Mediu
La etapa din mai a concursului Romanian Kukai, tema a fost “Teiul”. Cum la etapa precedentă luasem locul I, m-am gândit să dau tot ce pot, ca să demonstrez că nu fusese întâmplător.
Mai întâi m-am hotărât să îmi folosesc cunoștințele de teorie. Hai să mă fixez la o valoare estetică puternică. Am ales sabi - tristețe și singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului. Aplicată la tei, m-a dus cu gândul la scorbură, în plan simbolic bătrânețe. Apoi m-am gândit să introduc o antiteză, mai concret să “plantez” lângă bătrân un vlăstar tânăr. Și ca să sugerez mai bine copilul, m-am gândit să pomenesc ceva de școală. A ieșit textul:
Zi-ntâi de școală -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei
Pe urmă m-am gândit că \"lăstar\" este și el un cuvânt kigo (care sugerează anotimpul), ba chiar unul contradictoriu cu luna septembrie. Și am modificat.
În curtea școlii -
un lăstar în scorbura
bătrânului tei
Eram conștient că nu e ceva original, alăturarea \"lăstar\" și \"scorbură\" am întâlnit-o la Șerban Codrin
Din surpătura
de putregai și scorburi –
un lăstar verde
(Marea tăcere - Dincolo de tăcere – Primăvara)
Dar ținând cont că adăugasem \"curtea școlii\" și \"teiul\", mi-am zis că nu e plagiat, ci cel mult inspirație. In plus, sensul e modificat, eu am încercat să sugerez tinerețe lângă bătrânețe, iar Codrin valoare izvorâtă din mizerie. N-am trimis imediat textul, l-am lăsat la dospit.
Dupa câteva zile, la recitire, m-am revoltat - la urma urmei, ce e mai important, să câștig concursul sau să fiu eu însumi ? Și am refăcut textul după sufletul meu.
Zi-ntâi de școală –
în scorbura teiului
două ghiozdane
Este cel pe care l-am trimis. Și mă bucur, simt că mă reprezintă mult mai bine. În primul rând este original. În al doilea rând, are exact calitățile pe care știu sigur că le dețin - paradox si duioșie, dublată de un pic de ironie.
Așa că în momentul ăsta mă lasă rece locul din concurs, câtă vreme sunt mulțumit de mine însumi.
P.S. Textul a fost scris înainte de ziua votului. La afișarea rezultatelor, am constatat că, totuși, poemul a luat locul II. Ca urmare, azi sunt chiar mai mulțumit de mine însumi decât eram ieri. :)
063.896
0
Și pentru că m-ai întrebat, la ultimul meu haiku, de superstiții, îți răspund aici - nu , nu sunt superstițioasă. 13 e un număr ca oricare altul, nici nu mă dau trei pași înapoi când văd pisica neagră, nu-mi înrucișez degetele când văd vreun popă. Da-mi scuip în sân când mă-ntâlnesc cu câte-un jaijin inginer:)