Eseuri
Studiu comparativ între două genuri scurte – epigrama și senryu - partea a II-a
9 min lectură·
Mediu
B.2. Tipuri de umor
Aici este, după părerea mea, marea diferență între epigramă și senryu. Epigrama e ca o lovitură de măciucă, are un umor suculent, dacă e bine făcută te face să izbucnești în hohote din prima secundă. Rareori sunt necesare două secunde, mai curând în Ardeal.
Senryul e ca o pișcătură de țânțar, are un umor subtil, bonom și uneori un pic acid, te face să zâmbești și atât. Dacă e bine făcut, nu zâmbești în prima secundă, dar în a doua sau chiar a treia, cu siguranță. Faceți comparație.
Florin Grigoriu / Comunist bătrân -/ atât i-a rămas / vinul roșu
Nicolae Bunduri - Elena Udrea a vrut statuie în plină criză / Statuia ei va fi în centru / Pe cal - în stil monumental / Și calul tot o iapă, pentru / ... economie de metal
B.3. Tematici abordate
Cum și epigrama și senryul au drept drept principal subiect natura umană, ambele încercând să creeze insectare umane, e normal ca tematicile abordate să fie identice.
Vremuri
Iulian Dămăcuș / În vârf de deal -/ românul înjură boii / și tranziția
Gheorghe Bâlici – Demnitarilor / De vreți s-aveți urmași cinstiți / Vegheați-le cu grijă pașii / Și-apoi furați ce mai găsiți,/ Să n-aibă ce fura urmașii!...
Politică și politicieni
Dan Norea / de pe afișe / cel cu nasul cel mai lung / a ieșit primar
Eugen Albu - Politicieni de duzină / Din atâția demnitari / Cu statut de tipi notabili,/ Sunt și mulți parlamentari,/ Dar mai mulți par... lamentabili.
Bețivi
Radu Patrichi / Bătrânul spre poartă -/ cățelul fuge-nainte / la birtul din colț
George Petrone - Unde duce băutura / Venind beat mort, în ziua de chenzină,/ Greșind și ușa, ce mai tura-vura,/ Am nimerit, în pat, la o vecină;/ Deci iată unde duce băutura!
Vârsta a treia
Jules Cohn Botea / Nu merg la azil -/ prea multă bătrânețe / și asta se ia...
Eugen Albu - După pensionare / Acum că m-am pensionat,/ Nevastă-mea și soacra-mi spun / Să candidez ca deputat,/ Că de-altceva nu mai sunt bun.
Relații în familie
Dan Norea / azi, ca poet sunt / terminat - nevasta mi-a / păruit muza
Florin Rotaru - Epitaf pentru un medic ginecolog / Sărmanul om, puțin a mai trăit!/ Și presupun că nu ar fi murit / De nu avea nevasta cam geloasă / Și nu-și lua de lucru pentru-acasă.
Soacra
Cezar-Florin Ciobîcă / Ziua Victoriei -/ o conduc pe soacră-mea / pe ultimul drum
Petru-Ioan Gârda - Salvamar ad-hoc pentru soacră / Sfidând al mării viu tumult,/ Pe frig, pe ploaie, vânt și ceață,/ M-am chinuit extrem de mult,/ ...Că tot ieșea la suprafață.
Școala de azi
Iulian Dămăcuș / Școlar silitor -/ desenează și mănâncă / același măr
Petronela-Vali Slavu – Consultații cu părinții / Aflând că fata ei a încurcat-o,/ O-ntreabă mama, cu o gură mare:/ “Ce note sunt acestea, idioato?”/ Dar nu pe fată, ci pe-nvățătoare!
Oportunism
Manuela Miga / Lampa-n fereastră / și George nu mai vine -/ e bun și Gică
Vasile Larco - Moment prielnic / Abil e-oportunistul care / Găsește, uneori pe-alese,/ Și în portița de scăpare / O cheie-a marilor succese!
Soarta intelectualului
Șerban Codrin / Academia scoate / un post la concurs –/ paznic de noapte
Dan Norea – Carteziană / Profesorul, filozofând,/ Ne spune, cu un zâmbet trist,/ Că are-n viață doar un gând:/ “Eu meditez și, deci, exist !”
Spitalul de azi
Cezar-Florin Ciobîcă / haijin în spital -/ numărându-și zilele / și silabele
Sorin Olariu – Neurologul / Pacienți cu fel de fel / De probleme neuro,/ Vin cu sutele la el.../ De dolari sau euro.
Polițiști - milițieni
Dan Norea / anunț: angajez / polițist pensionar / sa bată nucul
George Petrone - Epitaf unui milițian / Inima-i, ce nu odată / I-a fost obștii de folos,/ A-ncetat de-acum să bată / Ca și brațul lui vânjos.
Teme comune mai sunt multe – șomajul, conflictul între generații, șpaga și corupția... Dar prefer să închei cu o temă tratată la fel de bine de două persoane dragi mie, ambele trecute de 80 ani – optimismul în fața bătrâneții și a bolilor. Observați cât de asemănătoare sunt cele două tonalități, cu atât mai mult cu cât cei doi nu s-au cunoscut și nici măcar nu s-au citit reciproc.
Jules Cohn Botea / M-a învins viața?/ poate m-a pus în genunchi / dar nu-s la pământ
Sanda Ghinea - Așteptându-l pe 2013 / Iau pastile și beau apă,/ Asta-i “Noaptea de Ajun”…/ Poate-s c-un picior în groapă? / Da! Dar am și unul bun.
