Dan Norea

Cornel, pofta-n cui !
În privința textului, ai dreptate. Dacă vrei să te delectezi cu unele similare, intră pe pagina Inei, ai ce citi. Da\' vezi să nu devii dependent !

Laurențiu, cu secțiunea de proză umoristică (la fel și cu una de poezie umoristică) nu cred că ar putea ieși mare scofală. Problema nu e de încadrare, ci de selecție. Mi-ar plăcea să am o listă numai cu \"textele umoristice\", dar după câte știu eu, nu e posibil.
În cazul ăsta, încadrarea la Personale a fost naturală: am publicat o scrisoare care îmi era adresată personal. Dacă era un text scris de mine, l-aș fi postat fără nicio jenă la Proză.

Știți cum am ajuns să fiu nominalizat în darea de seamă a UER ? Prin toamna lui 2007 mi-am propus să intru (și) în lumea reală a epigramei. M-am interesat care sunt căile domnului (George Corbu, președintele UER) și m-am înscris în cel mai apropiat cenaclu de epigramă, cel din Tulcea. În Constanța nu exista așa ceva.
După câteva luni, la recomandarea cenaclului respectiv, am primit legitimația de membru UER. Ca o paranteză, ăsta a fost unul din motivele pentru care am organizat în Constanța un cenaclu de umor, pentru a facilita epigramiștilor constănțeni accesul la înalta societate a epigramei.
În paralel cu mine, se pare că aceeași cale a urmat Laurențiu Ghiță, doar că lui i-a venit mai ușor, fiind bucureștean.
Între timp i-am tot îndemnat pe colegii de pe agonia, mai valoroși decât mine, -Atropa, JuppBItter, Florin Rotaru- să urmeze aceeași cale, dar sunt prea ocupați, deocamdată. Eu îi aștept.

Și acum vin la titlul comentariului. Pe agonia, în ultimul an, au apărut mulți epigramiști valoroși. Îi invit să intre și ei în lumea reală, să participe la concursuri, la cenacluri, să mai lase din când în când monitorul și să se întâlnească față în față cu cei asemenea lor. Cine se aseamănă se adună, dar nu numai aici, în virtual.

... dar Ina e ocupată până peste cap. Și știți cu ce ? Uite, o pârăsc: urmează niște cursuri de specializare, printre altele (cum reiese și din scrisoare) învață contabilitate. Vă vine să credeți ?
Cu ocazia asta îi dedic una din primele mele epigrame.

O contabila normală
Niciodată nu se lasă,
Are-n târg o socoteală
Și mai are una-acasă.

Mi-a plăcut încă de la prima citire, este unul dintre cele trei poeme pe care le-am votat în concurs. Și, știi ? Am ales bine, celelalte două au luat locurile I și II.
Și acum replica.

șampania și
trei pahare pline ochi -
unul e în plus

Directorul de închisoare
Privind spre condamnat, atent,
Simți cum vine-așa, o boare:
- Închide ușa, că-i curent !


Sorine, excelentă !
Dar, separat de asta, despre antologia aia se mai aude ceva ?

Domnule Bunduri, felicitări pentru inițiativă !

Din elementele prezentate în text (prozodia, construcția, poanta), mi se pare evident că la poantă nu se pot da lecții. Aici contează talentul nativ. Trebuie să ai umor și trebuie să fii în stare să-l pui în valoare. Probabil de aceea epigramele valoroase și originale sunt foarte rare.

În privința prozodiei, e adevărat, noțiunile elementare trebuiesc cunoscute. Am observat că mulți nu știu ce este rima. Dar, pe lângă urechea muzicală, cred că mai mult decât noțiunile teoretice, ar ajuta lecturile intense din clasici.

