DAN ILIESCU

Un porcușor cam dolofan, Ce nu ținea dietă, Fricos cam tare la volan, Luă o bicicletă. Mare fudul, cu nasul sus, El pedala-n țărână Și n-a văzut că-n față-i pus Un par, cam într-o

Prin jarul vieții, merg desculț Am tălpile adânc bătătorite Nu pot dureri să mai pronunț Lacrimi în jar se sting, topite Mă plimb decent, fără grimase Și nu am somn, căci somnul costă Mă duc

Arde soarele pământul Toți sunt blegi și transpirați Nu adie deloc vântul Pomii-s veșteji și uscați Câinii stau cu limba scoasă Morți de sete-n a lor blană Au probabil limba arsă De caldura

Oftez adânc, gândind la tine Căci imi lipsești, dar nu din gând Și cade cerul, greu, pe mine Cade încet, domol, pe rând Te caut des...încă sunt mut Ca un copil foarte speriat Ca un copil,

Se scoală cu un gând mereu Să spele și să facă patul Gătește ciorbă și pireu Și curață și zarzavatul Tot azi se duce și la piață Să ia urzici și dovlecei Și bagă-n frigider, la gheață Un kil

Căldura soarelui izbește Cu raze nevăzute fața Și moșul tot mai greu pășește Spre unde se termină viața Picioarele îl dor cumplit Și praful de pe drum ridică Se simte foarte obosit Dar nu-i e

A fost o vreme când doream O formă să am lângă mine Așa eu viața-nțelegeam Acum gândesc mai bine A fost o vreme când credeam Că tot pământul e al meu Acum eu alte gânduri am Acum îl văd pe

Când lumi întregi complac anostul Și minți deștepte doar distrug Plătesc doar unii singuri costul Și lumea zace-n demiurg Nici soare blând, nici frig năpraznic Nu scapă lumea de microbi Și

Din pomul fericirii Am ars pe foc doar flori Tribut dezamăgirii Și lipsei de fiori Și-n jarul ăsta groaznic Mă perpelesc prăjit Ajuns la dracu-n praznic Departe surghiunit Încerc să-l sting

Am greșit apartamentul! Eram obosit și beat N-am văzut avertismentul: \"Astăzi liftul e stricat!\" Și așa, din întâmplare Am greșit un pic etajul Unde ușa la intrare N-avea pus deloc

Prin țurțuri cristalini, se scurge iarna Ușor pe streașini reci și aplecate Iar prin burlane desfundate, plânge toamna De pe acoperișurile doar de ploi spălate Prin inimi înghețate, curge

Când bei otrava-ncet, cu paiul Te-nveți cu gustul amărui Ai drum în viață ca tramvaiul Destinul însă, e hai-hui Când caști la flimele de groază Și plictiseala îți e mare Nimic în viață nu

Bătut de ploi, cutreier depărtarea Desaga-n spate e cam neagră și e grea M-am întâlnit, departe, iar cu marea De-atunci vorbesc în șoaptă nopți cu ea Îi spun de-a mea crudă singurătate Ea mă

Un fir de păr, căzut rebel S-a așezat tocmai pe limbă Acum vorbesc mai subțirel Iar el spre gât încet se plimbă! Tușesc într-una dar e degeaba Îi place lui, unde-i acum Este călduț, se vede

Se scoală o gaină , cu găndul la un ou Cocoșul e de vină!...îl face prost și bou! Nu a-nțeles sarmanul , trezitul prea devreme Exemplul e curcanul , ce doarme mai cu lene De ce cu noaptea-n cap ,

În cinci minute trenul pleaca Mă uit pe geam, peronu-i gol Am gura-amară , parcă-i seacă De nerăbdare ies pe hol Bagajul meu, suflet și pâine Și hainele-s de împrumut Îmi cumpăr eu dar nu azi,

Un ciclop, din alte vremuri, Cu un ochi, dar foarte bun S-a îndrăgostit de-o zână, De ziceai că e nebun Și cum zâna îl plăcea... El jenat că nu-i întreg Și-a făcut transplant de ochi,

Am pus un semn în cartea vieții În clipa când te-am cunoscut De-aici s-a dus era tristeții De-aici e noul început Citesc cu drag ce-i după semn Capitol dulce de iubire Căci semnul e ca un

Pe mine mama m-a născut țigan Cu părul creț, mai tuciuriu la moacă Nu m-a spălat apoi mai mult de-un an Să nu mai trebuiască să mă stoarcă Căruța noastră ține loc de casă Adresa de pe buletin:

Curgând din ochi, întruna O lacrimă sărată A pus în suflet bruma Murind...pietrificată Și tot așa, strângând Mulțimi de pietricele Am învățat plângând S-ajung precum sunt ele Acum, am

Când obosită luna, sătulă de umblat Apune liniștită, lasând loc pentru soare Și frigul dimineții, cu glasul congelat Îngheață cea mai mică, idee de visare Neobosit de gânduri și chinuit de

Pe strada largă, principală Se vânzolesc toți orășenii Sunt toți cuprinși de moleșeală Și bântuie, zici c-au vedenii La promenada de la centru Nu pot lipsi, obligatoriu Căci fiecare

Eu tac! Cuvintele sunt astăzi foarte scumpe Ideile, de-asemeni mute zac... În aste vremuri cine să le-asculte? Eu vreau! Dorințele în mine stau grămadă De-aceea-n jur iubire-ntruna dau Ca

Zbârlită, vremea, își arată colții Și biciuie nervos, din cer, pamântul Lungi tunete trezesc până și morții Și liniștea își calcă legământul E voce aspră, de natură supărată Și nimeni nu-i