Violatorul

Un cvartet de coarde mergea prin pădure. Auziseră fetele că pe acolo bântuia un violator în serie, dar se gândeau că un sfert de viol nu e mare lucru.
Violeta, solista trupei, preocupată de problemă, gândi cu voce tare, precum europarlamentarele:
- Auziți, fetelor, care o fi pluralul de la viol, violuri sau viole ?
- Proastă ești, nu pot fi mai multe viole, tu nu vezi că avem doar una ? Și aia e a mea, se fuduli posesoarea instrumentului cu pricina.
- Și ce ești așa de mândră ? întrebă, pe un ton superior, violoncelista grupului. EU am parte de instrumentul cel mai mare. Dacă nu ați aflat încă, dimensiunea contează ! Dar, apropo\', de ce-am luat-o noi pe aici ? Mie nu-mi plac scurtăturile.
Singura care tăcea era violonista a doua. Tocmai pusese ochii pe niște violacee, plante din familia dicotiledonate, de culoare violetă.
- Vioreaua asta se asortează cu vioara mea, se gândi ea. Nu lipsește decât...
Gând la gând cu bucurie. În fața lor, pe cărare, apăru Viorel, renumitul violator, deghizat în Moș Crăciun.
- Ho, ho, ho, ho ! grăi el, văzând că sunt patru fete.

Vreau să vă avertizez,
În curând vă violez
Și cum sunt mai tare-n trup
Propun un viol în grup.

Și Moș Crăciun, pentru a-și dovedi spusele, își dădu mantia la o parte, arătând că instrumentul lui îl îndreptățea să facă parte dintr-o orchestră simfonică.
- Wow, ce cadou mișto! Ați văzut, fetelor, dacă am fost cuminți tot anul ? se bucură violoncelista.
- Auziți, lăsați-mă pe mine prima, în Conservator am luat câteva lecții la clasa de suflători, sugeră violonista a doua.
Violeta, teoreticiana și dirijorul grupului, simți că fetele așteaptă de la ea o decizie rapidă. Așa că analiză febril situația. \"Dacă eram singură cu patru bărbați, cred că s-ar fi numit preacurvie. Dar așa se cheamă preaviol... și ăsta parcă nu era printre cele zece porunci.\" Se hotărî brusc și, la fel ca pe scenă, dădu semnalul de atac.

Cvartetul, obișnuit să lucreze sincron, sări pe Moș Crăciun. Timp de patru zile au cântat fără pauză, trei dintre ele constituind cu schimbul, publicul. Pădurea răsuna de aplauze și la intervale, de ovații prelungi. Agonie și extaz, doar că, invers decât în gramatică, extazul era feminin iar agonia masculină. Drept recunoștință, fetele îi dădeau din când în când lui Viorel niște bomboane albastre. Foarte rar și cu durere în suflet, au apelat la un pic de violență. La ele era în suflet, la el durerea era în altă parte.

În săptămânile care au urmat, o mulțime de femei, ceva mai trecute, au trecut degeaba prin pădure. Viorel fusese cooptat ca impresar și acum era violator de unică folosință.