B.4. Mijloace artistice
Situația se repetă, mijloacele artistice utilizate în epigramă și în senryu sunt aceleași. Motivul este de data aceasta al doilea atribut comun – umorul. Toți umoriștii, indiferent de gen, apelează cam la aceleași mijloace pentru a stârni hohote sau măcar zâmbete.
Paradoxul
Ion Roșioru / Treceri la nivel -/ crucea Sfântului Andrei / plus alte opt cruci
Marian Popescu - Măria sa, femeia / Uite așa, cât sunt de mic / I-am ajuns pân' la buric! / De-aș fi fost înalt, frumos,/ Ajungeam eu... și mai jos!
Antiteza
Petru-Ioan Gârda / Mărfuri chinezești -/ românii se așează / în șir indian
George Petrone - Postul Mare (Abordare dialectică) / Un canon anevoios, / C-un conflict (ades patetic) / Între sufletu-mi pios / Și stomacul meu eretic.
Elipsa
Grigore Chitul / inelul promis – / deodată lacul plin / numai de cercuri
George Petrone – Lui Constantin Iurașcu-Tataia la împlinirea vârstei de 80 ani / El poartă-n spate, ca oștenii,/ Povara celor opt decenii;/ În față, de asemeni poartă.../ Dar s-o lăsăm mai bine moartă!
Omonimia
Ioan Marinescu-Puiu / Prieteni de mici -/ ea s-a făcut mare / și el marinar
Laurențiu Ghiță – Marinarii / Ei sunt veșnic mușteriii / Unor bârfe de import:/ Își deosebesc copiii / După vorbă, ... după port!
Polisemia unei expresii
Ildiko Juverdeanu / călcând strâmb -/ la vecina-n casă / ortopedul
Gheorghe Constantinescu - După operația estetică / Mi-a spus-o fără ezitare,/ Cu aroganță și tupeu: / "Iubitule, ce rău îmi pare,/ Dar nu mai ești de nasul meu!"
Calamburul
Dan Norea / un brad prost crescut -/ arată nordul unde / vrea mușchiul lui
Petru-Ioan Gârda - La botezul navei / Pe punte, mușii, cu toptanul,/ Primeau smeriți pe frunte stropii,/ În timp ce însuși căpitanul / Pupa la pupa poala popii.
Ironia
Constantin Stroe / Nunta de aur -/ mesenii moțăie / în ritm de dans
Ioan Toderașcu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc. / Nu c-o fac eu pe deșteptul,/ Dar, de cinșpe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / Să ia țeapa care-i place!
Autoironia
Jules Cohn Botea / La lampa de gaz / s-au scris capodopere - / cred c-am să-mi cumpăr
Ion Diviza – Vânătoare de mistreți / Fiindcă nu veneau godacii,/ Am tot băut sub toți copacii,/ Când s-au ivit, râmând, vreo trei,/ Eram deja mai porci ca ei.
Finalul surprinzător
Vasile Conioși Mesteșanu / de ziua muncii - / lucrând și peste program / câțiva mascați
Vasile Til Blidaru - La o pomană aristocratică / Deși am fost și eu mișcat,/ -Așa e la jelanie-/ O lacrimă nu am vărsat.../ Din cupa de șampanie.
C. Autori cu fundul în două luntre
După cum poate ați observat din exemple, există epigramiști care scriu senryu și invers. Mă rog, invers ceva mai rar. Vreau să spun că există destui epigramiști care și-au încercat condeiul în haiku-senryu, dar am întâlnit puține cazuri în care cineva a scris mai întâi haiku-senryu și apoi a trecut la epigramă. Indiferent de ordinea abordării, aceștia merită enumerați: Ion Roșioru, Ioan Marinescu-Puiu, Radu Patrichi, Ana Ruse, Ion Diviza, Mihai Cucereavii, Eugen Deutsch, Elia David, Loredana-Florentina Dalian, Simona Dobrescu, Petru-Ioan Gârda, Grigore Chitul, Violeta Urdă...
Primul din listă cu care am discutat problema autorilor cu fundul în ambele luntre a fost Ioan Marinescu-Puiu. Mi-a dat câteva nume, dar le-am uitat, pe vremea aceea nu îmi erau deloc familiare. Deși nu sunt sigur, cred că l-a pomenit pe Nicolae-Paul Mihail. În schimb, m-a frapat o altă afirmație: se trece foarte greu de la una la alta. Dacă scrii o perioadă haiku-senryu, îți piere inspirația pentru epigramă. Și invers. Se pare că cele două muze nu se înghit deloc una pe alta.
Ei bine, au trecut șapte ani de atunci și nu țin cont de sfatul domnie sale, scriu în paralel și epigramă și haiku-senryu. O fac dinadins, am un alibi pentru faptul că le scriu pe ambele la fel de prost.
