Dan Norea

O să-ncasezi în viață multe ghionturi
Atuncea când te lupți pe două fronturi.
Termină-l pe Diviza, cel mai bine,
Și dacă poți, întoarce-te la mine!

Un punct sensibil are chiar orișice femeie,
O apărare dură și ea are o cheie,
Un singur tip se-abate, din câte-am constatat:
Epigramistul Gârda e-un veșnic încuiat.

Cornel, ca poantă mi-a plăcut mai mult prima replică. Dar în realitate, nicio soție nu va rămâne liniștită, indiferent de gradul de uzură al fitilului! :)

prins c-o bombă sexi -
al dracului, cu mine
fitilu-i uzat

Gramatica e tare grea
[03.Jul.12]

În țara-n care, neclintit,
E hoțul mare campion,
Spui: politician cinstit
Și iată un oximoron.

Dan Norea

Vali, cum spuneam, ai scris o cronică... ăăă... ca la carte! (oare se cheamă că am evitat cacofonia? :) )
Pe scurt:
- informații complete
- epigramele câștigătorilor
- fotografii bine făcute și bine alese
- o noutate: fotografii cu replici, ca la benzile desenate
- umor.
Așa că felicitări și stea!
Dan

PS Mă bucur că, în ciuda prezenței din ce în ce mai estompate a epigramiștilor pe agonia, se menține vie tradiția cu fotografia agoniștilor.

Ottilia, îți urez să umpli un raft din bibliotecă numai cu cotoare pe care scrie Ottilia Ardealeanu!

Poate ne vedem și noi mai des, că suntem la doi pași și nu ne-am mai văzut de ani de zile. Din păcate, la lansare nu pot veni. În Constanța nu lansezi?

Încă o dată m-am convins că titlul e esențial, e ca o lampă (aprinsă) pentru fluturi. Am avut grupaje mult mai bune, pe care nu le-a băgat nimeni în seamă. Dar ideea de a citi despre coșmarurile (altui) poet se pare că incită, ca să nu spun excită.

Sorin Oancea, se vede că n-ai scris niciodată haiku. În momentul în care citești un tristih intitulat haiku, foarte lung, poate nu cu o sută, dar cu niște zeci de silabe, te ia cu fiori pe șira spinării.
Mă bucur că ți-au plăcut celelalte.


Nicolare Tomescu, am un senryu vechi legat de muză, ceva mai puțin macabru, dar cu aceleași urmări.

azi, ca poet sunt
terminat - nevasta mi-a
păruit muza


Ion Cuzuioc, ai dreptate.

decât un cititor
și ăla cârcotaș
mai bine lipsă


Nelu Gârda, în aceeași idee:

“Luceafărul”
a plecat inițial
de la un haiku

zice dentistul:
nu doare că-i de minte -
ecoul: minteee!

Mi-au plăcut din prima și berea și aspectul grafic al volumului.

Am primit cartea acum două zile, cu un autograf din partea autorului, acordat la o bere. Mi-a plăcut din prima și berea și aspectul grafic al volumului. Ulterior mi-a plăcut și conținutul. Chiar și prefața. :)

Știind că epigramiștii nu prea își vând volumele, Nae Bunduri a hotărât să elimine cuvântul "prea". Luați, fraților, toată cartea, că e gratis!

Și o epigramă, rezultată în urma întâlnirii.

Cu autorul, o-ntâlnire scurtă
La un local celebru din Constanța
Mă face să mă-ntreb, privind la burtă:
E Don Quijote sau e Sancho Panza?

Sophia (sau Elisa?), bun catrenul! Poate că ultimul vers ar putea avea un ritm mai fluent.

Iar un ginecolog vestit,
A dat pe față și el țeapa:
”De-al ei efect, m-am lămurit!
Și cred că vi se rupe... apa!”

Mulțumesc pentru vizită și semn!

O cronică bine scrisă merită totdeauna o stea. Argumente:
- pe durata festivalului, autorul se distrează mai cu măsură, fiind atent în permanență la amănunte semnificative
- după festival, renunță la alte activități și scrie cronica, pentru că peste o lună nu mai interesează pe nimeni
- trage de cei din jur, în special de organizatori, pentru a obține informațiile necesare: nume, clasamente, epigrame
- culege de unde poate fotografii, le selectează pe cele mai sugestive, le prelucrează și inserează în text taguri HTML
- toată suflarea epigramatică (și nu numai) așteaptă cronica, pentru a se regăsi în ea (participanții) și pentru a regreta că n-au ajuns la festival (ceilalți)
- dacă e bine scrisă, așa cum e cazul celei de față, pe lângă informații te mai alegi și cu un zâmbet.

