Poezie
Intre peretii cei goi
1 min lectură·
Mediu
Un glob de noroi luceste in camera uda
Si aripi de lut prind peretii cei goi.
Tacerea respira de-o dragoste cruda,
Inceputa, stangaci, intr-o seara de joi.
Sudori parfumate se pierd printre spasme
Si umeri cerati se inalta si pier.
Pe peretele gol sed doua fantasme,
Amuzate privind la cuplul puber.
Un ras ascutit, dar surd, se porneste
Dinspre-aratarea din stanga. Un suflu grotesc.
La randu-i, consoarta grozav hohoteste
La ritmul nesigur in care cei doi se iubesc.
Brusc, fantasmele raman impietrite.
De pe pat, c-un ranjet senin, doi ochi le-atinteste.
Un trup masculin, cu oase rotite,
Din batjocura lor pe loc le opreste.
2 secunde. Si trupul in ritm, la loc, se intoarse,
Dezmeirdandu-si jumatea cu bratu-i puber.
Aratarile de peretii cei goi se simt stoarse,
Ingrozite, diforme. Si pier.
002266
0