Bibliografie
1. Elis Râpeanu – Epigrama în literatura română, teză de doctorat, Ed. Dealul Melcilor, Brașov, 2001
2. Elis Râpeanu – Epigrama, un “strănut literar”?, Ed. Tipo-Man, Ploiești 2013
3. Persius, Iuvenal, Marțial – Satire și epigrame, Ed. pentru Literatură, București, 1967
4. Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane, Ed. Albatros, București, 1974
5. George Petrone – Epigrame și catrene epigramatice, Ed. Timpul, Iași, 2006
6. Eugen Albu, Gheorghe Bâlici, Dan Căpruciu, Ion Diviza – Cvadriga cu pegAși, Ed. Pax Aura Mundi, galați, 2013
7. Nicolae Bunduri – Secretele unui “Gură Spartă”, Ed. Twin Software, Brașov, 2013
8. Gheorghe Bâlici – O mie și una de epigrame, Ed. Gunivas, Chișinău, 2013
9. Ioan Toderașcu – Ariciul cu țepi de alint, Ed. PIM, Iași, 2012
10. Vali Slavu – Despre școală, mai în glumă, mai în serios, Ed. Deva, 2014
11. Stelian Filip – Galaxia ochilor noștri, Ed. Eminescu, București, 2008
12. Mihai Frunză – Dicționar impertinent, Ed. Proilavia, Brăila, 2011
13. Jules Cohn Botea – Zâmbete în stil japonez, Ed. Verus, București, 2011
14. Jules Cohn Botea – Senryu- Kyoka, un surâs în stil nipon, articol prezentat la Colocviul de Haiku, Constanța, 2007
15. Valentin Nicolițov, antologie de senryu – Zi de chenzină, Ed. Societății Scriitorilor Români, București, 2012
16. Edward Weiss – Lecții de haiku, publicate pe Wisteria Press și republicate pe Romanian Kukai, precum și multe alte articole publicate pe Romanian Kukai
17. Marius Chelaru - Biblioteca Haiku
18. Poeme participante la concursurile Romanian Kukai, Haiku Club și Romanian Haiku, de pe site-urile păstorite de Corneliu Traian Atanasiu.
Aici este, după părerea mea, marea diferență între epigramă și senryu. Epigrama e ca o lovitură de măciucă, are un umor suculent, dacă e bine făcută te face să izbucnești în hohote din prima secundă. Rareori sunt necesare două secunde, mai curând în Ardeal.
Senryul e ca o pișcătură de țânțar, are un umor subtil, bonom și uneori un pic acid, te face să zâmbești și atât. Dacă e bine făcut, nu zâmbești în prima secundă, dar în a doua sau chiar a treia, cu siguranță. Faceți comparație.
Florin Grigoriu / Comunist bătrân -/ atât i-a rămas / vinul roșu
Nicolae Bunduri - Elena Udrea a vrut statuie în plină criză / Statuia ei va fi în centru / Pe cal - în stil monumental / Și calul tot o iapă, pentru / ... economie de metal
B.3. Tematici abordate
Cum și epigrama și senryul au drept drept principal subiect natura umană, ambele încercând să creeze insectare umane, e normal ca tematicile abordate să fie identice.
Vremuri
Iulian Dămăcuș / În vârf de deal -/ românul înjură boii / și tranziția
Gheorghe Bâlici – Demnitarilor / De vreți s-aveți urmași cinstiți / Vegheați-le cu grijă pașii / Și-apoi furați ce mai găsiți,/ Să n-aibă ce fura urmașii!...
Politică și politicieni
Dan Norea / de pe afișe / cel cu nasul cel mai lung / a ieșit primar
Eugen Albu - Politicieni de duzină / Din atâția demnitari / Cu statut de tipi notabili,/ Sunt și mulți parlamentari,/ Dar mai mulți par... lamentabili.
Bețivi
Radu Patrichi / Bătrânul spre poartă -/ cățelul fuge-nainte / la birtul din colț
George Petrone - Unde duce băutura / Venind beat mort, în ziua de chenzină,/ Greșind și ușa, ce mai tura-vura,/ Am nimerit, în pat, la o vecină;/ Deci iată unde duce băutura!
Vârsta a treia
Jules Cohn Botea / Nu merg la azil -/ prea multă bătrânețe / și asta se ia...
Eugen Albu - După pensionare / Acum că m-am pensionat,/ Nevastă-mea și soacra-mi spun / Să candidez ca deputat,/ Că de-altceva nu mai sunt bun.
Relații în familie
Dan Norea / azi, ca poet sunt / terminat - nevasta mi-a / păruit muza
Florin Rotaru - Epitaf pentru un medic ginecolog / Sărmanul om, puțin a mai trăit!/ Și presupun că nu ar fi murit / De nu avea nevasta cam geloasă / Și nu-și lua de lucru pentru-acasă.
Soacra
Cezar-Florin Ciobîcă / Ziua Victoriei -/ o conduc pe soacră-mea / pe ultimul drum
Petru-Ioan Gârda - Salvamar ad-hoc pentru soacră / Sfidând al mării viu tumult,/ Pe frig, pe ploaie, vânt și ceață,/ M-am chinuit extrem de mult,/ ...Că tot ieșea la suprafață.
Școala de azi
Iulian Dămăcuș / Școlar silitor -/ desenează și mănâncă / același măr
Petronela-Vali Slavu – Consultații cu părinții / Aflând că fata ei a încurcat-o,/ O-ntreabă mama, cu o gură mare:/ “Ce note sunt acestea, idioato?”/ Dar nu pe fată, ci pe-nvățătoare!
Oportunism
Manuela Miga / Lampa-n fereastră / și George nu mai vine -/ e bun și Gică
Vasile Larco - Moment prielnic / Abil e-oportunistul care / Găsește, uneori pe-alese,/ Și în portița de scăpare / O cheie-a marilor succese!
Soarta intelectualului
Șerban Codrin / Academia scoate / un post la concurs –/ paznic de noapte
Dan Norea – Carteziană / Profesorul, filozofând,/ Ne spune, cu un zâmbet trist,/ Că are-n viață doar un gând:/ “Eu meditez și, deci, exist !”
Spitalul de azi
Cezar-Florin Ciobîcă / haijin în spital -/ numărându-și zilele / și silabele
Sorin Olariu – Neurologul / Pacienți cu fel de fel / De probleme neuro,/ Vin cu sutele la el.../ De dolari sau euro.
