Dan Norea

Culmea e că, începând cu drumul de întoarcere, am tot încercat să valorific cele văzute pentru etapa de haiku. Doar fusesem în natură suficient de mult. Și... nimic, n-a ieșit niciun haiku mulțumitor.
În schimb, îmi bâzâia în cap versul lui Alecsandri \"vânătorul e poet\", pe care l-a scos la lumină (pentru mine) Ion Diviza, anul trecut, într-un schimb de replici. Așa că am căutat poezia, am schimbat două cuvinte și am inserat-o în text.

Asta e, se pare că nu voi scrie niciodată haiku folosind ochii și inima, ci numai mintea.

Virginia, poza cu crapul umplut este o răutate, recunosc. Dar am vrut să simțiți cu toții prin ce am trecut noi când, deja sătui, ne-am pomenit pe masă cu așa ceva. Frustrare e puțin zis.

Vali, m-ai prins! Se vede că, în calitate de profesor de română, greșelile îți zgârie ochiul. Explicația nu e cea bănuită de tine (fetele sunt mai apropiate de tată) ci e următoarea - toate personajele le-am prezentat în relație cu mine, de aici \"fata mea, soția mea\". Dar ginerele e, prin definiție \"al nostru\" adică, încă de la căsătorie, l-am considerat ca un alt copil al nostru. Și nu-i pot spune altfel.

Cornel, m-ai emoționat de-a dreptul. O asemenea stea de la tine face mai mult decât toate steluțele și recomandatele din lume.
Oferta cu fazanul o iau serios în considerație. Dar cu pescuitul sunt sceptic, nu mă refer la calitățile tale didactice, ci la antitalentul meu. Dar, pentru plăcerea de a tăcea împreună pe malul unei ape, sunt de acord să iau câteva lecții. Plătite, bineînțeles, ucenicul face cinste.

Nu, dublarea comentariului nu a fost provocată de Mozilla, ci de o neatenție de-a ta. Singura diferență pe care am observat-o este că, la Mozilla, când postezi un text nou, după \"Tip text\", unde alegi de ex \"Poezie\", nu mai apare \"Topica acestui text\", care îți permite să alegi, de ex \"Epigramă\". Singura soluție este să postezi textul așa, după care să revii cu o editare. Abia atunci apare \"Topica acestui text\".
Asta e explicația faptului că unele epigrame apar fără topica respectivă.

PAPA

Papa, înveștmântat în alb, este \"ales atent\", \"când a venit sorocul\" dintre cardinali, cu veștmânt roșu. După alegere, un fum alb (\"foc deschis\")indică rezultatul, cu \"subînțelesul\" \"habemus papa\".

Învățăturile lui nea\'Goe către fiul său

Dacă vrei să ai în viață
Limuzină, avion,
Vino-ncoace și învață
Cum să furi un milion.


Previziune economică

Nimeni nu poate
Ca să discearnă
Cum va străbate
Leul în iarnă.


Vali, epigramele cu versuri scurte sunt chiar mai apreciate decât altele, pentru că sunt mai greu de realizat. În particular, \"Sus-jos\" mi se pare impecabilă. În schimb, la \"E BAnală\", ritmul suferă prea mult ca să vin cu propuneri. Și nici nu știu dacă merită să fie reparată.

La cum se desfășoară
E totul un rateu:
Ea nu mai e fecioară,
El nu mai este leu.

Pe vremuri, de Crăciun, umoriștii de pe agonia prezentau un grupaj comun sub titlul \"Umor de sărbători\". Eu n-am prins decât ultima ediție, in dec. 2005. A fost prezentat în pagina Inei Cîrlan, dar dintotdeauna, maestrul de ceremonii a fost Calimero. Cum este și editorul specializat în epigrame, numai el poate veni cu o formă concretă de realizare. În plus, ideea poate fi preluată și în privința altor colaborări epigramatice.

Exact când postam comm-ul precedent, a apărut epigrama lui Ion Ruse. Se pare că va ieși în final o panoplie frumoasă, zău că ar merita să facem împreună un grupaj comun.

Trebuie neapărat să vin cu niște aplauze. Exact după ce îi făceam teoria lui Nelu Gârda despre epigramele cu titluri de filme folosite pe dos, apare Laurențiu Orășanu cu practica. Epigrama despre cei \"zece negri mititei\" lămurește problema mai bine decât o sută de teorii. Totul e schimbat. Până și substantivele și adjectivele sunt inversate, în original \"negri\" e substantiv iar \"mititei\" adjectiv, la Calimero e invers.
Felicitări !

