Coșmar de poet

poate a doua nu e prea reușitã dar rama e de aur.
ce de coșmare?
recunosc cã am râs cel puțin la unul, maiestuos.

coșmar de poet -
în vis i s-a arătat
muza pe dric

coșmar de poet -
un cititor în sală
și el cârcotaș

p.s:ce să zic? m-au impresionat, am putea ticlui cu duiumul la această temă, dar nu mai are rost, căci tu Dane ai fost primul! Felicitări!

coșmar de haijin -
am vrut haiku și-a ieșit
o poezie

Încă o dată m-am convins că titlul e esențial, e ca o lampă (aprinsă) pentru fluturi. Am avut grupaje mult mai bune, pe care nu le-a băgat nimeni în seamă. Dar ideea de a citi despre coșmarurile (altui) poet se pare că incită, ca să nu spun excită.

Sorin Oancea, se vede că n-ai scris niciodată haiku. În momentul în care citești un tristih intitulat haiku, foarte lung, poate nu cu o sută, dar cu niște zeci de silabe, te ia cu fiori pe șira spinării.
Mă bucur că ți-au plăcut celelalte.


Nicolare Tomescu, am un senryu vechi legat de muză, ceva mai puțin macabru, dar cu aceleași urmări.

azi, ca poet sunt
terminat - nevasta mi-a
păruit muza


Ion Cuzuioc, ai dreptate.

decât un cititor
și ăla cârcotaș
mai bine lipsă


Nelu Gârda, în aceeași idee:

“Luceafărul”
a plecat inițial
de la un haiku