Polițiști - milițieni
Dan Norea / anunț: angajez / polițist pensionar / sa bată nucul
George Petrone - Epitaf unui milițian / Inima-i, ce nu odată / I-a fost obștii de folos,/ A-ncetat de-acum să bată / Ca și brațul lui vânjos.
Teme comune mai sunt multe – șomajul, conflictul între generații, șpaga și corupția... Dar prefer să închei cu o temă tratată la fel de bine de două persoane dragi mie, ambele trecute de 80 ani – optimismul în fața bătrâneții și a bolilor. Observați cât de asemănătoare sunt cele două tonalități, cu atât mai mult cu cât cei doi nu s-au cunoscut și nici măcar nu s-au citit reciproc.
Jules Cohn Botea / M-a învins viața?/ poate m-a pus în genunchi / dar nu-s la pământ
Sanda Ghinea - Așteptându-l pe 2013 / Iau pastile și beau apă,/ Asta-i “Noaptea de Ajun”…/ Poate-s c-un picior în groapă? / Da! Dar am și unul bun.
B.4. Mijloace artistice
Situația se repetă, mijloacele artistice utilizate în epigramă și în senryu sunt aceleași. Motivul este de data aceasta al doilea atribut comun – umorul. Toți umoriștii, indiferent de gen, apelează cam la aceleași mijloace pentru a stârni hohote sau măcar zâmbete.
Paradoxul
Ion Roșioru / Treceri la nivel -/ crucea Sfântului Andrei / plus alte opt cruci
Marian Popescu - Măria sa, femeia / Uite așa, cât sunt de mic / I-am ajuns pân' la buric! / De-aș fi fost înalt, frumos,/ Ajungeam eu... și mai jos!
Antiteza
Petru-Ioan Gârda / Mărfuri chinezești -/ românii se așează / în șir indian
George Petrone - Postul Mare (Abordare dialectică) / Un canon anevoios, / C-un conflict (ades patetic) / Între sufletu-mi pios / Și stomacul meu eretic.
Elipsa
Grigore Chitul / inelul promis – / deodată lacul plin / numai de cercuri
George Petrone – Lui Constantin Iurașcu-Tataia la împlinirea vârstei de 80 ani / El poartă-n spate, ca oștenii,/ Povara celor opt decenii;/ În față, de asemeni poartă.../ Dar s-o lăsăm mai bine moartă!
Omonimia
Ioan Marinescu-Puiu / Prieteni de mici -/ ea s-a făcut mare / și el marinar
Laurențiu Ghiță – Marinarii / Ei sunt veșnic mușteriii / Unor bârfe de import:/ Își deosebesc copiii / După vorbă, ... după port!
Polisemia unei expresii
Ildiko Juverdeanu / călcând strâmb -/ la vecina-n casă / ortopedul
Gheorghe Constantinescu - După operația estetică / Mi-a spus-o fără ezitare,/ Cu aroganță și tupeu: / "Iubitule, ce rău îmi pare,/ Dar nu mai ești de nasul meu!"
Calamburul
Dan Norea / un brad prost crescut -/ arată nordul unde / vrea mușchiul lui
Petru-Ioan Gârda - La botezul navei / Pe punte, mușii, cu toptanul,/ Primeau smeriți pe frunte stropii,/ În timp ce însuși căpitanul / Pupa la pupa poala popii.
Ironia
Constantin Stroe / Nunta de aur -/ mesenii moțăie / în ritm de dans
Ioan Toderașcu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc. / Nu c-o fac eu pe deșteptul,/ Dar, de cinșpe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / Să ia țeapa care-i place!
Autoironia
Jules Cohn Botea / La lampa de gaz / s-au scris capodopere - / cred c-am să-mi cumpăr
Ion Diviza – Vânătoare de mistreți / Fiindcă nu veneau godacii,/ Am tot băut sub toți copacii,/ Când s-au ivit, râmând, vreo trei,/ Eram deja mai porci ca ei.
Finalul surprinzător
Vasile Conioși Mesteșanu / de ziua muncii - / lucrând și peste program / câțiva mascați
Vasile Til Blidaru - La o pomană aristocratică / Deși am fost și eu mișcat,/ -Așa e la jelanie-/ O lacrimă nu am vărsat.../ Din cupa de șampanie.
C. Autori cu fundul în două luntre
După cum poate ați observat din exemple, există epigramiști care scriu senryu și invers. Mă rog, invers ceva mai rar. Vreau să spun că există destui epigramiști care și-au încercat condeiul în haiku-senryu, dar am întâlnit puține cazuri în care cineva a scris mai întâi haiku-senryu și apoi a trecut la epigramă. Indiferent de ordinea abordării, aceștia merită enumerați: Ion Roșioru, Ioan Marinescu-Puiu, Radu Patrichi, Ana Ruse, Ion Diviza, Mihai Cucereavii, Eugen Deutsch, Elia David, Loredana-Florentina Dalian, Simona Dobrescu, Petru-Ioan Gârda, Grigore Chitul, Violeta Urdă...
Primul din listă cu care am discutat problema autorilor cu fundul în ambele luntre a fost Ioan Marinescu-Puiu. Mi-a dat câteva nume, dar le-am uitat, pe vremea aceea nu îmi erau deloc familiare. Deși nu sunt sigur, cred că l-a pomenit pe Nicolae-Paul Mihail. În schimb, m-a frapat o altă afirmație: se trece foarte greu de la una la alta. Dacă scrii o perioadă haiku-senryu, îți piere inspirația pentru epigramă. Și invers. Se pare că cele două muze nu se înghit deloc una pe alta.
