Balul gospodarilor (h)umoriști

În perioada 10-12 iulie 2015 a avut loc Festivalul internațional de caricatură și literatură umoristică „Umor la...Gura Humorului”, ediția a XXV-a, organizat de Primăria Gura Humorului, Primăria Mănăstirea Humorului, Consiliul Județean Suceava, Centrul Cultural Gura Humorului, Centrul Cultural Bucovina.
Cei trei CUCi chemați la festival - Petru Brumă, Ananie Gagniuc și cu mine - au primit invitația cu mare bucurie, drept care joi seara s-au urcat în trenul de Suceava. E posibil ca cei care mă cunosc mai bine să mă întrebe: dacă tot erați trei, cum de n-ați mers cu mașina, ca altădată? Motivul a fost că am plecat împreună, dar ne-am întors separat. În plus, ca proaspăt pensionar, am niște cupoane CFR. Când să le folosesc dacă nu la un drum atât de lung?
Mersul la clasa a II-a o noapte întreagă presupune un somn chinuit, cu întreruperi, ceea ce a dus la un deficit de odihnă care s-a accentuat pe toată durata festivalului. A trebuit să recuperăm prin reprize scurte de somn între două activități, ceea ce mi-a adus aminte de perioada armatei, când eram în stare să ațipesc în cele mai ciudate poziții.
De partea literară a festivalului s-a ocupat primarul comunei Mănăstirea Humorului, Constantin Moldovan (Nelu pentru prieteni, Neluțu pentru doamne și domnișoare), poet și epigramist talentat în timpul liber. Am fost cazați cu toții la diverse pensiuni din comună, aflate la distanțe destul de mari. Asta a complicat adunarea grupului, fiind necesare mai multe mașini pentru transport.

Deschiderea festivă a avut loc vineri la ora 17 pe treptele Muzeului Obiceiurilor Populare din Bucovina, la fel ca în fiecare an. Moderator a fost indestructibila Elvira Romaniuc, pe care organele locale au otrăvit-o, au împușcat-o și în final au scos-o la pensie. Dar când a venit vremea festivalului, au constatat că fără ea nu se poate și au rechemat-o la post.
Publicul era destul de numeros. Nu pentru că erau mulți amatori de cultură, ci pentru că festivalul face parte dintr-o festivitate de proporții, numită Zilele Humorului. În plus, în fața muzeului erau instalate mesele unde caricaturiști renumiți imortalizau fără bani orice mutră dornică de a-și vedea defectele exagerate pe hârtie.
În aceste condiții, văzând că e rost de publicitate gratuită, pe treptele muzeului au apărut și au ținut discursuri pe rând doi primari, un prefect, un vicepreședinte de Consiliu județean și doi senatori. Abia la extremitățile grupului de personalități puteai vedea doi oameni de cultură, conducătorii celor două secțiuni, Ștefan Popa Popa’s la caricatură și Cornel Udrea la literatură umoristică. Dacă spuneți că sunt rău, aveți dreptate, dar așa trebuie să fie un umorist. Adevărul este că fără cei doi primari, Marius Ioan Ursăciuc și Constantin Moldovan, festivalul nu ar fi avut loc. Cu siguranță, Consiliul Județean a avut și el rolul lui, probabil o parte din finanțe de acolo au venit.




Cu un terorist, isprava, demnă doar de marțieni, e c-ar fi rămas Suceava fără politicieni.




Sub afiș, la festival, Gârda, după cât se pare, este tot mai sus pe val, ține-n brațe-o senatoare.


După discursuri, am intrat cu toții la parterul muzeului, unde era amenajată expoziția de caricaturi a participanților la festival. Am fost întâmpinați cu pișcoturi de șampanie, care nu degeaba se chemau așa. Paharele și caricaturile erau la fel de spumoase. În paralel, o parte din umoriști s-au înghesuit la mesele cu caricaturiști, unde l-am revăzut cu plăcere pe maestrul constănțean Leonte Năstase.




Zice Nae, răgușit, pe un ton surprins ușor, dup-o tură de privit: “Uite, și-ăștia au umor! “




Un artist din cei ce-mi plac, strigă cât îl ține gura: Vino neamule, să-ți fac fără bani caricatura!


