Dan Mitrut

am gasit in poezie multe imagini sugestive.

mi-a placut echilibrul dintre flash-uri si ritmul ascuns al imaginilor.

cred ca poezia se concentreaza in jurul trenarului eu tu si pianul. pianul e un fel de catalizator de trairi, un cod de comunicare intre eu si tu.

\"absorbind reminiscentele delfinilor
bucati de noapte carnala\"

e o metafora de zile mari pentru delfini.

iarasi pentru mangaiere si metamorfoza in sirena:

\"in locul palmelor simt doua meduze
umede transparente inofensive
pe glezne sandale cu solzi\"

aparatul foto e un pretext, el doar da timp si spatiu imaginilor frumoase sugerate maiastru de autoare. pana la urma el se retrage subtil din decor:\"un pescarus inghite aparatul foto\"

in ceasul de sticla, adica in clepsidra, raman prizoniere toate imaginile.

undeva, de data asta nu mai e plaja, nu mai e decor,\"lumea se sfarseste si incepe\"
timpul toarce lumile. ne intoarcem asa, la sursa originara, a intregii intamplari, numite Viata.

Magul parcurge incantat versurile. si zice:

e aproape rugaciune, e aproape vaier de durere si speranta.

ce semn au lasat oamenii trimisului divin? stigmatele. de ce oare?

frumoasa mzica psalmului tau, ca un fulger prin toata misiunea lui Hristos. franturi de imagini intr-un tot bine gradat, de la drumul spre cruce,la ispita renuntarii, tradarea contrbalansata de iubirea fara de margini.

stigmate si painea noastra cea de toate zilele. apropierea de vers m-a cutremurat. si repet, in gand, stigmate si painea de zi cu zi, Doamne.

cainta se citeste in absenta verbului predicativ; ar mai avea rost un verb rostit in fata Verbului divin potential al intregii Creatii?

in acest fel Florin experimenteaza modul in care substantivele ies din sinea lor si acopera semantic, asemenea unui giulgiu, intreaga sfera a spunerilor psalmodiate in acest furumos text.

Lumina mea putina sa curga asupra ta, Florine, cu sarbatori implinite, de la Invierea celui ce ne e Lumina Lumii.

in trecere, remarc si eu realizarea lui Horia. culturile nu sunt opuse, ci se completeaza. e buna observatia lui Andrei.

sub semnul celor zece porunci, va urez tuturor Lumina lina in inimi.

felicitari inca o data, Horia

semn de trecere

tulburatoare declaratie de fiintare.

rascolind nevazutul cu un gest de Cocor Alb, puterea de sugestie a acestui text se regaseste in:

\"Liniștea dintre bătăile inimii\"

\"înaltul înțepat de lumină\"

\"Armonia secundelor
Suflate de Gigantul Albastru\"

\"senzații
Cusute cu șoapte de trupul meu\"

finalul da senzatia rostogolirii,asemenea unui val: incepand prin exclamatia \"Stiu!\", apoi reflectarea in acel puternic \"Tu esti\", transforma poezia intr-o poarta de trecee de la intrebarile existentiale ale \"fiindul\" heidegerian, la existenta insasi, dincolo de cuvinte si rationamente.

\"pentru prima oara, eu sunt!\" suna a revelatie. stilistic poezia e ajutata de metafora prin invaluire, potentata de aparitia surpriza a Gigantului Albastru.

toate acestea fac o poezie plina de lumina si de descoperiri surprinzatoare legate de fiinta, incat nu mai stii daca poezia e viata sau viata e o poezie crisa cu dragoste, candva, de Cineva.

cine esti tu Cocorule Alb?

cu adevarat iti graiesc, ESTI!

frumoasa invatatura pe care ai tras-o, urmarind arderea meteorului.

e adevarat, cu fiecare meteor vazut, te intrebi de ce nu mai esti tu cel de o secunda mai inainte.

traire celesta ancorata in viata, pentru ca ce e viata, daca nu o oglinda cereasca pe care uitam uneori sa o stergem de praf, de ganduri negre, de trairi fara contur si sens.

privesti un meteor si oglinda aceasta, a fiecaruia din noi, se cere curatata: cu zambet, cu petale de cires in floare, cu bunatate, cu....stii tu mai bine. si fiecare stie mai bine pentru el.

de la un observator de meteori...

aleksandar, eu nu pot decat sa multumesc de incantarea pe care ti-a pricinuit-o aceasta poezie.

astept de la tine un id de YM sa trimit poze din Cer.

celorlalti, un gand bun de lumina in preajma Pastelui.

trebuie sa remarc o poezie, asta pentru ca e o valtoare de stari, la capitolul putere de sugestie.

dorul de fiinta de gand de zamislire, situeaza subiectul undeva inainte de Geneza.

