Dan Norea

trimite catrenul pe direct. Dacă nu mai ai adresa, notează: dan.norea@gmail.com.

Ce e greu de înțeles în catrenul lui Ion ? N-ați auzit niciodată bancul:
- Tată, roșiile astea de ce sunt galbene ?
- Pentru că sunt verzi.

Bucuros de revedere. Știu, aritmiile astea mici (însă, peste, după...) sunt punctele mele cele mai slabe. De câteva luni încerc să le țin sub control, dar văd că tot îmi mai scapă.
Mulțam de vizită și de observație.

C-ai intrat, nu-i nici un bai,
de-altceva, mi-i mie frică:
altă măsură de n-ai,
gura lumi-i foarte mică!
(Plopeanu Petrache)

Gura lumii e imensă
Da-i compusă-așa cum zici
Din reuniunea densă
A mai multor guri mai mici.

...să scoți procentul din titlul deja postat, ci \"mai postează o dată epigrama precedentă\" cu titlul schimbat.

spații - grații - dizgrații - migrații - ovații - inovații - nații - bogații - irizații - cotizații - meditații - disperații - iritații - criticați-i...

dar poate că la noapte bolnavi
de insomnii
vom aștepta zadarnic în beznă
somnul dulce
și doar spre dimineață
poemu-ți vom citi
și-atunci întreaga casă intra-va
să se culce
:)


Sorin, mai postează o dată epigrama precedentă, dar scoate semnul de procent din titlu. Am pățit-o și eu cu vreo lună în urmă.

Înțeleg că ați fost amândoi la festival la Bușteni, dar povestiți-ne și nouă mai multe de pe acolo - cine a mai fost, cine a luat premiu, cine n-a (mai) luat...

Mi-atârnă inima de-un fir,
De mă încearcă vreo sincopă,
N-o să ajung la cimitir,
Că au redus în sat și-un popă.
(Mitru)

Sunt preot și-am ajuns bogat,
De moarte slujbe zilnic predic,
Căci au redus la noi în sat
O asistentă și un medic.

În orice buzunar găsesc
Bilete de la creditori.
(Nelu)


Când creditorii se adună-n jur
Și să te-amâne nu vor să conceapă,
Fă precum Țepeș, stânga împrejur,
Și trage-le, asemeni lui, o țeapă.

Vă spun atât: la cotitură,
Mă prindeți dacă... mă împiedic.

...
Dar când s-ajung la cotitură,
Nici urmă de epigramiști.
(Ica)


Să-ți spun... sau nu... nu mă decid...
Epigramiștii... sunt timid...

De vrei ca să-ți găsești polaritatea,
...
(Laurone)


Tipicu-i, dimineața, când mă scol,
Să cat în buzunare și apoi,
Să sar în sus dacă găsesc un pol,
Să bat mătănii dacă -rar- sunt doi.

Am spus-o de mai multe ori,
Să m-antrenez la tir încerc
La cercul meu din Roșiori,
Dar n-am decât... un arc de cerc.

De-atâta mers pe arătură,
Prea obosită să mai predic,
Vă spun atât: la cotitură,
Mă prindeți dacă... mă împiedic.
(Ica)

Nu e ranchiună și nici ură,
Și-ți spun în treacăt, nu insist:
La fiecare cotitură
Te-așteaptă un epigramist.

Cu mâinile pe tastatură,
Eu pot să jur acuma (sic!),
Privind imensa ta statură,
Că ești \"mai mult\" decât... nimic.
(Ica)

Când urmăriți suntem de-un leu,
Ca el, nu vreau s-alerg mai bine,
Ci doar atât e scopul meu:
S-alerg mai repede ca tine.

Profesoara tot mi-a spus,
Când eram la corigență,
Că-s în minus, că-s în plus...
Nu văd nicio diferență.
(Nelu Gârda)

Teorie vs practică

Se-aplică-aici o lege-a firii,
O doamnă (nu cred că o știi)
Nu știe tabla înmulțirii
Dar are șapteșpe copii.


