Scările înalte se sfârșiră în dreptul unei uși mari de lemn, cu balamalele lăsate, ce atârna în paragină, întredeschisă. Deasupra stătea scris cu litere mari, imprimate pe o foaie de hârtie : LUMEA
Soneria se făcu auzită, într-un sacadat rapid, care zgâria pe creier, urmat de bătăi neregulate. Un om cărunt, adâncit în riduri, miji niște ochi mici, luând o înfățișare nu prea prietenoasă. Lângă
La capătul micuței alei mi se înfățișă silueta unei clădiri asemenea unei clinici ponosite. De jur împrejur, un părculeț își arăta spinii neprimitori. Câteva bănci
Lumina soarelui pătrunde cu greu prin draperiile roșii. Nici o mișcare în odaia strâmtă și întunecată. Numai ticăitul obosit al unui vechi ceasornic atârnat pe perete izbucnește la intervale
Un glob de noroi luceste in camera uda
Si aripi de lut prind peretii cei goi.
Tacerea respira de-o dragoste cruda,
Inceputa, stangaci, intr-o seara de joi.
Sudori parfumate se pierd printre
CC : si, muritorii din cripta de sub fag ce fac?
G : proiecteaza raul
CC : nu pot sa cred!!!!!!!!!!
CC : aia sunt batuti in cap?
G : ca niturile
CC : ba, si le-a zis Putrian sa termine
In noaptea cand am acceptat compromisul,
Aveam caietul cu insemnari deschis la fila 9.
Jnepeni de abur cald frematau prin ganduri.
Mi-era temut simtul apelului la politete.
Bule de bicarbonat
Penelul unei scurte gelozii incepe sa scartaie.
Scrijeleste foaia galbena.
Maruntaiele se inghiontesc pe un caldaram al tenebrelor
Si scapara vapai ca aschii de o putrezime constransa.
O namila
Cand zilele verii trecusera,ea se rotea in larg,
Dansand ca broscuta optimista.
Avea sa prinda valul de intelepciune,
Dar vantul care deschide fereastra,o alunga.
O alunga departe.
Si puful
Melancolia unei dimineti usoare se rasfrange printre degete.
Madona suncoasa de dupa divan inalta un nas trufas.
Am trei fire sub buza de jos :
Rasaritul, apusul si nefiinta.
Vantul se porneste
Aveam sa simt intregul,
Eram asa aproape sa ma identific,
Dar mi-am ascuns prea bine Ego-ul.
Am spirit mercantil,
Mi-am negociat prin excelenta continuitatea,
Si inteleg semnele lumii, le
limitele corneliei
lemnul paraie dement printr-un geam intredeschis.
eu n-aveam idee ca popa este navetist.
cand il vad cu-a lui sutana, incruntat, cu parul lins,
imi zic