Ei bine, au trecut șapte ani de atunci și nu țin cont de sfatul domnie sale, scriu în paralel și epigramă și haiku-senryu. O fac dinadins, am un alibi pentru faptul că le scriu pe ambele la fel de prost.
Bibliografie
1. Elis Râpeanu – Epigrama în literatura română, teză de doctorat, Ed. Dealul Melcilor, Brașov, 2001
2. Elis Râpeanu – Epigrama, un “strănut literar”?, Ed. Tipo-Man, Ploiești 2013
3. Persius, Iuvenal, Marțial – Satire și epigrame, Ed. pentru Literatură, București, 1967
4. Omar Khayyam, Saadi, Hafez – Catrene persane, Ed. Albatros, București, 1974
5. George Petrone – Epigrame și catrene epigramatice, Ed. Timpul, Iași, 2006
6. Eugen Albu, Gheorghe Bâlici, Dan Căpruciu, Ion Diviza – Cvadriga cu pegAși, Ed. Pax Aura Mundi, galați, 2013
7. Nicolae Bunduri – Secretele unui “Gură Spartă”, Ed. Twin Software, Brașov, 2013
8. Gheorghe Bâlici – O mie și una de epigrame, Ed. Gunivas, Chișinău, 2013
9. Ioan Toderașcu – Ariciul cu țepi de alint, Ed. PIM, Iași, 2012
10. Vali Slavu – Despre școală, mai în glumă, mai în serios, Ed. Deva, 2014
11. Stelian Filip – Galaxia ochilor noștri, Ed. Eminescu, București, 2008
12. Mihai Frunză – Dicționar impertinent, Ed. Proilavia, Brăila, 2011
13. Jules Cohn Botea – Zâmbete în stil japonez, Ed. Verus, București, 2011
14. Jules Cohn Botea – Senryu- Kyoka, un surâs în stil nipon, articol prezentat la Colocviul de Haiku, Constanța, 2007
15. Valentin Nicolițov, antologie de senryu – Zi de chenzină, Ed. Societății Scriitorilor Români, București, 2012
16. Edward Weiss – Lecții de haiku, publicate pe Wisteria Press și republicate pe Romanian Kukai, precum și multe alte articole publicate pe Romanian Kukai
17. Marius Chelaru - Biblioteca Haiku
18. Poeme participante la concursurile Romanian Kukai, Haiku Club și Romanian Haiku, de pe site-urile păstorite de Corneliu Traian Atanasiu.
096.239
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dan Norea
- Tip
- Eseuri
- Cuvinte
- 1.686
- Citire
- 9 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dan Norea. “Studiu comparativ între două genuri scurte – epigrama și senryu - partea a II-a.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-norea/eseu/14056065/studiu-comparativ-intre-doua-genuri-scurte-epigrama-si-senryu-partea-a-ii-aComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NBNBnicolae bunduri✓În principiu sunt de acord cu cele spuse de Dan. Despre epigramă pot afirma (aproape sigur) că este o specie a genului liric pe câtă vreme SENRYU este pentru mine o noutate dar asta nu înseamnă nu nu îi prind (uneori) sensul și rafinamentul. Aș avea ceva împotriva ta Dane, referitor la afirmația că "... Epigrama e ca o lovitură de măciucă,..." ceea ce cred că nici tu nu vei mai crede dacă rejudeci afirmația. Un catren care lovește ca o măciucă rămâne un catren prost și nicidecum o epigramă bună. Comparații se pot face, eu comparam cândva epigrama cu rebusul, având câteva aspecte comune ca de exemplu pista falsă. Acest tristih împrumutat din orientul îndepărtat este deocamdată asemănător cu cartoful adus din America și de care nu se prea atigeau europenii neștiind "cu ce se mănâncă". Cartoful a devenit mâncare de bază și am convingerea că și senryu va avea aceeași soartă. Desigur, dacă dai mai multă importanță uneia sau alteia dintre cele două specii(?), cealaltă are de suferit din lipsă de antrenamant sau vorbind mai puțin academic...îți ieși din mână. Dacă lucrezi în paralel și depui eforturi susținute, cu siguranță le poți face pe ambele. Despre epigramă mai pot spune că, în funcție de natura ei (poantă, idee, aspectul abordat etc) se poate clasifica în multe categorii. Recent am scris un eseu de vreo 5 pagini despre asta și sper să apară anul acesta în "Lumea Epigramei" a lui V. Martin. Nu același lucru pot să-l spun, adică să fac anumite clasificări privind senryu-ul. Poate când voi învăța mai mult despe el. Până atunci mă mulțumesc să compar o epigramă...cu altă epigramă.
0
DNNae, spui lucruri multe și interesante.
Referința la lovitura de măciucă nu a fost decât prin comparație cu senryul. Eu așa simt, că poanta dintr-o epigramă bună mă izbește, pe când umorul dintr-un senryu bun mă ciupește.
Aici pot reproduce întrebarea unor colegi de facultate, după ce au citit câteva dialoguri de pe agonia: "Măi Norică, dar epigramele voastre nu sunt prea dure? Nu se supără oamenii ăia?"
Pista falsă nu este o diferență, ci o asemănare. Și senryurile au uneori pistă falsă.
Cartofi? E posibil. În orice caz, eu depun eforturi pentru aclimatizare.