Chiar fizica, a demonstrat,
- nu te-ngriji, n-ai nicio vină -
de când, electrica, s-a inventat,
fără de nul, nu ai lumină!
(Plopeanu Petrache)

Elementul nul este esențial în operațiile matematice

Ne-ai spus, la modul exemplar,
Și-s plin de admirație,
Că nulul e valabil doar
Atât - la comparație.

În căldura asta-a verii,
Are doar idei năroade:
A-mpușcat toți ofițerii
Ca să aibă... zero grade.

Prin feb.2006, i-am scris lui Sorin Olariu, de ziua lui:

Urare: La mulți ani, dragă Sorin !
Închin cu tine un pahar de vin.
De vin americanii, în sfârșit,
Te-ntrebi: de ce-ai plecat ? Nu ai... venit ?

La care, Ion Diviza mi-a citat (pentru prima oară, până atunci nu îl auzisem) un distih scris de Păstorel, cu ideea de Fisc:

N-am venit că am venit,
Am venit că n-am venit!


După asta, au fost scrise mai multe epigrame, în special despre emigranți, cu tema \"am plecat că n-am venit\"

Sunt aici câteva categorii distincte - lumea ființelor mărunte (buburuze, furnici, țânțari), sosirea iernii (prima brumă, fulgi de nea), imagini auditive (fluier, tulnic)...
Dar cel mai mult mi-a plăcut:

curcubeul-
pentru livada cu meri
o poartă nouă

Nu atât pentru imaginea vizuală, cât pentru puterea de sugestie. Valeria ne spune, prin intermediul curcubeului, că livada are nevoie de o poartă nouă. Fie cea veche abia se ține în balamale, fie e de-a dreptul surpată.

\"Limbajul evocator îmbogățit. Cuvinte care sînt la limita fragilă dintre vorbirea la propriu și la figurat. Cuvinte cu mai multe sensuri, polisemnatice sau omonime. Cuvinte care provoacă ușoare deraieri de la sensul unic al expresiei.\"


Cred că pot afirma, fără să greșesc prea mult, că la acest capitol excelează umoriștii, în particular epigramiștii - Jules Cohn Botea, Radu Patrichi, Ioan Marinescu-Puiu, Petru-Ioan Gârda și, cu voia dvs, Dan Norea. Pentru a nu scotoci prea mult prin arhive, vin cu câteva exemple proprii.

O avalanșă -
la doi metri sub omăt
sunt cam prost dispus

Berzele pleacă -
iarna va fi grea însă
femeile nu

Poiana cu maci -
somnoros a răsărit
un copil din flori

Toamna-n livadă –
unde e părul falnic
de altădată ?

Cornel ne oferă aici un eseu excelent despre cum trebuie și mai ales cum nu trebuie scris un haiku. Dar, după părerea mea, este util mai ales celor care deja scriu (destul de) bine haiku. Am niște dubii că începătorii îi înțeleg semnificațiile profunde.
Din acest motiv, vin cu niște exemple, care să-i ajute.

Un pastel renegat. Autorul de haiku nu celebrează natura, ci revelațiile pe care ea i le mijlocește.

Din surpătura
de putregai și scorburi –
un lăstar verde
(Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Primăvara)

Cu luare-aminte. Cele evocate nu trebuie doar luate sau băgate-n seamă, ci, mai cu seamă, trebuie pătrunse prin empatie și înțelese prin simpatie.

Printre fire verzi
un pai de anul trecut –
singur bătrânul
(Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Primăvara)

Alegoria nedeclarată. Alegoria vorbește literal și concret despre anume lucruri, dar țintește literar și abstract către altele pe care cititorul trebuie să le intuiască singur.

Pustiu de toamnă –
în chitară plesnește
încă o fibră
(Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Toamna)

Limbajul evocator îmbogățit. Acest limbaj oral, colocvial nu este unul elaborat sistematic sau exersat cu conștiința fermă că este un limbaj al creației, așa cum se întîmplă cu limbajul literar livresc. Limbajul evocator nu este un limbaj cult și nu a beneficiat de studii academice și nici de vreo intenție sistematică de a fi deprins mai mult sau mai puțin școlărește.

Nici o scrisoare
în cutia poștală –
târziu de toamnă
(Șerban Codrin - Dincolo de tăcere – Toamna)