Far sclipind la post

sclipește la post în ceele trei micropoeme
Planuri foarte sugestive.
Dar accidentul bătrânului paznic și imaginea bătrânei care, poate, se gândește
la cineva drag ce se află pe vreo ambarcațiune, pe mare, ni le putem imagina în orice anotimp. Doar fulgerele din al doilea ne-ar putea spune că nu este iarnă.
Poate greșesc?
Dacă da, scuze

ceele = cele

Nu sunt sigur că fulgerele sunt un cuvânt kigo. Poate că și bătrâna stă la geam numai în anotimpul pescuitului. Dar cu certitudine, primul poem nu are kigo. L-am scris pentru că mi-a plăcut imaginea - cu ultimele puteri, bătrânul a pornit farul la lăsarea întunericului, după care a căzut lângă sursa de lumină.

far sclipind la post -
căzut lângă o umbră
bătrânul paznic

(imaginea 1 în tuș gros);

far sclipind la post -
printre cețuri și frânghii
prin pânze mâini ude

(imaginea 2 în oglindă personală)

far sclipind la post -
la fereastră bunica
privind către drum

(imaginea 3 recompusă)

sper că v-au plăcut devierile 2-3.
sau măcar ca ați zâmbit asupra lor.
am încercat să prind ce mi-au sugerat (cele de mai sus), dar răspunzând hai-cu.

cu respect,
pt.

far sclipind la post -
printre cețuri, frânghii și
pânze - mâini ude

scuze, neatenția.