Conform programului, la ora 22 am fost culeși cu toții de pe la diversele pensiuni și transportați la Hanul Ariniș, pentru a participa la Balul gospodarilor “Humorenii în sărbătoare”. Odată ajunși, am avut o adevărată surpriză - câteva sute de participanți, toți în costume populare, așezați la mese, care abia așteptau să înceapă muzica și dansul. Timp de șase-șapte ore s-au încins hore și sârbe în bătătură. Privită de la o oarecare distanță, mulțimea imensă de oameni care juca pe iarbă era impresionantă, încât unul dintre noi mi-a șoptit: “Ãsta e un adevărat Woodstock!” Pe mine m-a dus gândul mai degrabă la o mare nuntă țărănească, în care toți eram invitați din partea nașilor.
Umoriștii aveau masa lor. Privindu-i, mi s-a făcut rușine. Aproape toți aveau costume populare - ii, fote catrințe, ilice… Fusesem avertizat dar, din cauza timpului scurt, n-am avut timp să-mi caut ceva potrivit. Eu, cu cămașa mea albă, arătam ca un civil într-un pluton de soldați. Ananie Gagniuc avea o cămeșoaie cu motive populare care, culmea, îi era largă. Nae Bunduri, invidios pe cureaua lată a lui Florin Rotaru, și-a amintit c-a avut și el odată… maximum de două ori. Așa că, nesuportând comparația, a plecat la pensiune destul de repede.
Ioan Toderașcu și-a justificat prezența.




Ioan Toderașcu: Un singur lucru aș avea de zis, și-l spun acum, să fie foarte clar: Eu am venit la bal c-un scop precis, să creadă lumea că sunt gospodar!





Am în suflet foc și jar, m-am îndrăgostit pe loc: cu costumu-i popular, Carmen e frumoasă... foc!




Dintr-un grup așa ciudat de-umoriști contemporani, toți aici s-au demascat: sunt, de fapt, niște țărani!


Noi, constănțenii, am avut clipa noastră de glorie. La un moment dat, orchestra a intonat “Cântă CUCU-n Bucovina”. Au urmat exclamații unanime: “Ia uite ce repede s-a dus vestea!”
Am mâncat, am băut, după care am ieșit cu toții la joc. Ananie Gagniuc a renunțat destul de repede, pentru că după ce a tropăit câteva secunde, ceilalți dansatori au fugit care încotro, crezând că e cutremur de pământ.




Cântă măi cobzar din gură și din cobză zi-i cu dor, că s-a-ncins în bătătură hora umoriștilor




C-am venit nu-mi pare rău, tot mai bine mai târziu să mai fiu odat’ flăcău... și promit c-am să mai fiu!


Ajunși acasă pe la 4 dimineața, cu o oboseală plăcută în oase, am dormit neîntorși, până când ceasul ne-a amintit că urmează programul zilei de sâmbătă.

După micul dejun, îmbarcați în două microbuze, am mers mai întâi la Muzeul Memorial Ciprian Porumbescu din comuna Stupca, actualmente Ciprian Porumbescu. O ghidă ne-a prezentat exponatele și ne-a povestit despre viața scurtă dar bogată în trăiri intense a compozitorului. Pe toată durata vizitei, ne-au însoțit acordurile Baladei. Vizita s-a terminat cu două fotografii de grup. Spre deosebire de alte festivaluri, la Gura Humorului au fost nu una, ci în total vreo șapte poze de grup. Să le numărăm, prima a fost cea de la Balul gospodarilor.




Jos, sub imnul suspendat, ceata mea de pițigoi iar s-a fotografiat și-astfel am ajuns la doi.




Stând pe trepte la muzeu, Vali e atât de roză că n-a fost deloc prea greu să apară-a treia poză.




Stă aici, nemuritor, toți urmașii să îl vadă pe acel compozitor c-o mirifică Baladă


Următorul obiectiv (deja vorbim în termeni de turism) a fost Chilia lui Daniil Sihastrul. Un călugăr ne-a prezentat istoria grotei, a sihastrului Daniil, a lui Ștefan cel Mare și a Mănăstirii Putna. Grota săpată în stâncă a captat atenția umoriștilor atât de mult încât s-au fotografiat în ea, lângă ea, sub ea, deasupra ei... Și, evident, a urmat o fotografie de grup.




Într-o grotă dintr-o stâncă, Daniil Sihastru-a stat, nu prea ‘naltă, nici adâncă, numai bună de rugat.




Cu călugărul la sfat, toți fiind numai urechi, Sfichi-al nostru-a completat cu istorii noi și vechi.




Pe-un tăpșan mai înclinat, lâng-o grotă de sihastru, grupul iarăși s-a pozat și-am ajuns deja la patru


După chilie am ajuns repede la Mănăstirea Putna. Am admirat biserica în exterior și interior, am făcut fotografii la mormântul lui Ștefan cel Mare după care, însoțiți de un ghid, am vizitat muzeul mănăstirii.