Când vei face o selecție cu cele mai bune epigrame ale tale, eventual în vederea unui volum, ai grijă ca, la cele din pagina asta, să le alegi numai pe acelea care schimbă semnificația titlului. Fără asta nu prea au haz.
Tipic e \"Buletinul de București\", care nu e decât o versificare a ideii principale a filmului. Nimic nou. Dar nici la Casablanca și Noaptea furtunoasă nu prea vii cu o întorsătură care să aducă a poantă.
În orice caz, ideea e bună și poți umple, încet-încet, un capitol întreg.

În criptă, așa i-a-ngropat,
El jos, ea mai sus, doar nițel.
E domnul pe veci supărat:
Și-acum stă cu fundul la el.

Pe soacra ce-mi este ursită,
O vreau la vreo cinci ani lumină.
Îmi zice soția-mi iubită:
- Hei, ghici, cine vine la cină ?

Ca realizare, cel mai mult mi-a plăcut a treia.
Zic și eu:


Ne-am cunoscut la bar. I-am spus:
- Nu vrei să vii la mine, sus ?
- Ba aș veni, de ești dispus,
Pentru câțiva dolari în plus.

Ceasul cu cuc

Mă cam încurcă amprenta din versul 3. Totuși încerc:
LILIACUL

\"Pe înserat la portiță.\" șchioapătă. Ritmul general este trohaic, adică /-/-/-/-, iar versul 2 sună cam așa -/-/--/-.
Ar merge ceva de genul \"Pe-nserat, pe la portiță\"

La postare, ai sus două linii libere, una pentru titlu, alta pentru un subtitlu (neobligatorie, doar dacă vrei să adaugi o explicație \"Epigrame trimise la Buzău\", o dedicație \"Lui X\" sau ceva de același gen). Nu e normal să scrii acolo \"epigramă\", \"ghicitoare\"... Încadrarea va apărea de la sine, datorită selecției făcute.

Moda

Pare o ghicitoare dificilă, eu cred că merită să iasă din atelier, pentru a fi citită (inclusiv răspunsurile) de către amatorii genului.

Vali, mă uit la ea de zece minute și am eliminat vreo cinci răspunsuri posibile. Cred că o las și revin mai târziu.
Dar să știi, pe aici se obișnuiește ca, dacă nu ghicește nimeni într-o zi-două, să vii cu indicii suplimentare. O ghicitoare n-are voie să rămână nedezlegată.

Și încă ceva: nu înțeleg de ce, pe lângă titlu și încadrare, ai mai pus și subtitlul \"Ghicitoare\".

Nu-ți spun că este un fiasco,
Nu-ți face nimeni nicio vină,
Dar fii atentă, măi Popeasco,
Riști să rămâi în veci virgină !

Ha-ha, ia te uită cui îi explicam eu ce este un androgin !
Știi, cu mult înainte de a ști ce e aia, am compus și eu unul. Doar că, neștiind că este un gen enigmistic distinct, i-am spus ghicitoare, iar indicația că are soluții masculin-feminin am pus-o în titlu.

http://agonia.ro/index.php/poetry/226694/Ghicitoare_f%C4%83r%C4%83_fi%C5%A3e_pentru_domni,_dar_%C5%9Fi_domni%C5%A3e


Pe de altă parte, tocmai voiam să te pun în legătură cu Cornel Rodean, pe care îl știu pasionat de jocuri enigmistice. Iată că și aici am venit cu mare întârziere. :)

În legătură cu CD-ul de care vorbeai, aș fi încântat să-l primesc. Dar îți sugerez o variantă mai convenabilă: poți posta un volum pe un site specializat (eu nu știu decât unul, calameo, dar e posibil să mai fie), ceea ce îți permite să trimiți numai linkul prin email.

Petru, cinstit să fiu, am scris haikuul mai mult ca un simbol al unei singurătăți individuale, conjuncturale. Dar tu îl vezi destul de aproape de realitate, mai degrabă un simbol al pustiirii satului românesc. E încă o dovadă că cititorul poate aduce noi valențe unei poezii.


Vali, îmi place cum te joci cu vorbele (șchiop-șchioapă). Se vede aici ori o rutină rebusistică, ori un talent nativ. Ai nimerit bine, am o mulțime de epigrame bazate pe calambururi, omonime, ligamente... Dacă reușesc să scot anul acesta un volum personal de epigrame, amintește-mi să-ți trimit unul.
În cazul tău, jocul de cuvinte (din punct de vedere enigmistic) se cheamă androgin. Știai ? Eu nu, am aflat de curând de la Cornel Rodean.

Revenind la haiku, ai mare dreptate, este ceea ce m-a atras la acest gen: posibilitatea de a transmite cât mai multe în cât mai puține cuvinte. Rareori îmi reușește.