Mediu
La etapa din mai a concursului Romanian Kukai, tema a fost “Teiul”. Cum la etapa precedentă luasem locul I, m-am gândit să dau tot ce pot, ca să demonstrez că nu fusese întâmplător.
Mai întâi m-am hotărât să îmi folosesc cunoștințele de teorie. Hai să mă fixez la o valoare estetică puternică. Am ales sabi - tristețe și singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Aplicată la tei, m-a dus cu gândul la scorbură, în plan simbolic bătrânețe. Apoi m-am gândit să introduc o antiteză, mai concret să “plantez” lângă bătrân un vlăstar tânăr. Și ca să sugerez mai bine copilul, m-am gândit să pomenesc ceva de școală. A ieșit textul:
Zi-ntâi de școală -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei
Pe urmă m-am gândit că \"lăstar\" este și el un cuvânt kigo (care sugerează anotimpul), ba chiar unul contradictoriu cu luna septembrie. Și am modificat.
În curtea școlii -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei
Eram conștient că nu e ceva original, alăturarea \"lăstar\" și \"scorbură\" am întâlnit-o la Șerban Codrin
Din surpătura
de putregai și scorburi –
un lăstar verde
(Marea tăcere - Dincolo de tăcere – Primăvara)
Dar ținând cont că adăugasem \"curtea școlii\" și \"teiul\", mi-am zis că nu e plagiat, ci cel mult inspirație. In plus, sensul e modificat, eu am încercat să sugerez tinerețe lângă bătrânețe, iar Codrin valoare izvorâtă din mizerie. N-am trimis imediat textul, l-am lăsat la dospit.
Dupa câteva zile, la recitire, m-am revoltat - la urma urmei, ce e mai important, să câștig concursul sau să fiu eu însumi ? Și am refăcut textul după sufletul meu.
Zi-ntâi de școală –
în scorbura teiului
două ghiozdane
Este cel pe care l-am trimis. Și mă bucur, simt că mă reprezintă mult mai bine. În primul rând este original. În al doilea rând, are exact calitățile pe care știu sigur că le dețin - paradox si duioșie, dublată de un pic de ironie.
Așa că în momentul ăsta mă lasă rece locul din concurs, câtă vreme sunt mulțumit de mine însumi.
P.S. Textul a fost scris înainte de ziua votului. La afișarea rezultatelor, am constatat că, totuși, poemul a luat locul II. Ca urmare, azi sunt chiar mai mulțumit de mine însumi decât eram ieri. :)
063.907
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Norea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 376
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Norea. “Geneza unui haiku.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-norea/poezie/1784522/geneza-unui-haikuComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DNPăi, Florinel, dacă îți închipui că tot ce am scris mai sus au fost gânduri conștiente în timpul creației, înseamnă că n-am fost suficient de explicit. E adevărat, cele trei variante succesive au apărut în ordinea prezentată, dar motivația lor am găsit-o ulterior, prin analiză post-factum. Oricând i se poate întâmpla oricui să aibă mai multe variante succesive. Dar nimeni nu își pune problema - de ce ?
Dacă aș putea pătrunde în mintea ta (lucru imposibil, n-am reușit niciodată să înțeleg logica unei femei, nici măcar a unei femei inginer), poate aș reuși să descriu cum ai ajuns la o anumită formă finală și ar ieși un text similar cu cel de mai sus.
Dar întrucâtva m-ai (sur)prins: în poezie, în particular în haiku, nu mă simt în largul meu. Chiar dacă am luat câteva premii, pentru haiku-uri scrise mai mult cu mintea decât cu inima, nu mă simt un haijin adevărat. Locul meu e în epigramă și nu în poezia lirică, în senryu și nu în haiku. Sau, poate, într-o formă particulară de haiku, în care paradoxul se îmbină cu ironia.
Dacă aș putea pătrunde în mintea ta (lucru imposibil, n-am reușit niciodată să înțeleg logica unei femei, nici măcar a unei femei inginer), poate aș reuși să descriu cum ai ajuns la o anumită formă finală și ar ieși un text similar cu cel de mai sus.
Dar întrucâtva m-ai (sur)prins: în poezie, în particular în haiku, nu mă simt în largul meu. Chiar dacă am luat câteva premii, pentru haiku-uri scrise mai mult cu mintea decât cu inima, nu mă simt un haijin adevărat. Locul meu e în epigramă și nu în poezia lirică, în senryu și nu în haiku. Sau, poate, într-o formă particulară de haiku, în care paradoxul se îmbină cu ironia.
0
IDMăi fraților & confraților, mă îngroziți. Voi creați poezie de premiile I și II, așa cum ar crea computerul meu din anul 3055 poezie de dragoste pentru iubita mea din anul 1955. :) Și fiindcă poemele/hayku-urile sunt atât de reușite, eu rămân la fel de comlexat. De ce? Pentru că.
Altminteri, nu pot să-mi ascund admirația pentru spiritul vostru, Dan și Florina-Loredana, fiindcă eu consider spiritul și, mai ales, simțul umorului, superargumentul faptului că omul este om... Computerul n-o să reușească nicicâna să înregistreze o asemenea performanță. Poate doar în cazul când va fiproiectat/programat de Dan Norea...
Altminteri, nu pot să-mi ascund admirația pentru spiritul vostru, Dan și Florina-Loredana, fiindcă eu consider spiritul și, mai ales, simțul umorului, superargumentul faptului că omul este om... Computerul n-o să reușească nicicâna să înregistreze o asemenea performanță. Poate doar în cazul când va fiproiectat/programat de Dan Norea...
0
IDnicicând
va fi proiectat/programat de Dan Norea
adevăr zic vouă...
va fi proiectat/programat de Dan Norea
adevăr zic vouă...
0
DNCât de nedrepți puteți fi ! Eu tocmai am explicat că am încercat să scriu poezie folosind un algoritm (deci computerizat), dar în final am renunțat și m-am exprimat pe mine însumi. Iar voi tot pe miriște o țineți:
- Florinel : \"procedeu ingineresc, apelând conștient la cunoștințele teoretice la temă.\"
- Diviza : \"așa cum ar crea computerul meu din anul 3055 poezie de dragoste pentru iubita mea din anul 1955.\"
Și apropo\', Ioane, pe Florinel ce ți-a cășunat ? Ea tocmai explica faptul că, deși ingineră, nu e în stare să scrie inginerește, ci empiric, așa, ca un poet oarecare :))
Și încă ceva, Ioane, trimite-mi și mie un poem făcut în 1955 pentru iubita ta de atunci :)
- Florinel : \"procedeu ingineresc, apelând conștient la cunoștințele teoretice la temă.\"
- Diviza : \"așa cum ar crea computerul meu din anul 3055 poezie de dragoste pentru iubita mea din anul 1955.\"
Și apropo\', Ioane, pe Florinel ce ți-a cășunat ? Ea tocmai explica faptul că, deși ingineră, nu e în stare să scrie inginerește, ci empiric, așa, ca un poet oarecare :))
Și încă ceva, Ioane, trimite-mi și mie un poem făcut în 1955 pentru iubita ta de atunci :)
0
IDPoemul cela, din 1955, sunt eu. :)
0
Și pentru că m-ai întrebat, la ultimul meu haiku, de superstiții, îți răspund aici - nu , nu sunt superstițioasă. 13 e un număr ca oricare altul, nici nu mă dau trei pași înapoi când văd pisica neagră, nu-mi înrucișez degetele când văd vreun popă. Da-mi scuip în sân când mă-ntâlnesc cu câte-un jaijin inginer:)