Rămâne construcția. Ei bine, dacă aș preda undeva epigrama, la capitolul construcție aș da ca temă versificarea bancurilor. Poanta o ai de-a gata, prozodia se presupune că o stăpânești, nu rămâne decât să reușești să fii concis și, în patru versuri, să creezi cadrul, să pregătești pista falsă și să trântești poanta în final.
Evident, nu sunt adeptul ieșirii în lume cu bancuri versificate ca și cum ar fi creația ta. Dar mi se pare un exercițiu foarte bun pentru începători.
În acest sens, am scris un text acum câțiva ani. Iată link-ul.

http://agonia.ro/index.php/essay/157926/Iei_un_banc,_%C3%AEl_pui_%C3%AEn_ram%C4%83_%C5%9Fi_ai_scos_o_epigram%C4%83

Aștept cu mare interes materialul promis despre dialoguri. Iar concursul de epigramă este exact ce ne trebuie, aici pe agonia, pentru a relansa genul.
Tot respectul,
Dan Norea

Cornel, eu n-am primit încă materialul la care faci referire. Sper să ajungă și la Constanța.
Sunt onorat ca am participat la primele trei momente faste din 2008, dupa ierarhia UER. Adevărul este că, pentru mine, din punct de vedere epigramatic (și nu numai), anul 2008 a fost un an plin. Sper să continuu și în 2009, de fapt am început anul cu dreptul: tocmai a ieșit din tipografie un volum colectiv de poezie umoristică, numit \"Râdeți cu noi !\", în care figurez printre autori alături de câțiva agoniști: Valeriu Cercel, Sorin Olariu, Dumitru Cioacă- Genuneanu (de care ne e dor tuturora), Loredana Cristea, Rodica Lupu, Ion Untaru...
Mai am în lucru, sper să le finalizez în primăvara asta:
- un volum personal de epigrame
- un volum colectiv de haikuuuri
La urmă, dar nu mai puțin important, aștept să iasă odată antologia de epigrame \"agonia\".

Pentru textul de față, felicitări și mulțumiri !

În ciuda șefului -un bou-
Ce face precum marea, valuri,
Visez și-acuma la birou
...Dar, din păcate, doar coșmaruri.

Cornel, nu știu ce nu-ți sună bine la epigrama lui Toderașcu. Mie mi se pare OK, are prozodie și construcție bună, iar poanta este întărită de dubla semnificație al lui \"trezit\". E adevărat că ideea e mai veche, însă tratarea -nouă- salvează epigrama.

Deși pe agonia nu se prea face caz
În zi de sărbătoare, eu vin c-un madrigal
Și îți urez, o viață, să scrii cu-același haz !
Semnez și-ți pup obrajii, dar vai, doar virtual.

N-am mai venit de-acum un an
Și zău că mi-e rușine,
Însă mă bucur, măi Ioan,
Tot răul e spre bine.

De la Pol, când a plecat,
Palton negru, matlasat,
I-a dat baba. Ce folos,
Moșul e întors pe dos.

Niște iubite te-au lăsat,
Altele nu. Însă constat
Că-ntre iubitele plecate
Se-afla și muza, din păcate.
:)

Am deschis o prăvălie,
Seamănă c-o mercerie,
Însă nu știu cum se face,
Are numai... ace !


Mulțumesc, Ioane, pentru felicitări ! Cumva ești și tu (ba chiar aș putea spune cel dintâi) autor moral !

Mai întâi, mulțumiri din inimă pentru urările de succes.

Cu umoriștii, cam așa e, rădăcina \"umor\" poate fi confundată cu \"umori\". Umori au toți, umor mai puțini. Probabil \"humor\" ar fi trebuit să se cheme, dar \"h\" a dispărut ca urmare a influenței masive a limbii framceze în sec. XIX.

Laurențiu, ai dreptate, în Constanța există o librarie particulară numită \"Prăvălia cu cărți\", deschisă de câțiva tineri inimoși. Iar numele \"Prăvălia cu umor\" nu e o coincidență, am luat legătura cu acei tineri și am stabilit un fel de parteneriat - din când în când să ținem întâlniri cu public (liceeni) la ei în librărie, să avem linkuri încrucișate pe site-uri...

