Melcul

mai intai m-am repezit sa comentez primele trei versuri...care mi-au placut cel mai mult...apoi am cautat alte...intelesuri...si-am gasit...o imperioasa nevoie de acasa... si ucigatoare...si inaltatoare... cred ca de cele mai multe ori adevarul se ascunde (pe sine)...chiar foarte bine...
domnule Dan Norea,
reverenta (chiar daca acest cuvant risca sa devina mult prea *uzitat*)

si-mi cer smerit iertare...adineauri am vazut...despre \"Melcul\"...

Că ai căutat și găsit în poemele mele (și) alte înțelesuri (decât mine, în particular), asta dovedește că haiku-ul și senryu-ul fac parte, indubitabil, din poezia modernă. Și îți mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra poemelor mele cu atenție și ai avut asemenea aprecieri.

Dar nu înțeleg al doilea comentariu:
\"si-mi cer smerit iertare...adineauri am vazut...despre \"Melcul\"...\".
Ce anume ai văzut ? Unde ai văzut ?

melc fără coarne -
soția l-a înșelat
rupându-i-le



M-ai inspirat, frate. :)

pretuiesc mult rafinamentul care nu ucide...si ironia care nu este rautacioasa ci doar pune pe ganduri...si autoironia...eu scrisesem melcul, referindu-ma la titlu, doar cu litere mici...

Ioane, inspirația ta îmi spune că am omis două elemente importante de abordat - soția și coarnele.

Iubire de melc -
concretizată într-un
bloc P plus 1


Melc spre soție -
mi s-au lungit coarnele
când m-ai înșelat


Dragoste oarbă -
melcii îndrăgostiți au
coarne retrase

De fapt, mai exact ar fi astfel:

melc descornorat -
soția l-a înșelat
rupându-i-le

Astea noi, de mai sus le-ai scris pân-la sau după?

\"Descornorat\" sună excelent, evidențiază paradoxul prin negarea situației normale.

Cum am și menționat, astea trei din comm le-am scris inspirat de primul tău comentariu, folosind ideile suplimentare \"soție\" și \"coarne\". Deci - după.

Bune de tot, Dane!

Încerc și eu:

Un melc amnezic:
Cred că am uitat din nou
unde locuiesc

Cornel

Așa-i că senryu-rile sunt molipsitoare ?

Inspirat de tine:


Melc împleticit -
după beție lasă-n
urmă trei dâre