Dan Mitrut

mai multumesc Orianei pentru versuri.

licuricii mei, alaturi sa fie de incercari si reusite.

si eu cred ca are trebui sa faca asta Licorna.

asta ar fi cea mai frumoasa apreciere pentru mine, sa faca sa traiasca samanta basmului si sa se daruiasca altora din inima in inima

si eu multumesc asemeni, ca nu ai uitat de cea mai veche forma de comunicare intre oameni, de dincolo de timp.

Licornei, de dincolo de timp

ce sa zic? sunt fericit ca mai sunt oameni ce inteleg

ca lucrurile simple sunt cel mai greu de spus.

tuturor celor ce s-au adapat pana acum din basm.

sunt fericit de Lavinia care, chiar daca a crescut a venit la Arborele Ceresc sa soarba povestea.

ma intreb uneori daca atunci cand scrii nu cumva si canti.

pentru ca pe mine ma incanta sonoritatea, simplitatea aceea adanca ce face ca versurile sa se lege intre ele asemenea unui lant din teci de papadie.

nu pot trece fara sa remarc. cand te citesc am mereu impresia ca trebuie sa ma misc in varful picioarelor, pentru a nu deranja norii, transparenta si spiralele deschise parfumuluii de levantica. e parcao mana de tamaduitor aici. am constatat atitudinea asta in poezia ta. probabil o profesie legata de tamaduirea semenilor.

acest fel de a scrie, drag mie, incununeaza in el o stare discreta de osmoza cu tot ce reprezinta lumina si umbra, minune si tacere.

linistea ta nu e sumbra, metafora vine dincolo de tine, iar tu ii scrii asa de frumos zborul, incantare pentru unii ochi de aici, la care si eu ma alatur cu bucurie.

un cititor discret.

mie personal, imi e dor de Lavinia cea din \"Caruta copilariei\". acolo era ea in toata splendoarea fiintei interioare, acolo ea vrajea lumea pe unde trecea. acolo era ea cea adevarata.

imi e dor de Lavinia cea din \"Jumatate de vioara\", unde copilul descoperea fascinat ca muzica, si in general arta, nu e doar un artefact pe care se pot obtine aprobari si strangeri de mana, ci asumari ale integii vieti, teama, emotia cu intreaga fiinta.

trecerea dincolo de oglinda era fireasca. Lavinia cea veche comunica stari infioratoare, iar zicerile ei aveau efect de descantec.

astazi, desi mai cocheta in cuvinte, desi mai dezinvolta, drumul ei se indreapta in mod inevitabil in cotidian, aici unde \"adevarata literatura\" inseamna de toate pentru toti. departe de mine intentia de a nu remarca calitatea scrierii.

supusa unei atente critici literare, azi, se poate constata, ca de dragul imblanzirii cuvintelor, textul nu mai este el, metafora se dilueaza dupa aparente si forta constructiilor poetice pierde in avantajul exteriorului.

Lavinia cea din \"Jumatate de vioara\" te striga, te cauta. de tine depinde sa ai forta de a ramane tu insati, sau, dupa imprejurari, sa lasi miracolul sa te astepete nedrept, la o rascruce pe care o vei ocoli mereu, de dragul......


un sfat. normal,e subiectiv. si cu toate astea

lupta dintr Iacov si Inger e cu adevarat inegala caci Ingerul era Insusi Dumnezeu.

iar poezia asta e o aratare cu degetul spre raceala oamenilor, aparenta caldura e doar focul de fosfor.

Adi are foarte mare dreptate:

\"Suntem prea reci ca să placem căldurii
Si prea întunecați pentru lumină\"

sau

\"Ne este de multe ori tolba cu minuni deșartă,
Goală de vise, de speranțe;
Gol ne este sufletul de existența
Celorlalți...\"

\"Niciodată nu vom primi binecuvântarea
Căci zorile se revarsă
Fără soarele de altădată...\"

asa e, cata dreptate are: in loc sa manutim universul , sa ne indeplinim misiunea, nu mai avem puterea sa facem sa rasara zorilor nostri, soarele de alta data.

sunt versuri de o duritate profetica pentru ca asta e Adevarul.

sa dormim, da, asa zic unii. mai bine sa ne facem ca nu se intampla nimic, sa spoim lumea asta ce cade, cu niste aripi moarte ce nu mai pot sa zboare.

somul ar fi un fel de anestezic. la rece fiinta ingenunchiaza somului. dar e un somn fara Invierea de apoi, caci somul inimii e mai periculos decat somnul ratiunii.

felicitarile mele, Adi, din inima.

acum pot sa pun si intrebari exacte pentru noi , cei mai nestiutori, dupa a zecea citire:

1.Ce sunt sau cine sunt lumile dindaratul lumilor azi-mut?