Oricum, încă de la deschidere, la cererea publicului, a apărut categoria de \"membri simpatizanți\" - persoane care, fără să facă parte din club, vor să asiste la întâlniri. Așa că, la vară, când veniți pe litoral, sunteți bineveniți la întâlnirile \"Prăvăliei cu umor\" !

Cred că ar trebui adăugate câteva vorbe despre culisele formării acestui club.
Primul îndemn a venit de la Ion Diviza, prin 2007: \"Dane, de ce nu formați voi acolo, în Constanța, un cenaclu de epigramă ?\".

Neapărat trebuie menționat că, în afara celor deja enumerați -Ion Ruse și Dan Norea- în lista de membri figurează încă trei agoniste - Elia David, Florentina-Loredana Dănilă și Simona Dobrescu. Acest extraordinar trio D nu figurează în articol pentru că, deși factor activ, n-a putut fi prezent la înființare, din varii motive. Dar asta nu le scade nimic din merite, prima discuție -esențială- despre un viitor cenaclu de umor constănțean a avut loc la o terasă, la o cafea băută în această plăcută companie. Probabil că fără această susținere morală n-aș fi plecat la drum.

Abia după aceea am început consultări cu președinții unor cenacluri existente în țară - domnii Mihai Sălcuțan din Buzău, Mihai Moleșag din Tulcea și (de cel mai mare ajutor) Cornel Rodean din Sibiu, cărora le mulțumesc pe această cale pentru sfaturi și îndrumare.
Merită menționată și vizita la Academia Liberă \"Păstorel\", celebrul cenaclu din Iași, unde m-am întâlnit cu Anda Andrieș, Carmen Anghelina, Maria Prochipiuc, Daniel Bratu, Ioan Toderașcu.

După care am început discuții cu domnul Paul Nicolescu, președintele CJCPCT Constanța, precum și cu toți ceilalți umoriști, inclusiv Ion Ruse, gazda acestui text, pe care l-am descoperit aici, pe agonia, cu o reală plăcere. Cu atât mai mult cu cât în ultimele luni a câștigat două premmii la epigramă - Tg. Jiu și Urziceni, pentru care îi adresez felicitări și urări de a aduce cât mai multe clubului de umoriști în care tocmai a intrat.

După cum vedeți, deși nu prea reiese din articol, agonia a avut un rol cheie în apariția \"Prăvăliei cu umor\".

Când vor găta infrastructura
Voi colinda, iar băutura
O voi aduce-acasă-n lăzi...
Mergând pe trei autostrăzi.


Foarte bune toate replicile de până acum. Felicitări !

Încerc să scriu cât mai mult pe agonia. Am nevoie să aflu dacă pot sau nu.
(Victor Potra)

Poți !

La repartiție-n infern,
Un Scaraoțchi gras, cu coarne,
L-a luat la masă-n mod patern,
Căci omul știe să îi toarne.


Emil, felicitări atât pentru epigrama în sine, cât și pentru replicile excelente pe care le-a generat. Dacă Laurențiu și Cornel nu mai au ce să confirme, replica lui Florian m-a convins că am câștigat un nou epigramist de valoare. Bine ai venit !

Maria Tirenescu, Angela Spinei, mă bucur că v-a plăcut toamna în Chișinău. Și mie mi-a plăcut.:)
Mulțumesc pentru felicitări, vă mai aștept cu drag.

Cornel, despre \"clou\" știam care e proveniența, dar zău dacă îmi închipuiam că în română se păstrează forma originală. Mulțam pentru ajutor, o să modific.

Să mă scuzi că nu l-am pomenit pe Bunduri. Inițial n-aveam de gând să postez niciun material (de aici și întârzierea), ca să nu mă suprapun cu Maria. Ulterior m-am înțeles cu ea să avem abordări diferite. Problema e că nu mi-am luat notițe, lista participanților am reconstituit-o din memorie și fotografii, iar lista premianților de pe internet, din ziarul \"Timpul\", unde Bunduri nu figura.