\"asteptare\", superb. versul asta functioneaza ca o cesura, un orificiu in mijlocul clepsidrei unde timpul se transforma in spatiu si invers.

mirarea, gest spiritual veritabil, pe drept isi cauta zeul si asta face ochiul de mult timp in istorie.

puterea de sugestie e pusa in evidenta stilistic de centrarea poeziei in jurul singurului verb predicativ al textului, \"cauta\", restul versurilor, in elipsa, evidentiind cu pregnanta figurile de stil ale ambiguitatii.

remarc conciziunea exprimarii, incarcarea cuvintelor in energii pozitive.

am urmarit cu atentie intamplarea de la aceasta pagina.

las la o parte neintelegerile iscate de excesul de masculinitate, ma voi referi la spiritul haiku-ului, in calitate de cititor al literaturii japoneze si traducator, in calitate de membru onorific al Societatii Italiene de Haiku. nu sunt critic de haiku, ci doar traitor in acest spirit.

Haiku-ul nu e sublimare de ganduri. traditia spune ca e surprindere la limita cea mai inalta a sensibilitatii, a naturii.

haiku e orice in afara de abstractiune mentala, de joc al lingvistic. el surprinde o clipa din frumusetea naturii si prin aceasta a frumusetii pure. asta e arta poetica japoneza, de aceasta facura: saracia de metafora, dar exprimarea de o limpezime luminoasa a clipei de viata, asa cum este ea.

marii haiajini au fost si asceti. de ce? poezia era o stare de ardere interioara a egoismului, un exercitiu de traire odata cu ritmul naturii.

nu incercati sa surprindeti haiku-ul in canoanele literaturii si criticii occidentale. cultura japoneza, ca oricare din culturile orientale, este guvernata de valori putin diferite de cele de la noi: spiritul contemplativ perfect acordat la spiritul pragmatic, cultul naturii si al frumusetii simple si mult lucru interior cu fiinta.

am transmis o parte din textele lui Gabi, domnului Funoyama, vicepresedinte al Asociatiei \"Lotusul albastru\", ce se ocupa cu studiile literare a poeziei cu forma fixa din intreaga lume, traduse parte engleza si japoneza. raspunsul dansului clar, concis oriental: sunt in spiritul traditiei.

asta spune tot despre ploaia de haiku-uri a lui Gabi.

\"suntem poeti in masura in care traim pur si simplu\" Basho.

putere de sugestie:
un text elaborat, spijinit pe eimagini sugestive:

\"Cãlãuzã prin gheturi atone,
din oglinzi mã întorc \"

\"masacrând vãluri imaginare,
cãutând un Graal nenãscut\"

\"de durerea ce zgârie urme\"

\"balize de sensuri in vidul carnal\"

figuri de stil: \"gheturi atone\" nu se ridica la forta de sugestie a epitetului

\"Graal nenascut si gregar\" e iarasi incercare slabuta

\"Corãbier mohorât
într-un paradis fãrã nume\" e singura reusita stilistica a acestei poezii, da culoare si putere osmotica intregului discurs.

ideea intoarcerii din oglinzi spre universul primar, calatoria aceasta fara timp apropie viata mai mult de navigatie decat de razboi, prin labirintul fiintei, dincolo de lume

seamana cu o ardere de pasare phoenix aceasta poezie, curgand firesc in ritmul respiratiei si al inimii.

remarc:

\"arborii tăi visători
anuntau săptămâna patimilor\"

si

\"acolo dupa geam
zilele nu semanau una cu alta\",
ca poli sugestivi puternici, stapli ai acestui text. in toata aceasta complementaritate, se desfasoara timpul iremediabil indragostit.

ce simplu se poate gasi un loc de exil pentru o iubire ce numai este, un fel de azil din care am vrea sa nu se mai auda nici sunete, nici batai de inimi.

parere de mag, buna, buna; mai ales naturaletea scriiturii

Alina e un om echilibrat. si cu microfonul inmana si cu comutatorul pe stele.

acum, ca o cunosc face a face, stiu ca nu va acorda gratificatii pe criterii amicale. ea e unul din cei care nu va cadea in ispita asta. garantie de mag.

dar asta se vede chiar si in text, fara sa o fi vazut vreodata:

\"te-ascundeai
după fereastra opacă,
desenând în răstimpuri,
inelar, cețos,
iubirea\"

e evident, e ca lumina zilei. Alma e altceva.

eu cred ca exista trans_linistea.

daca autorul a scris asa e pentru ca poezii din ierarhie au inlocuit cratima cu altceva. experiemtul nu mi se pare de substanta, e doar o pozitie spatiala a liniei si nu o adaugare de substanta sau de estetica in text.

trans-linistea exista. cine a decretat ca nu exista? cine a fost acolo la propriu, ca sa afirme ca nu exista?

ce e linistea?