Aștept cu interes eseul tău despre clasificarea epigramelor. La clasificarea senryurilor nu mă încumet, câtă vreme n-am citit suficiente senryuri japoneze.
Mulțam pentru vizită și semn!
Referința la lovitura de măciucă nu a fost decât prin comparație cu senryul. Eu așa simt, că poanta dintr-o epigramă bună mă izbește, pe când umorul dintr-un senryu bun mă ciupește.
Aici pot reproduce întrebarea unor colegi de facultate, după ce au citit câteva dialoguri de pe agonia: "Măi Norică, dar epigramele voastre nu sunt prea dure? Nu se supără oamenii ăia?"
Pista falsă nu este o diferență, ci o asemănare. Și senryurile au uneori pistă falsă.
Cartofi? E posibil. În orice caz, eu depun eforturi pentru aclimatizare.
Aștept cu interes eseul tău despre clasificarea epigramelor. La clasificarea senryurilor nu mă încumet, câtă vreme n-am citit suficiente senryuri japoneze.
Mulțam pentru vizită și semn!
0
GI...interesant și bine documentat. În plus, cred că este primul care atacă subiectul mai pe larg și nu văd pe cineva mai potrivit s-o fi făcut. Nu-ți dau stea, să nu se interpreteze că te răsplătesc pentru că m-ai citat. O pun aici : * :)
0
DNNelu, mulțam pentru aprecieri!
În ceea ce privește steluțele, mi-am făcut-o cu mâna mea! Am introdus citate din aproape toți cei care au capacitatea de a aprecia corect valoarea insetimabilă a studiului. :)
Bună și steluța ta simbolică! Dar mie îmi plac alea galbene și roșii. Am declarat-o încă de acum zece ani.
http://www.poezie.ro/index.php/prose/156857/Umor_de_s%C4%83rb%C4%83tori
În ceea ce privește steluțele, mi-am făcut-o cu mâna mea! Am introdus citate din aproape toți cei care au capacitatea de a aprecia corect valoarea insetimabilă a studiului. :)
Bună și steluța ta simbolică! Dar mie îmi plac alea galbene și roșii. Am declarat-o încă de acum zece ani.
http://www.poezie.ro/index.php/prose/156857/Umor_de_s%C4%83rb%C4%83tori
0
RSDistincție acordată
În opinia mea, orice studiu comparativ, în orice domeniu, este riscant. Și mai riscante sunt clasificările, iar culmea riscului o reprezintă exemplificările (de care greu poți să fugi dacă faci comparații și clasificări).
Sunt convins că și Dan Norea știe asta, dar el ”nu poate fără”. Se pare că toate calitățile gândirii sale, toate conexiunile neuronale din creierul său sunt construite în primul rând pentru a clasifica, numerota, compara, evalua, ”eticheta” ș.a.m.d. Eu spun că este foarte bine, cu atât mai mult cu cât astfel de texte (ca acela postat mai sus) incită la dezbateri, sau cel puțin la analize individuale. În opinia mea, problema cea mai delicată în comparația epigramă-senryu (care îngreunează oarecum și stabilirea criteriilor de comparare) este faptul că ele nu au statut egal. Mai concret: epigrama este mult mai cunoscută marelui public decât senryuul; epigrama are o independență mult mai mare față de celelalte genuri-specii asemănătoare în comparație cu senryuul (un senryu se poate confunda ușor cu un aforism, cu o pastilă umoristică, cu o glumă, cu o vorbă de duh); epigrama are reguli mult mai clare de scriere decât senryuul, mai ales din punct de vedere al conținutului etc.
Oricum, studiul mi se pare foarte bine structurat și realizat, limbajul și argumentația sunt perfect adaptate scopului, iar clasificările și exemplele (mai mult, sau mai puțin riscante) sunt edificatoare.
Felicitări, Dane și cred că nu ai nimic împotrivă să prezentăm acest material în cenaclurile din care facem parte și, bineînțeles, să discutăm pe marginea lui!
Cornel
Sunt convins că și Dan Norea știe asta, dar el ”nu poate fără”. Se pare că toate calitățile gândirii sale, toate conexiunile neuronale din creierul său sunt construite în primul rând pentru a clasifica, numerota, compara, evalua, ”eticheta” ș.a.m.d. Eu spun că este foarte bine, cu atât mai mult cu cât astfel de texte (ca acela postat mai sus) incită la dezbateri, sau cel puțin la analize individuale. În opinia mea, problema cea mai delicată în comparația epigramă-senryu (care îngreunează oarecum și stabilirea criteriilor de comparare) este faptul că ele nu au statut egal. Mai concret: epigrama este mult mai cunoscută marelui public decât senryuul; epigrama are o independență mult mai mare față de celelalte genuri-specii asemănătoare în comparație cu senryuul (un senryu se poate confunda ușor cu un aforism, cu o pastilă umoristică, cu o glumă, cu o vorbă de duh); epigrama are reguli mult mai clare de scriere decât senryuul, mai ales din punct de vedere al conținutului etc.
Oricum, studiul mi se pare foarte bine structurat și realizat, limbajul și argumentația sunt perfect adaptate scopului, iar clasificările și exemplele (mai mult, sau mai puțin riscante) sunt edificatoare.
Felicitări, Dane și cred că nu ai nimic împotrivă să prezentăm acest material în cenaclurile din care facem parte și, bineînțeles, să discutăm pe marginea lui!
Cornel
0
DNCornel, eram conștient de riscuri. Inițial mi-am zis că riscurile nu sunt prea mari, doar urma să prezint materialul la un colocviu de haiku, unde nu există epigramiști și nici autorii de senryu nu sunt prea mulți.
