aia am văzut
În studio așa puțini.

Credinciosul, spre ateu,
Vine cu un comentariu:
- Cred profund în Dumnezeu,
Fix în ziua de salariu.

Vin cu una mai veche, care se potrivește.


Azi știm cu toții - cui pe cui se scoate
Și vorbele-s perfect adevărate
Dar o-ntrebare din străfunduri suie:
- Cum scoți, mon cher, pe ultimul din cuie ?

Ideea e bună, dar la prozodie scârțâie puțin. Mai întâi, ritmul șchioapătă. E preferabil să ai metrica 9-8-9-8 cu un ritm corect. Apoi, la sfârșit, acel \"...che că\" zgârie puțin urechea. Aș propune:

Ea meseria cea mai veche
O practică, dar natural,
Lucrează doar după ureche,
Fi\'ndc-a deprins-o „la seral”.


Și acum replica.

O seralistă-a replicat:
- Eu suplinesc din abundență
Mironosițele ce-n pat
Lucrează la fără frecvență.