Un catren fracturist

Sâmbătă 21 mai, la ora 11, adică a treia sâmbătă din lună, așa cum se întâmplă de obicei, a avut loc întâlnirea lunară a Clubului Umoriștilor Constănțeni, prescurtat CUC. Locația obișnuită – Cercul Militar Constanța, forul care patronează clubul încă de la înființare.
De data asta, primul care a sosit a fost Ion Ruse, care a adus lalele din grădina proprie.





Au inceput să sosească membrii clubului.




Ana Ruse și Traian Brătianu. Pe fundal, diplomele CUC-ilor




Aurel Lăzăroiu și Sanda Ghinea




Mircea Popescu, Apostol Nicolae, Ionuț-Daniel Țucă, Ispas Fețeanu


Deschid “lucrările” prin a anunța absențele motivate și nemotivate. Sunt câțiva plecați din localitate dar, mai grav, se pare că au început fracturile de primăvară – Mioara Vineș, fractură la o mână, Ananie Gagniuc, fractură la un picior. Vrând- nevrând, am devenit un cenaclu de literatură fracturistă.
Încep să prezint revistele și volumele primite la festivalurile de la Vișeul de Sus și Buzău, precum și cele primite prin poștă.





Se pare că materialele primite sunt interesante.




Aurel Lăzăroiu, Petru Brumă, Ion Ruse, Liviu Kaiter, Constantin Iordan. Pe fundal, membrii cenaclulurilor literare pe care le găzduiește Cercul Militar Constanța.


După ce fac anunțurile de rigoare –concursuri de umor pe-trecute și viitoare, volume lansate sau în curs de apariție- încep lecturile din creațiile proprii și comentariile colegilor care, fiind ca de obicei acide, sunt de bază.

După întâlnire mergem la localul de vizavi, invitați de colegul nostru Constantin Iordan. Doar pe 21 mai e Sf. Constantin și Elena. N-am avut nicio Elenă, din păcate, altfel o făceam mai lată.

Tot ciocnind paharele, ni s-a făcut dor de Ananie Gagniuc, care zăcea la el acasă cu piciorul în ghips. Așa că am decis să-i facem o vizită la domiciliu.




Dan Norea, Ionuț Țucă, Ananie Gagniuc, Petru Brumă, Liviu Kaiter, Ion Ruse


Noni ne-a primit cu sufletul plin (s-a cam îngrășat de când zace-n pat) de bucurie, iar Magda la fel, cu tava plină. Am stat noi ce-am stat la taclale, după care am ajuns la concluzia că ar fi bine să-i lăsăm o amintire. Așa că am încropit un catren, prima noastră creație colectivă.





Privindu-i membrul drept blocat,
I-a spus nevasta pe-nserat:
Nu-mi pasă că e ghipsul pus,
Noroc că nu s-a rupt mai sus.





Ne-am despărțit cu recomandarea ca bucata aferentă de ghips să o decupeze și să o depună la Muzeul Marinei Militare. Doar Ananie Gagniuc, asta o știe tot poporul, este Amiralul Umorului Românesc.