Laurențiu, felicitări!
În particular, cronica îmi confirmă o părere de ani de zile, de când am fost și eu la Vișeu: zicala "Omul sfințește locul" este cât se poate de adevărată. Așa că, dragă Lucian Perța, dacă ne citești, felicitări și ție și LA MULȚI ANI!

Paște fericit tuturora!

În gimnastică e-un fel de cal,
Dar de vreți o definiție,
Pentru om, e doar un animal,
Pentru țap, e o...poziție.

Ca unul care știe câtă muncă presupune o asemenea cronică (pe lângă talent), vin cu încă o steluță. Pentru cei care n-au scris niciodată cronica unui festival, reamintesc:
- notițe și documentare pe parcursul festivalului
- fotografii cât mai multe, ca să ai de unde alege
- compunerea textului, fază la care talentul scriitoricesc și umorul lui Nelu Gârda excelează
- selecția și pregătirea fotografiilor.
Și toate astea sub presiunea timpului, pentru că după o lună nu mai interesează pe nimeni.

Mulțumim, Nelu!

PS Cu ocazia asta, vin cu felicitări pentru toți premianții!

Iubita e un înger și în Rai
Te-așteaptă cu o dragoste fierbinte
Dar, drept condiție, ar vrea să-i dai
Și florile și ceasul... înainte.

Maria, nu-mi place să explic senryurile și epigramele. Dacă sunt înțelese măcar de câteva persoane, bine. Dacă nu, le schimb sau renunț.


Ioane, m-ai convins. Deși variantele tale sunt și ele atrăgătoare. Un dermatolog își iubește pacienții bolnavi, doar de acolo îi vin banii. Iar dragostea pentru un coniac mi se pare chiar foarte interesantă. Totuși, cum intenția mea inițială este mult prea criptică, cred că am să modific.

de Dragobete -
descântec de dragoste
pentru un bemveu

Maria, ai dreptate. În general, la o secvență din trei poeme, unul e pivotul, cel care îmi dă ideea secvenței. Aici e primul, dar uneori e al doilea sau ultimul.

Am încercat, fără succes, ca dilatarea să semnifice altceva de la un poem la altul, să nu fie vorba doar de dilatarea timpului. Din păcate (sau din fericire) n-am reușit. :)

Mulțumesc pentru vizită și semn.

Maria, am observat că foarte puțini cititori se gândesc la o marcă de mașină. Probabil, dacă va ajunge într-un volum, va trebuie să schimb. Deși mie îmi place exact așa cum e.

Mulțumesc pentru aprecieri!

Domnule Rachieriu, haiku/ senryu cu rimă nu se poartă. Asta pentru că, datorită specificului, limba japoneză nu are noțiunile de ritm și rimă. Am încercat și eu odată și mi s-a dat peste mână: nu ai voie rimă! Dar, după câte știu, nu există nicio interdicție formală. Ca atare, ceea ce nu e interzis, e permis.
Vizita domniei voastre m-a bucurat totdeauna!


Domnule Tomescu, senryul de care vorbiți sună așa:

un pom scrijelit
într-o mare grădină -
Ion plus Gheorghe

Dacă sesizați, e acolo o aluzie la "Mare e grădina ta, Doamne!"
La al doilea, intenția mea a fost complet alta, dragostea pentru un BMW X5.
La al treilea, aveți dreptate. Dragobete a câștigat în fața lui Valentin. Cum? Omonimia lui "a rămas" ne oferă explicația.

Vă mulțumesc pentru vizită și semn!

...pentru că cei doi autori merită fiecare câte una.
Două volume într-unul, după metoda de marketing "doi în unu'", doi câștigători merituoși ai concursului de debut RO KU, două nume deja afirmate în lumea liricii nipone.
Felicitări amândurora!
Felicitări lui Cornel Atanasiu, care nu ostenește să promoveze haiku-ul românesc prin toate mijloacele posibile!