Dan Norea

Mai intâi se cuvine să fac o rectificare, referitoare la lista de autori. Victoria Chițoveanu a fost înscrisă, dar s-a retras. În schimb, numărul de autori e corect (18), pentru lipsește, nu știu de ce, Corina Ion, o autoare talentată, care în plus a contribuit cu grafica.

Bun, hai să zic două vorbe despre lansarea de sâmbătă. Dintre autori au fost prezenți Corina Ion, Mariana Tănase, Corneliu Traian Atanasiu, Corneliu Beldiman, Sorin Toma Boc și cu mine. Printre invitați, trebuie neapărat menționată o domnișoară delicată, Atașat Cultural la Ambasada Japoniei.

Ca să fiu riguros, trebuie să amintesc faptul că \"Primul cocor\" nu este o antologie, ci un volum colectiv, realizat în urma unui an de concurs săptămânal, care în primul rând și-a propus să aștearnă pe hârtie desfășurarea concursului, cu poemele premiate de-a lungul timpului. În partea a doua a volumului, cei 18 autori și-au publicat câte 12 haikuuri, în selecție proprie. Numele de volum colectiv este pe deplin meritat și din alt motiv - toată munca (culegere, tehnoredactare, corectare, diacritice, grafică) a fost realizată în colaborare de un colectiv de redactare (câțiva dintre autori), care de altfel nu s-au văzut niciodată la față. Îi enumăr, cu atât mai mult cu cât sunt cu toții membri agonia - Livia Ciupav, Valeria Tamaș, Ion Untaru și cu mine.

Am subliniat că volumul nu este o antologie, mai ales în ideea că au fost două lansări de haiku. Al doilea volum lansat este o antologie adevărată, în care o distinsă cunoscătoare, Manuela Miga, a selectat 82 poeme (ale unui număr de 36 autori) dintr-o ofertă de 3400. Selecția riguroasă (și nu oferta proprie) este ceea ce îi conferă volumului denumirea de antologie. Volumul a apărut în îngrijirea lui Corneliu Traian Atanasiu.

Salut și eu sosirea pe site a unui nou epigramist de excepție.
Prezența la atelier a acestui grupaj de epigrame este semn că pe agonia există, ca și în armată, ciclul 1 și ciclul 2. Cu alte cuvinte, dacă Păstorel ar posta una din epigramele lui celebre, ar ajunge cu siguranță la atelier, trimis acolo să mai învețe câte ceva.

Profit de ocazie pentru a-i ura încă odată maestrului un călduros \"La mulți ani !\" cu ocazia împlinirii de curând a frumoasei vârste de 80 ani.

Și o replică.

Un prost infatuat, incult
E-o pacoste, ca șef numit;
Dar e de condamnat mai mult
Deșteptul ce l-a investit.
(Tataia)

Ai prins un adevăr ce s-a impus,
Cum că la noi, cam totul e pe dos:
Când proștii se aleg de jos în sus,
Tot proști vor fi numiți de sus în jos.

Comunismul peste tot e mort,
Da-și dorește oameni dinainte.
Are-atunci în primul rând suport,
Morții scoși degrabă din morminte.

Cei pomeniți în epigramă
Sunt supersănătoși. Să-ți zic:
La orice encefalogramă
Nu se zărește chiar nimic.

Atropa și cu alte ele
Au mult succes, în multe fele.
Am auzit că, printre șmenuri,
S-au apucat de scris catrenuri.

Mișto ideea cu catrenuri, dar vezi că te vede Cornel Rodean. Feluri nu rimează cu catrenuri.

succesurioară

Văzând cum ai înlocuit rădăcina \"succes\" cu \"succesuri\", am izbucnit în hohote.
De acum încolo, imitațiile pot curge vesele.

Curând, călcându-i apăsat pe urmuri,
O vom vota cu toți, ca niște turmuri.
Să țineți minte:-n astă primăvară
Răsare-o demnă sucesurioară.

- Mi-a zis că îmi iubește fi\'ința toată...
Și mâna mi-a cerut... vrea și-un copil...
- Și-atuncea de ce ești îngrijorată ?
- Nu pot să cred. Era întâi april.

Azi, femeile cu bani,
Pe la patruzeci de ani,
Dacă nu sunt divorțate,
Sunt neveste di-sperate.
(Gârda Petru Ioan)

\"Toți bărbații-s diletanți\",
Mi se plânge o artistă.
Are-un soț și doi amanți,
Totuși, e tot timpul tri-stă.

GPI, e o replică atât de slabă (la a mea mă refer), încât te sfătuiesc să o uiți repede.


Jupp, dar eu am recunoscut că epigrama ta e un pas înainte. Am spus doar că e unul mic. Era mare dacă di-amante ar fi fost folosit uzual cu sensul de două amante.
Știi la ce mă refer, la ligamente care au dublu sens natural - des-frânată, o-știre, un-soare, de-mentă, a-sfințit, ca-trenul, cu-minte... Toate folosite deja, dar mai e loc.
Bun, accept că e un pas mijlociu. :) Vreau să spun ca e o apreciere cantitativă, mai greu de cuantificat.