Vezi la Putna, la intrare, Judecata de apoi, unde-ajunge fiecare. Voci din public: chiar și noi?




La Ștefan la oseminte, Sfichi-al nostru s-a rugat, dar luați aici aminte, asta nu l-a ajutat.




V-ați oprit din numărat? Dacă nu aveți scleroză, foarte bine-ați calculat: grupu-i la a cincea poză.


Masa de prânz a avut loc într-o anexă a mănăstirii, gazdă fiindu-ne părintele Isac. Cum pe mese se găseau nu numai bucate bine preparate, dar și băuturi (felul întâi și felul doi), pe la desert au începu să curgă epigramele.

Petru Ioan Gârda - Arhondarului Isac
La Putna, domnul arhondar
Conduce exemplar cantina;
Mancarea este buna, dar
Mai mult imi place tescovina.

Nicolae Bunduri - Preotului Isac
Când văzui ce multe-aduce
Să hrănească-această turmă,
Mi-am făcut o sfântă cruce
(Sper că nu e cea din urmă)

Dan Norea - Coabitare cu părintele Isac
Vă spun aici și-acum despre ce-i vorba
Și sper că sesizați unde e drama:
Văzându-ne cum înghițit-am ciorba,
El stoic ne înghite epigrama.




La călugări în grădină, flori, verdeață, poți să mori, dar în partea feminină, grupul nu-i lipsit de flori.




Dup-o masă-așa fierbinte, fotograful cam uitase, grupu-a ascultat cuminte și-am ajuns deja la șase.


Următorul popas l-am făcut în Parcul Ariniș din Gura Humorului. E un parc de distracții care îmi amintește de bâlciurile din copilăria mea. Dar noi nu de asta ne aflam acolo. Până la destinația finală, am parcurs per pedes un drum destul de lung, la care s-a încumetat doar jumătatea mai rezistentă a grupului. Traseul trecea peste o punte suspendată, pe care umoriștii se legănau precum elefanții pe pânza de păianjen. Cele mai mari emoții le-a avut Vali Slavu, care suferă de un fel de acrofobie. Ea îi spune scarofobie, pentru că se manifestă mai mult la coborâtul scărilor.
Am ajuns la ultimul obiectiv al excursiei - un telescaun cu care am urcat pe o culme, de unde poți admira o panoramă splendidă a orașului Gura Humorului. Până la culme, culmea a fost că Vali Slavu n-a avut în telescaun niciun fel de emoție. Niciodată n-am înțeles femeile!




N-are toane feminine, Vali are-acrofobie, dar aici se simte bine. Însă Todo, nu se știe.




Peisaju-i minunat. Pân-a nu ajunge-n noapte, iar ne-am fotografiat. Număru-a ajuns la șapte.


După o scurtă odihnă, fiecare la pensiunea lui, s-a reunit grupul pentru cina festivă. De data asta, avantajați am fost Gagniuc și cu mine, pentru că cina a avut loc la pensiunea unde eram cazați noi doi. Mâncarea și băutura au fost din belșug, dar punctul de atracție a fost berbecul la proțap.




Din berbecul la proțap a mâncat întreaga masă și îmi trece-așa, prin cap: totuși, viața e frumoasă!


Cornel Udrea a chiulit de la cină. În lipsa lui, Ananie Gagniuc și-a asumat rolul de moderator și a lansat un recital de epigramă. S-a dovedit a fi fost o idee excelentă, pentru că la festivitatea de premiere de duminică dimineață au fost invitați pe scenă numai premianții. Nefigurând în clasament, ar fi plecat acasă fără să recite o epigramă umoriști renumiți - Bâlici, Diviza, Gârda, Toderașcu, Rotaru, Abel, Bălăceanu... Din recital, am reținut șarjele lui Bunduri la adresa gazdei.

Gospodarilor din Gura Humorului
Primarul vostru-i gospodar,
C-a reușit în patru ani
Să-și construiască vilă, doar...
Cu patru cărămizi... de bani!

Primarului Neluțu Moldovan din Mănăstirea Humorului
Am observat întâmplător
Că-n “Mănăstire”, pe-ndelete,
Neluțu când citește-umor…
Icoana plânge pe perete.

