În excursie

Bravo Dane,o mână ajută pe alta:haicuurile cât se poate de bine argumentate și înfrumusețate cu poze de invidiat.Ce păcat,că sunt puține?!De pe prispa casei Ion Cuzuioc.

Arșiță-n Copou
La umbra celor doi titani
Un vlăstar de tei.

Lângă Bătrânul Tei, s-a plantat nu de mult unul tânăr. Sper din tot sufletul că și acesta va inspira pe cineva.

La umbra Titanilor

N-am înțeles bine, cei doi titani sunt Eminescu și Creangă sau Eminescu și teiul ?

După mine, cu sau fără un vlăstar tânăr de tei, Copoul e un loc de mare inspirație. Dovadă marii și mulții scriitori talentați pe care i-a dat Iașiul până acum.

Eminescu și Teiul

peisajul din a doua fotografie nu pare ca in versurile tale. are o frumusete straniu. e o combinatie intre fertilitatea iubitorului de fiinte, pamantul , si parca un peisal rupt de pe alta planeta, care nu cunoaste raul, uratul sau supararea.e o planeta care nu a nascut inca. pare un colaj, forat, dar care provoaca, cel putin mie, o stare de liniste si placere.
imi place mocanita

Așa e, zona vulcanilor noroioși, mai ales pe o zi însorită, aduce cu un peisaj selenar. Culoarea, craterele, crăpăturile adânci în sol diferă de orice alt peisaj terestru.

Dar când am scris haiku-ul nu am avut poza în față, ci amintirea unui lichid gros, gri, care iese din crater cu bulbuci. Și am încercat să fac o paralelă cu unii oameni care la supărare scot din ei un noroi urât, cu care murdăresc totul în jur.

Și mie îmi place mocănița. După câte știu, și mocanului. :)