Ambiguitatea în haiku

singur pe bancă -
un fluture încurcat
în lăcrămioare


Acesta e haikuul cu care am participat la ultima etapă, numărul 75, în concursul săptămânal de pe grupul Romanian Haiku. Sincer să fiu, nu speram într-un punctaj prea mare, formularea \"încurcat în lăcrămioare\" nu mi s-a părut prea fericită. În final am avut marea surpriză să obțin locul I din 30 poeme, la distanță destul de mare de locul II. Am încercat să caut niște explicații. Iată care, cred eu, este motivația succesului - ambiguitatea.

Mai întâi, e vorba de polisemia termenului \"încurcat\". Are trei semnificații posibile, și recunosc, nu le-am avut pe toate în vedere când l-am pus pe \"hârtie\":
- cu aripile prinse între firele din buchet
- nehotărât în privința alegerii
- are relații intime (semnificație neplanificată inițial).

La asta se adaugă primul vers, și el cu interpretări multiple. Cine să fie singur pe bancă, eu, fluturele sau o terță persoană ? Este o legătură între primul vers și celelalte sau nu ? Votanții au considerat că da, este o legătură: dacă cele două planuri ar fi fost complet independente, juxtapunerea incorectă ar fi scăzut din valoarea haikuului.

Mi s-a confirmat un lucru pe care îl știam deja - în haiku, ambiguitatea este o calitate. Doar că, în general, este obținută prin exprimări vagi, care lasă lucrurile ușor în ceață, dându-i cititorului posibilitatea unei interpretări proprii. Aici, ambiguitatea a fost obținută prin utilizarea unui cuvânt polisemantic.