2.Ce e vatra?

3.Ce e intregralitatea opozitiei dintre tot si nimic?

4.Ce e axis mundi?

5.Ce e rasaritul euxin?

o cosmogonie avand in centru muntele sfant al dacilor.

singura mea intrebare deocamdata este de unde ai reprezentarea de mai sus?

pentru ca din lectura textelor tale pana acum nu am vazut vreo legatura cu Traditia Primordiala.

te-as ruga sa ne faci o explicitare a simbolurilor din cuvinte folosite si a semnificatiilor lor.

cu respect DAN

Gabi, imi pastrez parerea de la poezia anterioara.

e simplu. daca voiai sa arati imperfectiunea taierii cu forme neregulate si scoaterea samburilor, nu ai fi insistat pe evidentierea formei. sau eu sti, poate chiar asta lasai sa se vada.

m-a dus cu gandul la capcana sau cheie trecerea : \"usor defect inerent\"-\"defect major\". poezia suna ca un curs de design si am zis: stai asa, unde vrea sa ajunga?

in mana lui Gabi orice fruct devine idee pura. cred ca citricele de aici sunt stoarse de insasi materialitatea lor, iar taierea cu forma neregulata aboleste orice geometrie care ar incerca o incadrare descriptiva.


cateva ar fi locurile unde as vrea sa ma opresc:
\"(recognoscibile după parfum
și după gustul acid ca o metaforă coaptă
la Ecuator)\"

paranteza asta, o explicatie ciudata dupa ultimul vers se salveaza datorita comparatiei << gust acid ca o metafora coapta>>

\"incrustatiile argintii/ in coaja verde, amara\" ma intorc inapoi in senzorial, un fel de dus cu zeama de lamaie, binefacator pentru trezirea simturilor.

mai cred ca \"defectul major\" e o capcana si asta pentru ca defamiliarizarea pe care o presupune acest fel elevat de a scrie, ma refer la scriitura lui Gabi, ma provoaca sa caut dincolo de figurile de stil. \"taierea cu forma neregulata\" ma tine pe loc,trebuie sa observ o taiere cu forma. o actiune care are ca rezultat final o structura. aici gasesc eu \"piatra unghiului\" a acestui text.

imaginea samburilor e iar senzoriala, culoarea acului inrosit de spirtiera, negru catifelat puternica si ea insasi idee-forta.

iata-ma!

sa fie acest drum Calea?

e ca si cum ai incerca sa linistesti o fiinta fragila prin sensibilitatea perceptiei.

ordinea e fireasca. pentru a zbura mai intai trebuie sa mergi. pentru a invia mai intai trebuie sa simti spinii:

\"putin mai avem de mers
cu talpile goale
pe asprele pietre ce dor,
ce vor sa ne pietruiasca trecerea,
inca putin
si ne vom inalta intr-un zbor
fara fosnet,
fara margine,\"

zbor fara fosnet, fara margine? incerci sa sondezi granitele Tainei, luminand orizontul zborului, prin liniste? da, asta da incercare.

ai descoperit ca in urma erau neintelese, nestiute si neintamplate s te-ai trezit deodata ca acestea conteaza. ai vrea sa le gasesti rostul si....

ai luat-o pe jos, pe pietrele cele ascutite, cu sufletul la vedere.

da, asta e o Cale de A FI, dincolo de A STI.

aici sunt de partea lui vivi. go este insasi viata.

Andrei acum e in ko :)))

iar mesajul e foarte tare. de0ai avea rabdare sa calculezi toata intamplarea jocului ai ajunge sa vezi ca dincolo de rezultatul final mai mult conteaza de fapt...aruncarea cu piese in cer in ce vrei, semnul, semnalul. asta e tot ce conteaza.

ai zis o gramada in cateva cuvinte.

astept sa vada si ceilalti cat de tare e textul asta, doua lumi, una apa lemn si pamant,fier de sabie, grau, cealalta stea polara amara si lujer

da, nu mai pot decat sa tac.

de ce faceti o diferenta care nu exista? Cosmosul e aici: in floare, in iubire, in lacrima, in masa de pranz, in gheata de pe trotuar. Exista doar un Tot subtil, mereu, si numai mintea noastra face distinctii aiurite.

