Dan Norea

O întrebare-mi dă târcoale:
În anii-aceia de belea,
Limba de lemn cum reușea
La lins să fie-atât de moale ?

Trecut-am pân-acum din muză-n muză,
Și, fără sens, perechea conjugală
Mă dă în judecată și m-acuză
De multi-bigamie virtuală.

Eu sunt ceva mai optimist.
Cred că o să ignor din când în când fișa postului. La unele concursuri nu voi participa datorită temei - n-am de gând să-mi pun creierii pe bigudiuri cu Ranetti, Mizil, Romeo și Julieta în același catren. La altele din cauza perioadei - nu voi participa niciodată la concursul lui Elis, care are termen final 10 ian, pentru că la ora aceea încă nu m-am dezmeticit bine după sărbători.
Cu revistele scap mai ușor, acolo trăiesc din grăsime. Am sute de epigrame deja scrise, stoc care se completează cu postările și replicile de pe agonia sau ocazionale. Pe cele mai bune mi le culeg la fiecare sfârșit de lună într-un fișier.
Pe agonia scriu printre picături, de exemplu când îmi beau cafeaua (eu beau două pe zi). Pentru concursuri (aici includ și revista Epigrama) îmi aloc unul pe săptămână. Dacă observi, rămân destule săptămâni libere.

Cornel, nu ne putem plânge că scriem prea mult când, dacă țin bine minte, chiar tu mi-ai dat exemplul celebrului epigramist constănțean care avea scrise la un moment dat peste 14.000 epigrame. Ce îmi pare rău este că nu știu pe unde sunt și cum aș putea să le culeg, urmași nu mai are.

Domnule Lascarache, catrenul dvs e forțat, dezlânat, cu prozodia la pământ. Ligamentul \"n o rea\" din ultimul vers nu îl salvează cu niciun chip.


Pe scurt, mă rog, eu bag de seamă,
Și-ncerc, scremut, a vă mai spune,
Că nu le am cu epigrama -
Dar am intenții-atât de bune !…
(Jianu Liviu-Florian)


Pe trecerea de pietoni

Sar pietonii și-și fac cruce,
Iar eu, de la volan, pot spune
Că nu știu, dom\'le, a conduce -
Dar am intenții-atât de bune !…

Stai liniștită, Petru nu face aluzie nici la mine, nici la tine. N-a făcut decât să-ți urmeze indicațiile - a compus o epigramă cu proverbul în versul IV.
Însă vin eu să ți-l dau ca exemplu. Compară catrenele tale din text cu epigrama lui Petru. A lui are construcție și un joc de cuvinte în versul cu poanta. Ale tale nu sunt decât catrene obișnuite. Ba chiar aș adăuga că, din cauza proverbului inserat, în catrenul al doilea ritmul e dat peste cap.

Ideea e bună, dar nu cred că e nouă. Cu siguranță a mai fost folosită.
Eu am câteva exemple de utilizare a proverbelor, e drept, nu neapărat în ultimul vers.


Vecinul de lângă casă

Vecinul de lângă casă
Niciodata nu te lasă.
Dar e simplu, dragii mei:
Îi cer voie numai ei.


Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții

Prefer iadul, pe cuvânt,
Are numai draci normali,
Pe-aștia-i știu de pe Pământ.
…Raiu-i plin de canibali !


Cui pe cui

Azi știm cu toții - cui pe cui se scoate
Și vorbele-s perfect adevărate
Dar o-ntrebare din străfunduri suie:
- Cum scoți, mon cher, pe ultimul din cuie ?


Ai carte, ai parte

Amantei dragi îi spun: - M-a vrut nevasta,
Și viceversa. Pentru ce aceasta ?
Păi pentru cărți le mint pe amândouă
Căci au o bibliotecară nouă.


Succes în dezvoltarea ideii !

Vă mai spun -și nu în șagă-
Altceva ce vă ajută:
Șeful fierbe la o șpagă
Ce-i mai mică de o sută!
(Gârda Petru Ioan)

Matematica m-ajută
Mai ales când sunt confuz.
Șpaga minimă-i o sută,
Șefu-i, deci, un tip obtuz.

Păi, cu ocazia asta, felicitări și urări de \"La mai multe !\" ambilor premianți - Laurențiu Ghiță și Ștefan Ciobanu. Felicitări și celorlalți evidențiați, deși merg pe încredere, m-am uitat pe site și nu i-am văzut menționați.