După Bunduri a urmat în recital Florin Rotaru. Cu îngrijorare am observat că, de la festival la festival, Florin e din ce în ce mai răgușit. Dintr-o dată, mi-a căzut fisa: îi calcă pe urme lui Bunduri! Odată ajuns la Constanța, mi-am cumpărat două kilograme de înghețată. N-am răgușit prea mult, dar prima epigramă mi-a ieșit destul de bună. Nu v-o spun, mi-am propus să iau un premiu la următorul festival. Nu sper chiar la premiul I, că răgușit ca Bunduri nu voi fi niciodată.
Profitând de un moment de liniște, ne-am adunat pe terasă toți agoniștii prezenți, pentru o fotografie de subgrup.




Sună goarna-n depărtare către toți epigramiștii: Hai, veniți la adunare! Stai așa, doar agoniștii!


Pe durata cinei, a fost lansat un concurs de epigrame ad-hoc. Trebuiau realizate două epigrame, prima cu rimele „berbec - stat”, a doua cu tema “Bal la mănăstire”. Juriul, compus din Gheorghe Bâlici, Nelu Gârda și Nelu Moldovan, a stabilit un clasament cât se poate de corect, judecând după râsetele care au însoțit citirea epigramelor. Premiile au fost acordate în ordine: 1. Nicolae Bunduri (o sticlă de vodcă), 2. Florin Rotaru (o sticlă de șampanie), 3. Vali Slavu (o sticlă de vin). Vă redau epigramele câștigătorului.

Rime “berbec-stat”
Pe soacra mea cu bani la cec
Și-un libidou nelimitat,
A pus-o capră, un “berbec”
…și ea a stat.

La balul gospodarilor
Gospodarii din Humor
Fac un bal ce te uimește
Că dansează -ghinișor-
Însă beau... gospodărește.




Cei mai buni, mai de valoare, însă văd o diferență: premianții râd mai tare, juriul de conveniență.


Spre sfârșitul serii, l-am văzut pe Nelu Gârda ușor îngândurat: “La festivalul ăsta am fost în toate juriile posibile și n-am luat niciun premiu. Sper să nu devină un blestem!”
Seara de sâmbătă a avut, din păcate, un final nefericit. În timp ce se îndrepta spre mașina personală (din cauza căreia n-a băut toată seara), lui Eugen Sfichi i-a alunecat piciorul, a căzut într-un șanț și a fost luat cu salvarea. Ulterior am auzit că, având o fractură la șold, a trebuit să fie operat la spitalul din Tg. Mureș, unde a fost internat prin grija primarului Nelu Moldovan.

Festivitatea de premiere a avut loc duminică dimineața în amfiteatrul Casei de Cultură. Sala era plină ochi, dar explicația a venit după premiere: a urmat decernarea unor diplome pentru jumătate din elevii orașului.
Sar peste discursurile politicienilor și ale organizatorilor. Sar peste recitalul comediantului Constantin Tiron, care nu m-a încântat în mod deosebit. Sar și peste premierea caricaturiștilor, care justifică atributul “internațional” din denumirea festivalului. Atât în juriu cât și în lista participanților, puteai regăsi zeci de nume din zeci de țări. Evident, participanții sunt atrași de renumele caricaturiștilor români, în frunte cu Ștefan Popa Popa’s.




Va începe-un recital, l-am văzut de-atâtea ori, însă niciun festival cu atâția spectatori.


Ajung, în sfârșit, la premianții concursului de literatură umoristică. Citez din materialele primite de la organizatori.

Juriul format din:

1. Cornel Udrea – președintele secțiunii literatură umoristică
2. Ioan Petru Gârda – membru
3. Ioan Toderașcu – membru
4. Carmen Veronica Steiciuc – membru
5. Elvira Romaniuc – secretar juriu

A decis acordarea următoarelor premii:

SECȚIUNEA POEZIE




Este publicul atent , toată lumea vrea să știe cine e în clasament cel mai bun la poezie.


PREMIUL I
Vasile Vajoga –Iași

PREMIUL II
Vasile Larco – Iași

PREMIUL III ex aequo
Ananie Gagniuc – Constanța
Marian Grigore Dobreanu – Tg Jiu

MENȚIUNI neremunerate
Gheorghe Gurău – Galați
Nicolae Bunduri – Brașov
Cătălina Orșivschi – Vama, Suceava

SECȚIUNEA EPIGRAMÃ




Vine Vera să ateste: “Că ești mic nu-i nicio dramă, știe lumea cine este cel mai mare-n epigramă!”


PREMIUL I
Constantin Tudorache – Ploiești

Unui cuplu
Cândva, de mână au plecat,
Timizi, de la un bal mascat,
Și-au mers așa, întreaga viață...
Uitându-și măștile pe față.

Viața e un carnaval
Și ploaia și vântul și valul,
Cu mult mai ușor le suporți,
Când știi să-ți alegi carnavalul
Și masca pe care s-o porți.