În epigramele de care pomenești, foloseam omonime sau ligamente, astfel încât, citite atent, să aibă dublu sens. Dar de cele mai multe ori transpiram zdravăn pentru ca cele două variante să sune natural. Și, evident, cu cât sunau mai natural, cu atât soluția părea mai facilă. Cei care cred că o epigramă bazată pe calambur este facilă, de mâna a doua, n-au scris în viața lor așa ceva.

Dar, în cazul de față nu e un calambur, este numai așa, un ecou... Aș putea zice, un ecou al vremurilor în care reclamanta, nemaifiind o prezență permanentă, îi amintește soțului de zilele bune în care îi era amantă.
Evident, la epigrama de față n-am pierdut prea mult timp. Mai ales că, o fi sau nu adevărată teoria cu comprimarea timpului, eu chiar am impresia asta, că am timp din ce în ce mai puțin.

Calamburul din epigonica ta, \"di-amante\", e ceva mai bun decât al meu, pentru că \"di\" e prefix pentru 2, spre deosebire de \"recl\", care nu e nimic. Dar sincer, nu mi se pare un mare pas înainte.

Am scris mai bine, știu,
Și sper c-o să mai scriu,
Dar astăzi ai dreptate,
Acestea-s di-sperate.
:)

Pentru postarea asta primăvăratică, probabil de vină este beția de cuvinte.
Anda, eu zic să mai postezi odată anunțul prin august. Până atunci uită toată lumea.
:)

Un sfat acum pentru duducă:
- Sperând că îi va fi util -
De vrea pe toți să îi seducă,
S-o facă într-un mod subtil!
(Ruse Ion)

Sub ce, mă ?

Un androgin mai frumușel,
Cam mofturos și englezit,
Nu vrea sub ea, nu vrea sub el,
S-a-ndrăgostit, cică, sub-it.


Acuma, de când e maior,
Ce pot să zic? E binișor,
Da-mi dă, așa, inima ghes:
Subcăpitan era mai des...
(Florin Rotaru)

Apropo\' de grade

Ce zice-un plutonier: \"Mă plimb,
Să-i controlez așa, puțin.
Și-l prind pe un căprar de schimb,
C-o capră,-n curte, la vecin.\"


Blondele sunt pe profile.
Eu cunosc una cu har,
Care de cinci ani de zile,
Este sub un marinar.
(Mihai Miro)

Dacă era sub un marinar, sigur era sirenă

Ni se spune de-o sirenă
Ce-are doi cocoși în trenă,
Însă nu se povestește -
Care dintre părți e pește ?


Petruț Pârvescu, mulțumesc mult !

Au venit pe-a mea străduță,
Peste Dunăre, în stoluri,
Și-au jucat sârba-n căruță.
Ce căruță ? Cea cu goluri.


\"Străduță\" nu e ales numai de dragul rimei. Întâmplător, stau destul de aproape de stadion.

La Ministerul nostru de-Apărare
A fost propusă, confidențial,
Crearea-n schema de ierarhizare,
A unui grad mai nou - subgeneral.

Gârda Petru Ioan, Nuta Craciun, Bodea Emil Felician, nu sunt suficient de inspirat ca să vă răspund pe măsură, dar mă bucură prezența voastră și vă mai aștept.


<>După cum se ilustrează,
Lucrurile-s alarmante,
Vrabia, mălai visează
Și Norică Dan, amante!
(Laurentiu Ghita)</i>

Trăiesc o aventură ireală,
Un vis frumos, c-o îngeriță-n rai.
Și-atunci, dup-o trezire matinală,
Dau unei vrăbii de la geam, mălai.

S-a dus blândețea mea de dinainte,
Nu iert nimic, hienă sunt, și corb,
Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.
Nu-mi pasă că acuma-s știrb... și orb.

Ridică dreptul când zărește-un prost
Și stângul la un hoț și un sperjur.
Cu el la teste-n Parlament am fost.
A tras un chiot și-a căzut în cur.


Atropa, excelent text. :))

Florinel, dacă nu te-aș citi de atâta vreme, dacă n-aș ști că scrii cu talent proză de ficțiune, cred că m-ai fi păcălit. Adică, la prima vedere, dai impresia de plâns de milă, combinat cu autoironie și cu ceva haz de necaz.

Da\' o concluzie tot poți trage. Te-ai pus bine în pielea Arianei. Chiar dacă o femeie e frumoasă foc, încât la Soare te poți uita, da\' la dânsa ba, chiar dacă e deșteaptă (cum o laudă aceeași Soare) și cultă (cum o demonstrează domnul Sine qua non), tot nu e suficient pentru a fi dacă nu fericită, măcar împăcată cu ea însăși. Concluzie pe care, sunt convins, o neagă cu înverșunare toate femeile urâte de pe lumea asta.

Cu alte cuvinte, mi-a plăcut.

Dacă i-ai batut la poartă
Și-ai cerut-o de... consoartă,
Divorțat, nedivorțat,
Ești pe viață con… damnat.
(Gârda Petru Ioan)..................bună găselniță - con...damnat !

Un văduv povestește,-nseninat:
- Când prietenii mi-au zis că-s condamnat
Pe viață, mi-am dat seama, dragii mei,
Că-i vorba numai despre viața ei.

De te mândrești cu prea mult păr,
Îți spun acum un adevăr:
Secretu-s capilarele.
...Tu folosești picioarele.
:)