Albina

senzația dată de ultimul vers e deosebită. Se poate interpreta în mai multe feluri, ceea ce dă satisfacția înțlegerii, atrage cititorul.
LIM.

LIM, ai sesizat perfect: fără ultimul vers, ar fi fost un simplu moment din natură surprins de un aparat fotografic. Asta e ceea ce aduce suplimentar un haiku - atmosfera, creată de juxtapunerea celor două planuri.
În cazul nostru, faptul că a stat vântul pare un plan paralel și independent. La o citire mai atentă, îți dai seama că situația respectivă (o albină pe nasul unui urs) este atât de încordată încât, în așteptarea deznodământului, totul a încremenit, până și vântul.

O constructie ciudata. In primul vers ai tinut mortis sa ramai la 5 silabe, dar ca sa existe tensiunea dorita, trebuie ca si ursul sa fie o prezenta tot atat de acuta ca si albina.
Ideea este surprinzatoare si amuzanta, plecand de la ea poti incerca mai multe variante. Tinand cont de comportamentul ursilor poate ar fi potrivit un nas ceva mai sensibil.

albina-ncordata
pe nasul betivului -
a stat si vantul

sau

pe nasul tatei
albina nemiscata -
a stat si vantul

Cu ultima varianta ar fi de acord orice apicultor :))

Cu primul vers ai dreptate, am forțat 5 silabe. Dar altfel, bănuiesc că nasul unui urs este la fel de sensibil ca cel al unui bețiv. De ce am ales ursul ? Pentru că e mai interesat de miere decât bețivul. Pe de altă parte, n-am pic de sadism în mine, să plasez o albină pe nasul unui om mă cutremură pe mine, ca autor.:)
Mulțam pentru vizită și semn.