Pe urmă mi-am zis: de ce nu? Și am făcut public studiul, cu riscul crescut de a fi judecat de epigramiști. Că am riscat în privința comparațiilor, a clasificării și mai ales a exemplelor, asta e clar.
Dar cât privește faptul că un senryu poate fi confundat ușor cu o glumă sau o vorbă de duh, aici te contrazic. Nu e vorba în primul rând de forma fixă (tristih de forma 5-7-5), cât de conținut. Ce spui tu seamănă cu acuza "epigrama este un banc versificat". Așa cum o epigramă nu este un banc versificat, tot așa un senryu nu este niciodată un aforism, o glumă sau o vorbă de duh.
Bineînțeles că oricine poate prelua studiul, fie în vederea publicării, fie în vederea prezentării într-un cenaclu. Dacă observațiile la adresa materialului ajung și la mine, e și mai bine.
Mulțam pentru aprecieri și steluță!
Pe urmă mi-am zis: de ce nu? Și am făcut public studiul, cu riscul crescut de a fi judecat de epigramiști. Că am riscat în privința comparațiilor, a clasificării și mai ales a exemplelor, asta e clar.
Dar cât privește faptul că un senryu poate fi confundat ușor cu o glumă sau o vorbă de duh, aici te contrazic. Nu e vorba în primul rând de forma fixă (tristih de forma 5-7-5), cât de conținut. Ce spui tu seamănă cu acuza "epigrama este un banc versificat". Așa cum o epigramă nu este un banc versificat, tot așa un senryu nu este niciodată un aforism, o glumă sau o vorbă de duh.
Bineînțeles că oricine poate prelua studiul, fie în vederea publicării, fie în vederea prezentării într-un cenaclu. Dacă observațiile la adresa materialului ajung și la mine, e și mai bine.
Mulțam pentru aprecieri și steluță!
0
RSDane,
Referitor la aprecierea mea că senryuul nu are reguli de compunere la fel de stricte ca epigrama (gândind mai ales la elemente de conținut) și că acesta se poate confunda cu un aforism, sau cu o vorbă de duh, sau cu o pastilă umoristică, să știi că nu m-am hazardat în necunoștință de cauză. Când am aflat prima dată de senryu și apoi când am început să mă documentez cât de cât, am înțeles că el este o variantă umoristică a haikuului, adică trebuie să respecte regulile haikuului nu doar ca formă, ci și pe acelea legate de anotimp (natură) și pe acelea legate de opoziția dintre două planuri etc. Chiar și din volumele de senryu primite de la tine și din senryuurile trimise de tine revistei pe care o conduc am dedus asta. Apoi, încet-încet, am văzut că regulile sunt tot mai ”relaxate”, că este de ajuns să fie prezentă în senryu doar ”natura umană”, sau ”condiția umană”, sau nici acestea. Se vede ușor asta inclusiv la exemplele date de tine în studiul pe care îl discutăm. Apropo de această relaxare și de posibila confuzie despre care vorbeam, apare în studiul tău, ca senryu, tristihul: ”Sunt tare bolnav./ Voi lua medicamente/ să mor sănătos.” Mie mi se pare că seamănă și cu genul definit de tine ca ”pastilă umoristică”. Și ca să continuăm cu ”armele tale”, prezinți ca ”pastilă” o poantă a lui Noni Gagniuc, pe care eu, pe loc, fără vreun efort și fără să schimb nimic important, o transcriu ca senryu : ”s-a plâns că de-un timp/ soțul ei doarme ne-ntors – / ne-ntors acasă”. Adică de ce acesta n-ar fi senryu, iar cel cu ”muritul sănătos” este?! Și încă trei, tot pe loc, dintr-un alt autor celebru de ”pastile”, Mihai Frunză. Le-am luat de pe blogul său și le-am pus ca tristih 5-7-5: ”gelos la culme -/ își urmărește soața/ și când vorbește”, sau ”cabană-n Bucegi -/ cei care-i fac reclamă/ spun doar prăpăstii”, sau ”poetul minor -/ e preferatul unui/ critic pedofil”. De ce n-ar fi senryuuri aceste ”pastile”, transcrise sub formă de tristih? Continuînd discuția într-o chestiune mai personală spun că și eu, ani buni, înainte de a scrie epigrame și la începutul acestei perioade, am scris și publicat în tot felul de reviste și almanahuri, sute și sute (poate mii) de ”pastile”, sub diferite titluri (”Când despici firul în patru”, ”Auzi, vorbă!”, ”Nedumeriri” etc.) pe care le-am inclus și în primele două cărți ale mele, în 2006 și 2007. Chiar și pe Agonia am postat o parte din acestea. Acum, le-aș putea transforma pe unele în senryu? Sau este autoplagiere?!
Cei care mă cunosc cu adevărat (Dane tu ești unul dintre ei) o să-și dea seama că m-am angajat în polemică nu doar să mă apăr, sau pentru a contrazice de dragul contradicției, ci pentru a mă lămuri (acolo unde am întrebat, sau acolo unde se apreciază de alții că greșesc).
Numai bine !