Cosmosul e pe genele tale cand adormi. daca nu consideri cosmica orice traire terestra, niciodata nu vom sti cum arata toata natura umana, toata fiinta, toata iubirea. vom ramane sparti si izolati ca imaginile unei oglinzi sparte.

nu mai faceti diferente care nu exista. Cosmosul e langa voi. dar.....cine are curajul sa guste minunea?

eu cred in tine, ca poti sa faci acest gest simplu: unificarea lumii intregi, pamant si Cosmos, o singura casa.

cu incredere, DAN

sunt surprins, mai mult decat placut. curge asa natural gandul inimii tale aici


ma farmeca o multime de imagini. o sa scot in evidenta cateva:

\"Peste nepăsarea copacilor
Tropotind a înserare\", imagine si sunet in acelasi timp.

sa fii tu oare unul dintre cei care aud cantecul naturii si il daruiesc celorlalti?

\"Râul curgea răsucit
Între cele două vârste ale pietrei\"
a surprinde miscarea in cuvant e lucru mare. uite, deja ai surprins apa, cea mai tainica manifestare a naturii, asta e cu aevarat deosebit.

\"Un colț de zăpadă neîncepută
Împerecheat cu trupul bătrân al punții\"

multi ar trebui sa ia exemplu de la aceste doua versuri. eu ma sesizez primul si ma emotionez asemeni unui copil, caci puterea ta de sugestie e mare.

nu stiu la care vers sa ma mai opresc. in aceasta geruita si senina seara de incantare si asta datorita acestei minunate poezii, eu, un mag de neunde, te incoronez cu o stea din Gemenii constelati. sa fie Castor, sa fie Polux?

eu o sa strig in seara asta pe aici:

Cititi Chris

nu, El nu s-a dus la culcare, nu despre vis ca oniric se spune aici. va recomand pentru mai clara informare, Teologia apofatica, a lui PseudoDionisie Areopagitul.

despre un altfel de vis e vorba, visul ca stare de contemplare. nu e o calitate a Creatorului, ci o forma prin care il putem percepe. cuvantul \"vis\" incearca sa fi e aici sinonim pentru o lucruri ce nu au corespondente in nici un dictionar sau notiune, nu tine de \"a sti\", ci de \"a fi\".

unele mituri spun ca lumea a fost creata dintr-un vis. si iar nu e oniricul perceput in cotodian.

ceva asemanator e in \"Flautul bland\" a lui Rosinante:
\"Leagănă fără să știe
Auzul.\"

e veritabil pentru ca nu stie, starea asta se apropie intrucatva de suspendarea capacitatii reflexive a mintii.

aici se gaseste ceva din \"visul\" din poezia mea.

mama mia
pai
am gasit aici figuri de stil adevarate:

\"Stateai in fata mea cu o scrisoare de magnolii,\" adica stai asa ca de-acum incepe, epitetul asta ce da spre metafora

visul alunecos din seu de pinguin adanceste starea de poezie, deja trepideaza podeaua literaturii

nodurile de sarpe deja provoaca extaz, orice cuvant care incearca sa deznoade e sortit pieirii.

eu stau, ma minunez si iar stau si ma intreb ce inseamna : dezintamplare! :)))

Andrei da la o parte prin acest \"dincolo\" lumile pline de fiinta cautatorului: \"o libertate bătută de vânt
cu șoapte coapte\"

viata apare de unde te astepti mai putin, dar tocmai aici e intelepciunea unei Clepsidre:

\"Dincolo de moartea veșnicului verde
e o lamă ascuțită pe piatră
în prag de sărbători
cu iz de cozonac fierbinte
pe vatră.\"

aici imaginea e colpesitoare din verde in piatra in aroma ancestrala a cozonacului. o fi acesta mana, pamant nemuritor?

nimic nu moare. viul in taina lui e surprins cu asa mare gingasie, ca o prelungire a fenomenelor, o hora a evenimentelor sapentiale.coada de topor usor tocita inspre lume inmugureste tocmai pentru ca mainile batrane slabesc pe zi ce trece.

iar metafora lebedei ma trimite spre ideea mitului sfasiat, lebada, Tula cosmica nestiind in ce directie o va lua manifestarea lumii.

Andrei a surprins in aluzie si elipsa, figuri preferate de altfel in poezia pe care i-am parcurs-o, o clipa din nemurire dincolo de devenire.

daca as avea putere i-as acorda pentru aceasta clipa de incantare, O STEA ARIPATA

cu respect de umblator descult prin gradini de trandafir, Magul

STAT ROSSA PRISTINA NOMINAE
NOMINA NUDA TAENEMUS

U. Eco, Numele trandafirului