Miorița astrală

sunt sigura ca muzica ta e la fel de inalta ca si versurile care pleaca din tine pentru altii.

Citind cuvintele acestui cântec prima impresie de inimă este legată de vocabular. Cuvinte simple care ocultează. Există ceva dincolo de această simplitate și acum înțeleg de ce mă impresionează. Tot ce desemnează uneltele și indeletnicirile moderne sunt efemere. Discurile, ecranele tv, tastaturile, plasticele, tefloanele, mobilele, toate comoditățile ce ne inconjoară vor pieri descompuse de placenta planetei în elemente imuabile. Vântul va rămâne veșnic o mișcare de aer, cerul va rămâne albastru, stelele vor sclipi mereu, apele vor curge dinspre izvoare spre acumulari mai mari, ghețurile vor fi mai reci în jurul pietrelor și la poli, gravitația va curba spațiul și timpul în vecinătatea corpurilor masive, etc. Toate acestea vor rămâne neschimbate, ele sunt cărămizi cosmice, în ele sălășuiesc adevărurile arhetipale, nu în refugiile de beton, lemn, plastic în care ne izolăm sub pretextul că ne apărăm de urgiile naturii. Infernul este în noi și nu undeva în exterior (E. Cioran). În natură crește pomul ce rodește fructele adevărului ultim și nu trebuie să ne privăm intenționat de ele răsfățându-ne exhaustiv cu toate aceste artefacte materiale și aura lor spirituală artificial adaptată la nevoia de a ne minți tehnologic. Orice om este un axis mundi, releu între subatomic și cosmic, Kogaionul sacral, un Manole ce-și va zidi comoara după dimensiunile ființei sale - între cărămizi de pământ, de beton, planetare, stelare, galactice, universale.