...îmi pare rău că trebuie să vă spun, catrenele dvs sunt scremute, ar fi bine să mai citiți lecțiile lui Nicolae Bunduri despre poantă, construcție, pistă falsă...
Domnule Lascarache, în plus, dvs dovediți grave lacune de prozodie, vă recomand lecțiile lui Cornel Rodean. Se pare că nu știți ce este o rimă - \"identitatea ultimelor sunete, începând cu vocala/ diftongul din ultima silabă accentuată\". Altfel nu ați fi folosit \"cuget-deget\" și nici \"guvernanții-cârnații\".
Pe lângă asta:
- se spune \"gheață\". nu \"ghiață\"
- cognacul nu se bea cu gheață; bolul de cognac are formă rotundă ca să-l poți ține între degete și încălzi; numai așa îi poți simți aroma fină, bineînțeles dacă e într-adevăr cognac și nu poșircă.

Încă odată, îmi pare rău că a trebuit să vă spun lucrurile astea. Am încurajat totdeauna începătorii, dacă simțeam că au o mică scânteie, tot așa cum și eu am fost încurajat la vremea mea. Din acest punct de vedere, epigramiștii de pe site-ul agonia au o adevărată tradiție. Dar dvs trebuie mai întâi să învățați normele elementare de teorie și să citiți câteva mii de epigrame (bune) înainte de a scrie.

Cu respect,
Dan Norea

S-a supărat când a aflat,
Privind la micile ecrane,
Că pensia i-a înghețat
La nouăzeci de milioane.

Unui coleg de breaslă

Prin epigramele-i nefaste
O teorie se susține:
Au, clar, defectul că sunt proaste,
Dar calitatea că-s puține.

Ideea ta cu Palatul Dogilor e excelentă, mor de invidie că nu mi-a venit mie, pentru Prăvălia mea. Am fost în el, l-am vizitat, e gol-goluț, nu locuiește nimeni acolo. Un ghid mi-a zis că toți dogii au plecat în America, unde i-au prins niște băștinași, i-au pus la foc mic și acum îi vând ca hot-dogi.
Așa că să-l stăpâniți sănătoase. Palatul.

Da\' pentru ceva tot trebuie să-ți mulțumesc. Pusesem ochii pe o mândră, voiam să o fac, membru, la mine în prăvălie, că la vândut n-o întrece nimeni. S-a dovedit și expertă în marfa noastră, în umor adică, pentru că după ce ți-a citit textul, s-a prăvălit pe spate, de râs. De când așteptam io.
Așa că, dacă ne întâlnim la en-gros-ul de umor, de unde ne facem amândoi aprovizionarea (tu mai gros decât mine, recunosc), îți dau o cafea.

Norică, CUC șef

P.S. În pană de idei, le-am folosit pe ale tale. Meseria se fură, nu ?

Faină epigramă ! Am vrut să vin cu o replică, dar după ce am scris-o, mi-a plăcut atât de mult încât am postat-o separat. :))

Se plâng în mahala pensionarii
Că pensia îngheață. Asta-i viață ?
Ei rostul nu-nțeleg - parlamentarii
Vor bea de-acum șampania la gheață.

Conform DEX, se pronunță \"pen-si-o-na-rii\". Așa încât, îți sugerez ca ultimul vers, în loc de

Ci numai ...pensionarii

să arate astfel:

Ci doar ...pensionarii.

E plăcut să știu pe cineva care citește senryu. Zici că încerci și tu, dar nu-ți ies la fel de amuzante. Pentru clarificarea problemei, îți citez dintr-o scrisoare de la Șerban Codrin. \"Pe scurt, senryu este un haiku fără natură. Nu contează dacă este comic, ironic. Este fără natură. Te rog, nu gândi în termeni categorici. Umorul poate avea prea multe nuanțe. Chiar intenția de a scrie haiku fără natură ese ironică.\"

Dar vreau să-ți subliniez un alt aspect al problemei. Caută în tratate de istoria literaturii - umoriștii. Vei vedea acolo diferența față de scriitorii \"serioși\". Nu spun să nu te joci din când în când. Spun numai să nu-ți faci o meserie din asta. Umorul e bun în timpul liber. Ori, la tine, literatura s-ar putea să devină o meserie.

E ceva ironie și autopersiflare în rândurile astea. Dar în mare, cred că sunt adevărate.:)

Baftă la examene !

Noi încercăm aici să teoretizăm problema și iată ce am găsit adineauri pe un blog.

http://marius.wirelessisfun.com/2009/nu-sunt-chiar-complet-misogin/

Tot am dat din gura in ultima vreme cu chestii serioase, si parca am uitat sa ma mai si distrez un pic pe blog…

Anyway, mai jos aveti un filmulet EXTREM de funny, care promit ca va va smulge o gramada de zambete. Titlul articolului vie de la faptul ca stiu ca nu toate femeile sunt incompetente la volan, exista si femei care conduc, si o fac chiar bine, but it’s still funny…

Deci nu sunt complet misogin… have a laugh!

