Poezie
Psalm
1 min lectură·
Mediu
Drumul spre cruce
și hula, Doamne,
ispita renunțării,
trădarea
și iubirea, Doamne,
iubirea fără de margini
pîinea noastră cea de toate zilele
și umbra stigmatelor,
Doamne.
033.278
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Hălălău
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 26
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Hălălău. “Psalm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-halalau/poezie/42265/psalmComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MIDoamne,
de unde sa fac rost
de treizeci de arginti
pentru a TE vinde
Doamne,
TRADAREA SI IUBIREA
painea noastra
cea de toate zilele
de unde sa fac rost
de treizeci de arginti
pentru a TE vinde
Doamne,
TRADAREA SI IUBIREA
painea noastra
cea de toate zilele
0
DMDistincție acordată
e aproape rugaciune, e aproape vaier de durere si speranta.
ce semn au lasat oamenii trimisului divin? stigmatele. de ce oare?
frumoasa mzica psalmului tau, ca un fulger prin toata misiunea lui Hristos. franturi de imagini intr-un tot bine gradat, de la drumul spre cruce,la ispita renuntarii, tradarea contrbalansata de iubirea fara de margini.
stigmate si painea noastra cea de toate zilele. apropierea de vers m-a cutremurat. si repet, in gand, stigmate si painea de zi cu zi, Doamne.
cainta se citeste in absenta verbului predicativ; ar mai avea rost un verb rostit in fata Verbului divin potential al intregii Creatii?
in acest fel Florin experimenteaza modul in care substantivele ies din sinea lor si acopera semantic, asemenea unui giulgiu, intreaga sfera a spunerilor psalmodiate in acest furumos text.
Lumina mea putina sa curga asupra ta, Florine, cu sarbatori implinite, de la Invierea celui ce ne e Lumina Lumii.
ce semn au lasat oamenii trimisului divin? stigmatele. de ce oare?
frumoasa mzica psalmului tau, ca un fulger prin toata misiunea lui Hristos. franturi de imagini intr-un tot bine gradat, de la drumul spre cruce,la ispita renuntarii, tradarea contrbalansata de iubirea fara de margini.
stigmate si painea noastra cea de toate zilele. apropierea de vers m-a cutremurat. si repet, in gand, stigmate si painea de zi cu zi, Doamne.
cainta se citeste in absenta verbului predicativ; ar mai avea rost un verb rostit in fata Verbului divin potential al intregii Creatii?
in acest fel Florin experimenteaza modul in care substantivele ies din sinea lor si acopera semantic, asemenea unui giulgiu, intreaga sfera a spunerilor psalmodiate in acest furumos text.
Lumina mea putina sa curga asupra ta, Florine, cu sarbatori implinite, de la Invierea celui ce ne e Lumina Lumii.
0
O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
si-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
si fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în tărână, în foc, în văzduh si pe ape.
Între răsăritul de soare si-apusul de soare
sunt numai tină si rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viata,
mi-ai vorbi. De-acolo unde esti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să stiu ce-astepti de la mine.
Să prind din văzduh sulita veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi?
Ori nu doresti nimic?
Esti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intrã în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeti.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tãu mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o lasi în drum.