Cornel
Referitor la aprecierea mea că senryuul nu are reguli de compunere la fel de stricte ca epigrama (gândind mai ales la elemente de conținut) și că acesta se poate confunda cu un aforism, sau cu o vorbă de duh, sau cu o pastilă umoristică, să știi că nu m-am hazardat în necunoștință de cauză. Când am aflat prima dată de senryu și apoi când am început să mă documentez cât de cât, am înțeles că el este o variantă umoristică a haikuului, adică trebuie să respecte regulile haikuului nu doar ca formă, ci și pe acelea legate de anotimp (natură) și pe acelea legate de opoziția dintre două planuri etc. Chiar și din volumele de senryu primite de la tine și din senryuurile trimise de tine revistei pe care o conduc am dedus asta. Apoi, încet-încet, am văzut că regulile sunt tot mai ”relaxate”, că este de ajuns să fie prezentă în senryu doar ”natura umană”, sau ”condiția umană”, sau nici acestea. Se vede ușor asta inclusiv la exemplele date de tine în studiul pe care îl discutăm. Apropo de această relaxare și de posibila confuzie despre care vorbeam, apare în studiul tău, ca senryu, tristihul: ”Sunt tare bolnav./ Voi lua medicamente/ să mor sănătos.” Mie mi se pare că seamănă și cu genul definit de tine ca ”pastilă umoristică”. Și ca să continuăm cu ”armele tale”, prezinți ca ”pastilă” o poantă a lui Noni Gagniuc, pe care eu, pe loc, fără vreun efort și fără să schimb nimic important, o transcriu ca senryu : ”s-a plâns că de-un timp/ soțul ei doarme ne-ntors – / ne-ntors acasă”. Adică de ce acesta n-ar fi senryu, iar cel cu ”muritul sănătos” este?! Și încă trei, tot pe loc, dintr-un alt autor celebru de ”pastile”, Mihai Frunză. Le-am luat de pe blogul său și le-am pus ca tristih 5-7-5: ”gelos la culme -/ își urmărește soața/ și când vorbește”, sau ”cabană-n Bucegi -/ cei care-i fac reclamă/ spun doar prăpăstii”, sau ”poetul minor -/ e preferatul unui/ critic pedofil”. De ce n-ar fi senryuuri aceste ”pastile”, transcrise sub formă de tristih? Continuînd discuția într-o chestiune mai personală spun că și eu, ani buni, înainte de a scrie epigrame și la începutul acestei perioade, am scris și publicat în tot felul de reviste și almanahuri, sute și sute (poate mii) de ”pastile”, sub diferite titluri (”Când despici firul în patru”, ”Auzi, vorbă!”, ”Nedumeriri” etc.) pe care le-am inclus și în primele două cărți ale mele, în 2006 și 2007. Chiar și pe Agonia am postat o parte din acestea. Acum, le-aș putea transforma pe unele în senryu? Sau este autoplagiere?!
Cei care mă cunosc cu adevărat (Dane tu ești unul dintre ei) o să-și dea seama că m-am angajat în polemică nu doar să mă apăr, sau pentru a contrazice de dragul contradicției, ci pentru a mă lămuri (acolo unde am întrebat, sau acolo unde se apreciază de alții că greșesc).
Numai bine !
Cornel
0
NL
Ideea asta mă cam scurmă
Așa că o exprim mai jos:
Umorul este pân-la urmă,
Un lucru foarte se(n)ryos!!
Ideea asta mă cam scurmă
Așa că o exprim mai jos:
Umorul este pân-la urmă,
Un lucru foarte se(n)ryos!!
0
DNCornel, ți-am citit de mai multe ori comentariul, dându-ți dreptate cu mintea și contrazicându-te cu intuiția. Încet-încet, mi-am pus ordine în idei.
În primul rând, senryul nu are aceleași rigori cu haikuul. Pot lipsi kigo și kireji. Cu alte cuvinte, aspectul sezonal (kigo) nu este obligatoriu. Dar prezența lui nu transformă un senryu în haiku. Pot lipsi și cele două planuri, deci liniuța (kireji) nu e nici ea obligatorie. Dar de multe ori, cele două planuri te ajută să creezi o antiteză sau, pur și simplu, un cadru pentru faptul concret pe care îl descrii.
În al doilea rând, toată demonstrația ta se bazează pe exemple. Ori, cu exemple, îți pot demonstra oricând că o epigramă este:
- un banc versificat (am citit câteva la autori de renume);
- un rebus, bazat pe ligamente, de exemplu;
- o definiție enigmistică (îmi plăceau cele ale lui Andrei Ciurunga);
- un aforism sau o pilulă; dacă versifici pilula lui Gagniuc, va ieși o epigramă simpatică;
Și totuși, epigrama nu este nimic din toate astea. La fel, senryul nu este un rebus, o glumă, un aforism, o pilulă. Este altceva. Dar, ca și epigrama, se apropie uneori de toate acestea.
Unde e greșeala, după părerea mea. Vorbim de conținut, nu de formă. Cu toate astea, singurul lucru folosit în demonstrația ta este forma: poți mai ușor să transpui o pilulă în senryu decât în epigramă.
Separat de asta, îți pot da un exemplu de concluzie falsă. De câte ori îmi tund barba (o știi, e căruntă) îmbrăcat într-un tricou negru, are loc un fel de magnetism: firele albe cad pe tricou, firele negre cad în chiuvetă. Mi se întâmplă sistematic, deci aș putea trage o concluzie “științifică”, nu?
Vili, mulțumesc pentru ajutor. Cu ajutorul catrenului tău, pot demonstra ușor că epigrama este un rebus. Nu știu exact cum se numește procedeul folosit, dar Cornel știe cu siguranță.
Revenind la conținut, catrenul tău (o fi epigramă, n-o fi) îmi place tare mult, pentru că exprimă la modul umoristic crezul meu dintotdeauna: umorul este un lucru foarte serios!
Mulțumesc!
0