Concurenții protestează: “Doamna Vera, e destul, Nae la această fază este-un mare nesătul”


PREMIUL II, ex aequo
Nicolae Bunduri - Brasov

La Mamaia … ca la Rio
La carnaval, pe timp frumos,
Fetiței cu sclipiri de stea,
I-a dat chiar mă-sa masca jos
(Că “jos” n-avea nimic pe ea).

După mascarada de zece ani
Un Președinte arțăgos
Stătea posac (era și cazul!)
Și nu-și dăduse “masca” jos
Că nu avea la el . . . “obrazul” .

Valentin David – Orastie

Cu mască, fără mască?
Purtând mascații zilnic anatema,
Secretul meseriei ii apasă,
Mă bulversează ne-ncetat dilema:
Își scot sau nu cagulele acasă ?

Fără mască
Mă tot vorbește soacra pe la spate,
Că plictisit deja de-acest refren,
Am invitat-o la siceritate,
Smulgându-i masca. (cea de oxigen).




Ianuș a venit ușor, are foarte-aproape casa, dar și Vali are-umor, deși stă în Aninoasa.


PREMIUL III, ex aequo
Emil Ianuș – Horodnicul de Sus, Suceava

Deghizare politică
El și-a pus mască de miel
Și dulceață în palavră,
Dar după alegeri, el,
Fără mască, vezi că-i javră!

Corupți, intercepție, anchetă, demascare
Vrând să scape de-nchisoare
Cei ce prind să recunoască
Mulți se tem de...CELULAre,
Însă și mai mulți DE-MASCÃ!

Vali Slavu – Aninoasa

Intervenția trupelor speciale
De-o vreme, găștile rivale
Încep să se măcelărească,
Pe drum, cu săbii și pumnale,
Încât rămân mascații... mască!

Băbuțele la salonul de înfrumusețare
Când cu fond de ten își dau
Și cu mult rimel pe gene,
Nu mă mir, doar măști aveau
Și mumiile-egiptene!

MENȚIUNI neremunerate

Laurentiu Ghiță - Bucuresti

Politicieni și actori
Când rolul lor, în fine, încetează,
Îi vezi cam cine sunt, cu-adevărat:
Actorul, după ce se demachiază,
Ministrul, după ce e demascat!

Politicienilor români
Domină, după-un studiu curajos,
La politicieni, categoria
Acelor ce le-am spune: MASCA JOS,
În fața câtorva - JOS PÃLÃRIA!

Eugen Sfichi – Bacau

Exercițiu de rutină
Sfârșind repetiția-n teatru își strânge
Chiar masca ce-i este în slujbă reper,
Nu-i masca ce râde, nici masca ce plânge,
Ci-i masca de gaze, fiind pompier.

Constatări metalifere
Patronii, ce munții înhață
Și scot minereuri din care
Pun auru-n largi buzunare,
Își dau și arama ...pe față.




Slabă este, precum paiul, dar ființa-i intrinsecă ne comunică “Știți, raiul este-ntr-o bibliotecă.”


Violeta Urda – Bucuresti

Cu mască, fără mască (de oxigen)
Departe de-a o recunoaște,
Pe soacră-sa, figură mare,
Fu cât pe-aci să o demaște
În sala de Reanimare.

Cochetărie
Și-a pus o mască naturistă,
Ce-i face chipul de artistă,
Aspectul mat și luminos...
Ce rost mai are s-o dea jos?




Scena are în dotare Romaniuc și Ursăciuc, dar vedem că cel mai mare e Gagniuc.


Toți premianții prezenți au recitat pe scenă câte trei epigrame sau o poezie. Dar publicul a savurat mai mult decât orice recitalul lui Ananie Gagniuc, un showman care le-ar putea da lecții celor de la Stand-up comedy.
Înainte de a părăsi scena, Nelu Moldovan le-a adresat participanților invitația de a veni și în 2016.

Eu știu că voi aveți destul umor
Și pentru că Humoru, -n veci, nu moare,
Vă așteptăm și anul viitor,
Dar nu cu-așa o poftă...băutoare!

Închei mulțumind organizatorilor atât pentru primirea peste orice așteptări, cât și pentru efortul de a-mi trimite toate materialele necesare. Mulțumiri speciale pentru fotografiile primite de la Laurențiu Bădicioiu, un artist fotograf în adevăratul înțeles al cuvântului.
Aș mai povesti, dar am treabă: plec să-mi caut o ie cu motive populare, pentru festivalul de anul viitor.



.