(Urmează o serie de filmulețe cu femei la volan. Pot spune că la unele am râs în hohote)

You gotta love the ending though…


Dacă lucrurile evoluează în ritmul ăsta, presimt că în 20 ani vor mai rămâne doar câteva cuvinte românești, pe ici pe colo. În momentul ăsta întârzierea vine nu din respectul față de limba română, ci din necunoașterea în totalitate a englezei.

Revin la temă: dacă nu literatura, atunci cine ?

Dragii mei, ar trebui să învățăm cu toții că cele mai multe probleme se rezolvă fără apariția a două tabere cu păreri opuse. Că totdeauna adevărul e undeva la mijloc, nu neapărat la egală distanță de cele două extreme. Că dacă arta compromisului ar fi predată în școală, multe conflicte ar fi evitate.

Intrarea în limba română a unor cuvinte străine, în ultima vreme cu preponderență din limba engleză, este un proces ireversibil. Motivele sunt diverse, și nu mă voi referi la cele abstracte (globalizare, o limba vie e în continuă mișcare...) ci la câteva cât se poate de concrete:
- tehnica - tastele unui computer (home, end delete), butoanele unui aparat (rewind -la CD și DVD rebobinare nici nu mai are acoperire în practică- sau fast forward, cel utilizat de Anca), internet (email, reply, forward)...
- jargonul unei meserii - nu vei convinge niciodată un economist tânăr să zică altfel decât management, marketing, team building...
- limba română este în măsură mult mai mare decât engleza o limbă polisilabică (din comoditate, voi zice totdeauna weekend și nu sfârșit de săptămână); probabil cei mai conștienți de aspectul acesta al problemei sunt traducătorii de poezie clasică și de haiku; e același fenomen (viteza în exprimare) care duce la prescurtări gen bac în loc de bacalaureat.

Dar și partea cealaltă are dreptate. Am constatat că mulți poeți, ca urmare a faptului că știu/ pot/ le place să gândească și să vorbească în engleză, strecoară în poezii cuvinte/ expresii/ versuri întregi în această limbă. Mi se pare o dovadă fie de aroganță, fie de lene, fie de impotență intelectuală.

Vreau să subliniez un aspect: dacă setul al doilea de argumente duce la adâncirea prăpastiei dintre \"elite\" și restul lumii, primul set de argumente, dimpotrivă, reflectă comportarea unor mase de oameni. Din acest motiv am spus că este un proces ireversibil.

Un episod interesant, cu două doamne -doamna Mary și doamna Ligia- care, deși par diferite, sunt ciudat de asemănătoare, privind lipsa lor de scrupule în relațiile cu bărbații.
Un episod care se termină în noaptea dintre ani, cu două pahare de șampanie.
Dacă mai pomenim și de antipatia față de lăcrămioare, niște flori minunate, constat că pe aici se întâmplă numai ciudățenii. :)
Ceea ce mă face să aștept cu interes episodul următor.

Anni-Lorei, voi spune și eu, ca și Cațavencu (\"nu mă tem de întreruperi! ...\"): \"Lasă reținerile și comentează !\"
:)

Glumesc. Adevărul este că am simțit și eu, de multe ori, nevoia de a lăsa un semn, că am citit și mi-a plăcut. Din păcate, semnul ar ajunge, conform regulamentului acesta păcătos, la OffTOPIC. Comentariile de acolo fiind complet invizibile, semnul meu are toate șansele să treacă neobservat.
Spun că regulamentul este păcătos, pentru că există soluții de rezolvare, dar nu și-a pus nimeni problema. Iată câteva alternative:
- Să apară undeva, în antetul comentariilor, faptul că există n comentarii OffTOPIC. Doar atât, că există și câte sunt.
- Să existe un buton \"Mi-a plăcut\". Eventual și unul \"Nu mi-a plăcut\". Opționale, nu obligatorii. Și autorul să poată vizualiza lista celor care au apăsat pe aceste butoane.

Vă dau un exemplu. Citesc cu regularitate episoadele lui Liviu Nanu \"Cârciuma lui Bicuță\", dar îmi e peste mână să îi las de fiecare dată un mesaj în care să explic de ce mi-a plăcut episodul. Aș fi mulțumit dacă aș putea lăsa un semn \"Am citit și mi-a plăcut - Dan Norea\".