Poezie
Casino la Palm Springs
Lui Eric Dan
1 min lectură·
Mediu
S-a liniștit vântul uscat.
Acum coboară dinspre munții goi
Doar o radiație fierbinte;
O patimă care mângâie iarba arsă
În urma soarelui care a plecat
Ostenit, să se culce.
Diavolii s-au adunat
Cu nisip scârțâind între măsele,
Cu ochi vicleni, de așteptare,
Cu otrava ghinioanelor pe limbă.
La zece se deschide cazinoul!
Pasiunile și păcatele
Se vor naște, vor crește, vor muri;
Cât e noaptea de lungă.
Ne strecurăm cu pași înăbușiți
De carpetele groase.
Nu, norocul nostru nu stă aici
În mașinile acestea alunecoase,
Cu ochi lucitori!
Noi doar ungem mecanismele
Cuptoarelor iadului
În care se incinerează, absurd,
Sufletele oamenilor până în zori.
La ziuă măturăm nisipul
Adunat printre roțile dințate,
Pe circuitele integrate,
De pe tălpile jucătorilor
Și întoarcem deșertului
Cenușa sufletelor lor.
Dan David, Los Angeles, 11-26-2005.
024.286
0
Mi-a plăcut ideea, cu precădere ca fiind o problemă specifică Los Anges-ului.
Cu prietenie, Catea.