\"acum
ești plecată în brațele altui bărbat,
departe de mine,
de impulsul
de-a te tăvăli în carnea acestui poem.\"

final demn de o poezie. puterea nu sta in adolescentinul si incontrolabilul sentiment ca nu poti controla aceasta pierdere.

tu trebuie sa fii tu, nu impresii colorate in alta inima.

pe vremuri pe barbati ii cernea razboiul. azi, nu ii mai cerne nimic, decat deschiderea spre soare, mare, cat roata unui car. dar asta tine de ei.

sa fie soare la tine

acum trebuie sa dau si eu un raspuns.
sunt bucuros ca ati trezit in voi starea aceea frumoasa de bucurie. origami e metoda de a retrezi copilaria spirituala.

cred ca cea mai frumoasa multumire ar fi sa va invat odata la o masa uriasa printre coli fosnitoare de hartie alba, sa va invat cum se naste lebada de hartie din poezie. eu sunt doar pretextul pentru starea asta, restul tine de voi sa traiti intens. cu siguranta, benefic.

tuturor celor ce au trecut pe aici, atrasi pe experentele interzise, intreaga mea consideratie.

un proverb chinez zice ca nu ajuti un om daca ii dau un peste, ci daca il inveti sa pescuiasca. asa e si origami. asa e si poezia si zic inca o data:

suntem poeți în măsura în care trăim pur și simplu.

Gabi a inceput sa exploateze cat se poate de artistic posibilitatile de scriere pe site. uite asa avem aici mai multi fugi de Haiku, colorati si diafani.

putere de sugestie:

remarc textele: \"Pasi\", \"Val\", \"Asteptare\", \"Timpul trecand\",\"Prezență\", \"Ea\".

observ in ele o apropiere de simtire de spiritul naturii si al haiku-ului. la ce mod: imaginile surprind in diversitatea lor stari de fire ale autorului, legate si deofiinta cu marea:

\"Toți câinii latră –
încă un curajos azi,
printre pescăruși.\"

sonor, latratul cainilor, agitatie interioara difuza, dar \"curajosul\" nu merge printre ei, printre caini, ci printre pescarusi.

imagine de forta, linistea omului trecand cu pasi contemplativi printre pasari.

stilistic: am tradus in japoneza la graba acest haiku. suna cum nu ma asteptam. iar la acest fel de texte nu prea ai ce sa comentezi stilistic, haikul nu se prea impaca cu critica strungareasca a textului. el e paradox.

am gasit paradoxuri in ninsoarea ta de texte si gasesc ca vin toate ca un salut de la mare prin tine, spre noi.

Gabi, azi am primit posibilitatea sa apreciez calitatea textelor cu ajutorul stelelor virtuale.

este prima mea stea. sunt bucuros sa o acord tie pe prima, sunt emotionat ca un scolar.

concluzie

bravo, minunatilor!

cu o deschidere de zile mari acum faceti si voi alaturi de mine indoituriin alb.

dupa Pasti vom vernisa aici la Bacau o expozitie de Origami.

da, e poezia unei stari, in care la granita dintre vid si forma, EU, ego-ul meu material se resoarbe pentru a lasa Creatie si Creator sa manifeste lumea.

da, Origami este o arta cu inalte valente sapientale, poetice si cum mai vreti sa ziceti. acolo gasiti TOTUL asa cum e el pur, nedeformat.

observatia Laviniei e si ea pertinenta, da, e melodie de haiku in primele versuri.

motzoaca, Dominique, Inorog va daruiesc cate o lebada de hartie nascuta din degetele nimanui, extensie a inimii mele.

magul

acest \"el\" sugerat de Trandafiras ne arunca in incertitudine. pentru ca cest \"el\" nu se regaseste pe nici un registru din poezia Armoniei.

cred ca ea a scris si a transmis corect: durerea de stea nu pleaca, ci vine mereu.

Armonie, asta ai vrut sa zici? :)))

apoi acel \"rasarindul\" eu l-am citit ca fiind un gerunziu articulat, cu valoare adjectivala, nu \"rasarind\" pe \"el\" \"-l\"
pronume neaccentuat.

in acest fel \"rasarindul plangand\", e mai sugestiv decat \"rasaritul plangand\"

eu nu prea pot comenta in cuvinte aceasta bijuterie. domnisoara Armonie, imi permiteti sa cant aceste versuri? parca sunt facute anume sa fie un cantec.

eliberare?
curajul de a face pasii mai mari, ehe, asta poate insemna si fuga, sau...

nu te amai apleci sa legi sireturi, da, nu te mai inchini probabilitatilor, ramai dreapta si, uite, siretul tau devine o culme pentru pus la uscat visele intre pamant si luna.

si-o luam dupa semn pana devenim senini sau nu mai stim cum ne cheama.

eliberare?

minunata poezie, minunat izvorul ce-o rodeste.

am de corectat in comentariul meu de mai sus un \"daca\".

na, la asta ajungi cand citesti pe poezie.ro la ora unu noaptea.

mi-s ochii pe bigudiuri:)))

am vazut si eu lipsa de tavan.
dar ce folos caca nu vede posesorul aripilor?

eu numesc acest fel de texte poezie de \"pamant\" pentru ca scoate in evidenta acest element, teluricul, Geea.

Silvei ii plac arhetipurile si uneori are chiar revelatii de la ele.

e un text senzual. atat.

felicitari pentru text.